La Mall-ul Stratan (de Traian Ungureanu)

Intre doua epoci din care n-am terminat nici una, am putea lamuri ceva: numele urmatorului mall bucurestean. Avem de ales: fie Dragonul, fie Stratan.

Dragonul e numele de cod al unei retele romanesti, dupa care scotocesc politisti si contabili, prin tainitele bancare ale Europei. Mai important, Dragonul reinnoada traditia dinastica la romani. Averile si puterea fenomenale strinse de prima generatie de oligarhi, a doua zi dupa 1989, vor da Romaniei o istorie stabila.

Pentru o lunga perioada de timp, viata politica va fi totuna cu geometria luptei pentru succesiune intre urmasii „de drept” ai actualei generatii de oligarhi. Economia si mersul presei, moravurile si voturile – societatea insasi – vor respecta regulile fixate de Dinastia Dragon.

Justitia ii va fi aliat si chirurg, caci Dragonul va trebui, din cind in cind, operat estetic, de ochii lumii telespectatoare. Naivii si smecherii vor innobila operatia, ridicind-o la rangul de reforma.

Cine sint membrii Dinastiei Dragon nu stim. Adica stim profund si fara acte. Se zice ca Viorel Hrebenciuc e Dragon, si anume Dragon Rozaliu. Se zice ca DIP si Iacobovii, Vintu si Patriciu, Niculii si Supracocosii, Cocosii si Subniculii sint croiti dupa chipul si asemanarea Dragonului. Poate ca da, poate ca sigur. Marea Coruptie trebuie ca are si actionari, nu numai firma si sediu social.

Mania Marii Coruptii e o diversiune pioasa. Folosim un generic fara resurse. Din Marea Coruptie nu se poate extrage radacina penala. Justitia cauzelor largi e vaga si nefinalizabila. Doar raspunderea individuala poate face din capii mafiei cetateni mai mici decit legea. Marea Coruptie nu e un fenomen, ci o tehnica de ocultare, o forma lasa de colectivism.

Ea nationalizeaza raspunderea individuala si prezinta furtul la scara de stat drept fapt sociologic, fara leac. Deosebirile de solidaritatea in mizerie, pe care am tinut-o, cu sfintenie muta, sub comunism, sint aproape nule.

Nici mizeria comunista nu avea eroi titulari. Si ea stralucea anonim, intr-o distributie cu adevarat colectiva: vecinul, nu stiu ce ruda fara nume, cutare fetiscana moarta, in bucatarie, pe masa de avort, ei si nimeni, toti si nici unul dadeau, la un loc, Marea Mizerie. Colectivismul e uluitor de cuprinzator si de inexact.

Aidoma Marii Mizerii, Marea Coruptie e un mecanism de adaptare care ingaduie viata fara efort moral, dar pretinde, in acelasi timp, ca blestema strimbatatea lumii. Inainte de ’89, acest abur asfixiant a otravit mintile, in fel si chip. Uneori, el s-a atins de cite un suflet pur. Asa ne-am ales, fara sa asudam, cu ciudatii geniali si stingheri ai limbii romane: Poetii.

Integrali pina la autodistrugere, disperati si productivi, asezati, de la inceput, pe dreapta scurta a deraierii. Damnati. De acolo vine Ion Stratan, al doilea candidat la titlul de mall. Mallul Stratan ar fi un omagiu postum si ironic.

Intre atitea minti clatinate de izolare sub comunism, Ion Stratan a fost exemplul care ne-a ramas la indemina, pina pe 19 octombrie 2005, ca o parima aruncata spre mal. Nu am prins-o si veacul trecut a ramas neancorat, iar veacul nou s-a desprins, in deriva.

Ion Stratan s-a nascut acum 50 de ani si a gindit cu viteza care arde computere si in imaginile care tin laolalta o galerie de arta. Ion Stratan s-a sinucis. Cu toate acestea, lumea noastra n-a reusit sa fie o problema pentru Stratan. Invers, da. Stratan va fi, cindva, o problema pentru lumea noastra.

Lipsa de interes pentru tot ce nu e interes si fuga caracterelor, tot mai departe, pe un culoar la capatul caruia se vede o vila – atit va ramine din aceasta epoca obsedata de propria importanta. Poetul Stratan va inlemni in manuale, iar vremurile noastre vor face figura de chirias la subsolul vreunei carti scrise de un istoric inapt de teme mari.

Miine, cind vom realiza ca nu ne-am despartit de nimic si ca vorbim de Europa ca despre urmatoarea parcare a obisnuintelor noastre, va fi prea tirziu. Vom cadea, din nou, in colectivism sentimental. Vom face din Stratan ultimul produs al matritei de simulat eminesti si vom declara reteaua Dragonul, un pacat depasit al istoriei, noul ocupant fanariot.

Stratan va fi, ca Eminescu, erou de cult fara cultura, iar Dragonul, ca fanariotii, o vorba-n vint, care coloreaza istoria si nu fura individual.