Polirom joaca la risc

„Succesul unei strategii ii poate surprinde uneori chiar si pe autorii ei. Important e sa nu-ti fie teama sa risti”, este de parere Silviu Lupescu. „Cotidianul” continua seria despre secretele editurilor, iar directorul general de la Polirom accepta sa ne dezvaluie ingredientele care au dus la reusita casei editoriale din Iasi.

In domeniul editorial, la Polirom nu s-a reinventat „roata”, o inventasera deja marile case editoriale din lume care au inteles primele ca trebuie sa vinda mai mult decit cheltuiesc. Atit timp cit denumirea unei edituri incepe cu fatidicele litere SC (societate comerciala), ea trebuie sa fie profitabila.

Inainte de orice, nu exista strategii fara resurse, mai ales astazi, cind se discuta despre „industriile culturale”, iar legile circulatiei capitalului sint aceleasi, indiferent de domeniul de activitate.

Acum zece ani am plecat de la zero

Pe scurt, strategiile noastre principale au vizat: un ritm alert de dezvoltare (reinvestire), o cota ridicata de piata (adaptarea ofertei la cerere), echilibru intre titlurile de prestigiu si cele de succes comercial, un sistem de marketing integrat (toti trebuie sa ne cucerim cititorii), o politica de preturi moderate s.a.m.d.

Acum 10 ani, Editura Polirom pleca, cum se spune, de la zero, incit a trebuit sa-si creeze resursele financiare pentru dezvoltare. A fost necesara multa imaginatie pentru a face fata concurentei (o concurenta stimulativa), iar eu cred si acum ca viitorul sectorului editorial depinde mai ales de capacitatea acestuia de a inova.

Exista edituri la care cifra de afaceri e mult inferioara veniturilor, ele „traiesc” din finantari sau din alte resurse. Cred ca editurile nu trebuie sa stea cu mina intinsa, ca isi pot crea prin strategii adecvate resursele proprii.

O carte finantata inseamna o irosire de fonduri daca ramine in depozit sau in librarii. Nu sintem atit de bogati pentru a finanta o cultura care nu-si gaseste consumatorul. Desigur ca orice editura publica, din motive extracomerciale, titluri „nerentabile”, dar cind procentual ele devin semnificative, managementul trebuie sa-si puna deja intrebari.

Miza debutului: identitatea proprie

Problema editurii in primii ani a fost sa-si defineasca identitatea. Or, identitatea e data de colectii, de tinuta grafica si, mai ales, de autori. Am dorit sa oferim cartilor Polirom un aspect modern, diferentiat fata de al altor edituri.

Am mizat de la inceput pe autori romani (in stiintele socio-umane, informatica, literatura s.a.), apoi am fructificat (circa 28% din productia editoriala, adica 100 de titluri noi anual) cererea crescinda fata de traducerile din literatura universala.

Intr-un domeniu cum este cel editorial, unde cererea este dinamica si nu intotdeauna usor de prezis, strategiile noastre pe termen scurt au fost flexibile, inclusiv cele privind distributia si promovarea.

Momentele dificile sint adeseori rezultatul unor bariere

Probabil ca momentele cele mai dificile au fost la inceput. De multe ori, dificultatile sint rezultatul unor bariere psihologice pe care le-am depasit mai ales datorita unui colectiv tinar si entuziast. Ceva din spiritul cultural al Iasiului sau din cel multicultural de la „A Treia Europa”, din Timisoara, ne-a ajutat sa atingem recunoasterea nationala.

Sint insa si dificultati care nu tin de cauze interne, de exemplu, anii cind inflatia a fost cvasigalopanta si nepredictibila. Am reusit sa depasim acea perioada pastrind, cu toate consecintele, preturile la un nivel suportabil.

Loviturile nu garanteaza succesul pe termen lung

Desi se spune ca 20% dintre titluri aduc 80% din incasari, Polirom a preferat sa duca o politica editoriala de nisa, cu oferte „de lista” chiar si in domenii in care nu se intrevedeau vinzari spectaculoase (comunicare, studii de gen, literatura romana contemporana – sint doar citeva exemple).

De altfel, o strategie editoriala nu se poate construi doar cu autori de best-seller. Daca la inceput marca editurii a fost colectia Plural, astazi reprezentative sint in egala masura colectiile Collegium, Biblioteca Polirom (coordonata de Denisa Comanescu, la fel ca seriile de autor – Murakami, Waltari, Salinger, Lodge, Nothomb s.a.), Ego sau saptaminalul „Suplimentul de cultura”.

Citeste articolul complet in Cotidianul