Lenea galbena

Au ca eroi actori si atleti, comici si personalitati TV, le displac matematica si stiintele, aspira sa devina cosmeticieni sau creatori de jocuri video. Multi isi vopsesc parul blond si portocaliu si isi schimba slujbele frecvent, mai des decat parintii lor intr-o viata. Ca generatie inca nu au un nume.

Dar, potrivit „International Herald Tribune”, tinerii japonezi ar putea fi lesne numiti „Generatia Colaps”: timp de 10 ani au trait in umbra celei mai profunde recesiuni economice postbelice, deceniu care i-a facut pe multi dintre ei apatici si deziluzionati.

Daca vor fi hotarati sa-si implineasca visele, Japonia de maine ar putea fi foarte diferita de natiunea rigid corporatizata pe care lumea a ajuns sa o cunoasca azi.

Tinerii dau dovada de prea putina loialitate fata de un sistem care candva a oferit o prosperitate fara precedent, dar care acum este paralizat de inertie si criza. La universitatile din toata tara, studentii recontureaza deja profilul fortei de munca de maine, alegand arte liberale in locul ingineriei – ocupatie care timp de decenii a sprijinit exceptionala putere de productie a Japoniei.

Absolventii amana deciziile legate de cariera si casatorie, folosind timpul pentru a calatori, a castiga un ban din slujbe temporare sau a sta pur si simplu degeaba. Un economist a popularizat termenul „paraziti celibatari”, prin care-i descrie pe tinerii care traiesc pe spinarea parintilor pana la varsta de aproape 30 de ani.

Oroarea vietii de functionar

Adolescentii japonezi resping modul de viata al parintilor lor si nu vor sa devina „salariati” sau „doamne de birou”. Mai putin de 5% din tinerii intervievati anul trecut de o agentie de publicitate au declarat ca admira slujba de „executiv”, apogeul culturii salariale.

Yoshiko Kima, redactor-sef adjunct al editiei japoneze a revistei „Vogue”, crede ca are o explicatie pentru aceasta tendinta.

„Parintii lor par ca nu se bucura de viata. Sunt dependenti de munca. Sunt seriosi. Tinerii se uita la ei si se intreaba: „asta sa fie viitorul nostru?””.

Contrastul dintre vechile si noua generatie este cel mai vizibil pe strazi: printre cohorte de salariati in costume sobre, in drum spre o noua zi de lucru de 14 ore, se ivesc din ce in ce mai multi tineri cu parul mare si „salbatic”, imbracati in culori tipatoare, multi bronzati artificial.

Cele doua lumi sunt atat de indepartate incat, uneori, japonezii mai varstnici ii numesc pe tineri „uchu jin” – „extraterestri”.

Articol integral in EVZ