Ostatic de protocol (de Traian Ungureanu)

Alarma falsa! Sperantele, convingerile si eforturile populare, convocate, inca o data, la incordarea suprema, se intorc pe la casele lor. S-ar putea sa nu mai iasa de acolo prea curand. Mobilizarea a fost anulata in chiar clipa in care, sus, cineva trebuia sa faca saltul. Calin Popescu Tariceanu a preferat sa ramana pe loc. La putere.

Ceva comod si gales l-a atras pe primul ministru mai mult decat gandul la urma pe care o va lasa in istoria Romaniei. Puterea? Nu. Egoismul. Cazul romanesc nu asculta de dictonul dupa care puterea corupe. Cazul romanesc e, mereu, povestea unui pacient care nu poate schita idealuri decat pentru a se dezice de ele si nu poate deslusi in patriotism si interesul national decat parghii electorale.

Codul genetic al opozitiei romanesti la ideea comunista e retoric. Cuvintele si pozele se leaga fara cusur. De indata ce se pune problema faptelor, tacerea e asurzitoare.

Mandatul primului ministru va continua, bilantul e deja clar. Ramas la putere alaturi de egoismul sau satisfacut, primul ministru ne lasa mostenire o catastrofa politica exemplara. Mai intai, mostenirea lui Tariceanu e o tara fara justitie, adica o tara care nu are ce cauta in Europa anului 2007. In plus, Alianta D.A. e, deodata, inutila.

PNL si PD sunt, acum, straine si consumate, ca doua chistoace in aceeasi scrumiera. Primul ministru s-a asezat, alaturi de propriul partid, in fotoliul rezervat ostaticilor de protocol zero, de noua putere de stat: PSD, PRM, Partidul Antena 1 si Curtea Constitutionala social democrata.

Cu ei va negocia noi si noi compromisuri primul ministru si de ei va depinde, pana in ultima clipa a mandatului sau fantomatic. Primul ministru ne lasa, de asemenea, mostenire criza relatiilor cu presedintele Basescu. E momentul sa intelegem ca presedintele Basescu e singura persoana politica lucida, intr-o colonie de actori care nu accepta sa iasa din scena nici macar in pauza dintre acte.

Traian Basescu a venit la putere cu un plan, discutabil, dar clar. Esenta acestui plan e incercarea de a-i zidi de vii pe functionarii vechiului sistem, intr-un aparat obligat sa functioneze legal si democratic. Strategia lui Basescu pleaca de la o concluzie dictata de 15 ani de opozitie retorica: in Romania, nu mai poate avea loc o revolutie, ci doar o evolutie.

Acest mesaj singular avea nevoie de o forta de guvernare intremata prin anticipate. Problema e ca, spre deosebire de Basescu, Tariceanu s-a prezentat la post fara obiectiv. Surprins in aceasta pozitie de bombardamentul aviatiei media pe tema „inundatiile ineaca anticipatele”, Tariceanu s-a retras la pensie. Cu gradul de premier al compasiunii nationale.

In sfarsit, exista, totusi, in patrimoniul lasat noua de primul ministru o lumina vesela. Cine a citit, ascultat sau vazut discursul de relansare al primului ministru stie despre ce e vorba. Intr-o tara care isi neglijeaza cultura, primul ministru are grija de clasici. Caragiale a fost poftit si jucat cu talent natural la Palatul Victoria.