Pentru o opozitie de onoare (de Ciprian Ciucu)

„Coalitia guvernamentala este mai hotarita ca oricind sa-i schimbe din functii pe cei doi sNastase si Vacaroiu, n.r.t, fiindca trebuie sa intram odata in normalitate.” Declaratia apartine unui fruntas pedist. De aici reise ca situatia din Parlament si, in consecinta, relatia dintre Parlament si Guvern este anormala. Iar anormalitatea este ceva ce trebuie corectat.

Imaginati-va ce ar fi in sufletul dumneavoastra daca ati fi in locul unui parlamentar al Aliantei PNL-PD (ispititoare perspectiva). Sa fi asteptat patru ani de zile ca partidul politic din care faci parte sa ajunga la guvernare, dar sa ii dai buna dimineata tot unui lider al PSD.

Si tot el sa iti spuna cind sa vorbesti si cind sa taci. Frustranta situatie. Trecind peste argumentul legat de orgoliu (care totusi nu conteaza mai putin decit alte argumente in (i)logica politica), trebuie sa spunem ca, asa cum a fost gindit prin Constitutie sistemul nostru politic, Parlamentul ar trebui sa controleze si sa directioneze activitatea Guvernului.

In cazul dat, Parlamentul detine o serie de pirghii prin care poate influenta existenta Guvernului: votul de investitura dat sau nu unui nou posibil guvern, motiuni de cenzura care pot demite guvernul, interpelari, comisii de ancheta si altele. Dar directionarea vine de la programul politic pe care il executa guvernarea.

Avind in fruntea sa oamenii opozitiei, politicienii pot fi sau se pot simti jenati de modul in care Presedintii camerelor Parlamentului conduc sedintele plenului fiecareia dintre Camere.

Desi initiativa legislativa ar trebui sa fie in primul rind apanajul legislativului, nu este asa. Premierul Tariceanu a vorbit saptamina trecuta despre cum percepe el aceasta initiativa si a accentuat rolul crescut al Guvernului in raport cu Parlamentul. In conceptia sa, Parlamentul nu ar avea decit rolul de a legitima initiativele guvernarii.

Aceasta conceptie nu a fost straina nici Guvernului Nastase. In realitate, in Romania, initiativa legislativa apartine ministerelor. Ministerele sint adevaratele laboratoare in care se gindesc si se plamadesc legile. Practic, un minister isi promoveaza singur cadrul in care va functiona si in care isi va implementa politicile.

Argumentele acestei optiuni tin de faptul ca specialistii din diverse sectoare sint concentrati in ministere, gradul lor de informare si de profesionalizare este superior parlamentarilor si comisiilor acestora, sint mai ancorati in actul de guvernare, care astazi este mult mai complex si mai dinamic.

Se considera ca expertii ministerelor au o mai buna perceptie asupra resurselor si problemelor pe care le gestioneaza.

Si atunci, daca guvernarea este in mod evident putin afectata de activitatea Parlamentului, de ce tine Alianta PNL-PD mortis la inlocuirea sefilor celor doua Camere?

Teoria democratica sustine ideea controlului Parlamentului asupra Guvernului. Acest fapt este normal, intrucit Parlamentul este expresia vointei natiunii, or, aceasta expresie trebuie sa se regaseasca si asupra executivului.

Intrebarea fireasca este urmatoarea: de ce are Guvernul mai mare nevoie pentru a-si indeplini promisiunile din programul de guvernare? Are nevoie de control sau are nevoie de sustinere din partea Parlamentului? Evident, daca intrebarea este pusa reprezentantilor Guvernului, raspunsul acestora este ca are mai degraba nevoie de sustinere, un control mai mare lasat la indemina reprezentantilor

opozitiei prin exercitarea sefiei Camerelor fiind arbitrar si contraproductiv guvernarii. La nivel teoretic nu conteaza cine realizeaza controlul asupra guvernarii, nu conteaza daca acest control este realizat de un Parlament condus de opozitie sau de unul condus de coalitie, atita timp cit controlul exista si este clar precizat de prevederile constitutionale.

Pe de alta parte, PSD a demonstrat ca nu se da in laturi de la a sicana in mod gratuit actul de guvernare (vezi disputa asupra legilor justitiei si proprietatii). Iar pentru a face opozitie nu trebuie neaparat sa detii pirghiile oferite de sefia Camerelor.

Pentru a face opozitie ai nevoie de acces la media (ceea ce PSD are) si de posibilitatea de a alerta Curtea Constitutionala si alte organe de control, ceea ce PSD are din plin.

Pe axa control-eficienta, preferam paradigma utilitarista a eficientei. PSD-ul a avut sansa sa si a guvernat oferind opozitiei mult mai putine mijloace de actiune si in ceea ce priveste accesul la media si la justitie.

Votul oamenilor si jocurile politice de dupa alegeri (si ele legitime, daca nu morale) au aruncat PSD in opozitie, iar acest partid ar trebui sa-si inteleaga statutul si sa se comporte in consecinta. Daca va ramine in fruntea Camerelor Parlamentului, PSD va oferi mereu o scuza pentru o guvernare lipsita de eficienta si astfel isi face si un deserviciu.

Ar fi trebuit sa lase Coalitia sa-si asume in totalitate puterea politica si sa astepte alegerile in care verdictul democratic al cetatenilor sa poata deosebi intre activitatea puterii si a opozitiei. O demisie de onoare din fruntea Camerelor Parlamentului ar fi fost de preferat.

P.S. Aducind in dezbaterea legata de sefia Camerelor Grupul socialist din Parlamentul European, care a intervenit cu declaratii in favoarea PSD, acest partid a facut un gest pe cit de inutil si contraproductiv, pe atit de neprincipial. Si liberalii sau democratii i-ar putea ruga pe liberalii sau popularii din Parlamentul European sa intervina pentru cauza lor…