Acesti grasi care ne conduc (de Doru Buscu)

Traian Basescu masoara un metru saptezeci si cinci inaltime si, pe data de 20 decembrie 2004, in prima zi a mandatului sau de presedinte, nu cred ca atirna mai mult de 78 de kilograme. Gravitatia se lupta pe atunci doar cu un matelot uscat si atos, compus din nervi, tendoane si tigari, pe care nu ti-l inchipuiai intinzind mina spre o farfurie decit pentru a scruma in ea.

Ani in sir de altfel, constitutia lui Basescu a imitat un ogar cu burta supta, costeliv, crescut in dispretul grasimii, antrenat sa slabeasca si sa nu accepte ca hrana decit ceva de baut. Din anatomia asta ascetica a tisnit insa credibilitatea discursului sau, miriitul de buna calitate si latratul inteligent impotriva curentului.

In contrast cu gusile prospere ale adversarilor si in deplin acord cu bunul-simt popular, subtirimea vorbitorului dadea o anume greutate vorbelor.

Spun dadea, fiindca acum citeva saptamini am privit la televizor un Traian cu falci. Presedintele s-a rotunjit la fata incet-incet si doar o lunga absenta din fata micului ecran mi-a permis sa remarc schimbarea de gabarit. Burta i-am descoperit-o cinci minute mai tirziu, la o filmare de teren, in tinuta lejera, cu sinistrati.

Locul abdominal unde, cu opt luni in urma, tricoul flutura ca o vela scuturata de briza era ocupat acum de o movilita sigura pe ea si greu de ascuns.

M-am intrebat atunci daca cele doua-trei kile in plus care-l rotunjesc pe presedinte la proportiile unui domn bine nu pun in pericol tara. Daca nu cumva compromisul cu grasimea, intelegerile facute cu traiul bun ii ameninta claritatea proiectelor si ii molesesc cheful de bataie.

M-am intrebat si ma intreb daca nu va cadea, si el, victima curei de ingrasare specifice functiilor mari, acea obezitate politica de mare trecere la romani, care subtiaza pina la deces platformele electorale.

Pina una, alta, marile predicate ale revolutiei portocalii zac scufundate intr-o ciorba sleita, fulgerele din privirea marinarului s-au refugiat spre obrajii impliniti, iar de mult trimbitata executie a marilor corupti s-a ales praful. Pe vremea cind cintarea cu doua kile mai putin, Basescu ridica tepe si spinzuratori in fiecare discurs.

Acum, daca e sa completam casuta cu arestatii, judecatii sau macar anchetatii din fosta guvernare, constatam ca nu avem ce scrie*.

Sa se fi pierdut suflul justitiar al presedintelui pe undeva printr-o piftie? Sa i se fi inmuiat elanul in platoul cu antreuri, sa-i fi cazut hotarirea in capcana vreunui mujdei, iar din strigatul de lupta sa fi ramas doar un rigiit? Prezumtia de neobezitate, acordata, fara rezerve, in urma cu un an, incepe sa ma apese.

Din ’90 incoace traim sub dominatia grasilor. Alesii nostri, mai toti proveniti dintr-un trecut marcat de obsesia foamei, sint descendentii rabdarilor prajite si, in compensatie, au guvernat sub urgenta imbuibarii. Flescairea proiectului politic s-a produs proportional cu kilele in plus, depuse in fiecare luna, milimetric, pe abdomen.

Starea de bine organic, rezultata din ingrasarea la putere, a mutat invariabil durerile momentului din capul unui om politic in burta unui obez. Iar de-acolo, zece centimetri mai jos.

Sa rememoram mandatele Nastase, Mitrea, Dincu, DIP, Agathon sau Cozminca si sa le suprapunem peste siluetele lor la absolvire: obtinem o diferenta care bate suta la cintar. Ceea ce ramine din elanul lor politic, unicul lucru cu adevarat durabil, e un pluton de burti.

Grasii de dreapta si-au facut debutul cu Halaicu. In iunie 1992, primarul PNL al Capitalei arata ca un tatar straveziu, hranit cu vint si ambitii de reforma, pentru ca patru ani mai tirziu sa privim la o jumara cu ochi oblici, acuzata de hotie.

Remes, Spineanu, Radu Sirbu, Severin sau Radu Vasile au avut si ei contributia lor infinitezimala la neantul politic si au lasat, ca semne ale trecerii prin lume, doar piramide de colesterol.

Endemica si epidemica, mai longeviva decit gripa aviara si mai apropiata decit vaca nebuna, Boala Demnitarului Gras ameninta insistent sanatatea proiectelor politice. Daca Tariceanu si Cioroianu, doi tipi cu potential de abtinere, au fost in stare sa faca burti, cred ca e momentul sa ne gindim serios la carantina. Sa-i izolam prin lege de foamea supraponderala ar insemna sa le intarim eficienta. Iar pentru asta avem nevoie de un Basescu slab, de 78 de kilograme.

* Fireste ca nu ma astept ca presedintele sa opereze cu duba, dar ideea ramine.