Calomnia ca factor de progres (de Liviu Avram)

O reglementare inteligenta a delictelor de presa, insulta si calomnia, ar putea duce la curmarea hartuirii in instante a ziaristilor, dar si la o mult mai rapida profesionalizare a breslei.

probleme a facut-o Rodica Stanoiu, cind era ministru al Justitiei, insa a facut-o doar partial. Ea a scos insulta din sfera penala si a trecut-o in civil – un biet paleativ, daca tinem seama ca un proces de insulta este perfect evitabil: trebuie doar sa te abtii de la invective si epitete tari.

In schimb, calomnia a ramas pe mai departe ca fiind o infractiune, pedepsita, ce-i drept, mai blind, cu zile-amenda, si nu cu inchisoarea. Din motive neexplicate nici pina acum, Clubul Roman de Presa a imbratisat aceasta solutie si, din cite se pare, tine mult la ea si acum. Acesta a fost insa un dar otravit.

Pentru ca orice proces de calomnie are doua componente: una penala, sanctionata cu amenzi modice, dar care se trec in cazier, si una civila, in care partea vatamata pretinde o anumita suma de bani drept daune morale.

Raminind calomnia in sfera penala, componenta sa civila este scutita de taxa de timbru, ceea ce face ca, in continuare, cei care se pretind lezati – pe buna dreptate sau nu – sa poata cere drept daune morale sume oricit de exorbitante, fara sa-i coste nimic. Nu le si obtin intotdeauna, e drept, dar exista oricind riscul ca un judecator mai nervos sa le aprobe.

Ca sa nu mai vorbim de acel judecator extrem de nervos, care a sanctionat un ziarist cu o suma de sase ori mai mare decit ceruse partea vatamata, prefectul.

Lipsa oricarei cenzuri asupra daunelor morale cerute e de natura sa inhibe, fara doar si poate, activitatea jurnalistica, pentru ca imi inchipui ca multi ziaristi ar prefera sa stea citeva luni in inchisoare decit sa plateasca salariul lor pe citiva ani.

Monica Macovei pare decisa sa transfere si calomnia in sfera dreptului civil, insa declaratiile sale de ieri nu sint deloc linistitoare: ea vrea sa elimine plata taxelor de timbru, care se platesc indeobste in procesele civile.

Asta o face sa semene foarte mult cu Rodica Stanoiu, pentru ca nu inlatura un factor inhibator la adresa jurnalistilor: dimensiunea nerezonabila a daunelor morale cerute si teama de judecatorii nervosi. In plus, nu rezolva o alta problema, si anume abuzul de drept, hartuirea in instanta a ziaristilor doar de dragul de a-i face sa piarda timp si bani, astfel incit sa se sature sa mai scrie.

Asa cum stau lucrurile acum, un proces de calomnie se deruleaza oricit de fanteziste ar fi acuzatiile partii vatamate.

Solutia optima a fost schitata, acum citiva ani, de Valeriu Stoica, cind era ministru al Justitiei, insa a fost abandonata din motive necunoscute. Stoica sustinea si el transferarea calomniei in sfera civila, insa propunea ca reclamantul sa depuna, inaintea procesului, o asa-numita cautiune, reprezentind 10% din valoarea daunelor morale solicitate.

Daca reclamantul cistiga procesul, el primea inapoi cautiunea si, evident, daunele acordate de instanta. Daca, in schimb, ziaristul era cel care cistiga procesul, i se platea lui cautiunea sau macar o cota-parte din ea.

Sub rezerva ca solutia descrisa mai sus ar putea intra in coliziune cu cine stie ce sofisticate principii de drept, merita totusi sa remarcam meritul sau de necontestat: ar opera, in sine, ca un veritabil factor autoregulator, care ar tempera excesele fiecarei parti implicate.

Pe de o parte, potentialul reclamant ar fi mult mai chibzuit cu daunele pe care le cere, din moment ce trebuie sa depuna o cautiune proportionala cu acestea. Pe de alta parte, potentialul pirit, ziaristul, s-ar lasa bucuros hartuit in instanta de cei despre care scrie, stiind ca la capatul proceselor exista sansa sa cistige si ceva bani.

Cu o conditie: sa fi avut grija, de la bun inceput, sa-si maximizeze sansele de a cistiga procesul. Adica, sa-si fi facut bine treaba, iar produsul sau jurnalistic sa fi fost bine documentat si onest. E greu de imaginat cine ar avea de pierdut din adoptarea acestei solutii.

P.S.: Clubul Roman de Presa „nu si-a propus sa vina cu un comunicat“ privind discutiile cu Monica Macovei, pe motiv ca noi, ceilalti, „nu are sens“ sa aflam „rezultate intermediare“. De ce nu are sens? CRP nu se dezminte: prefera, inca o data, verdictul in locul dezbaterii.•