Cazul Nastase (de Miron Damian)

Ar fi o mare eroare sa credem ca decizia Comisiei juridice a Camerei, avizul negativ dat cererii de perchezitie a dlui Nastase, nu poate fi evaluata decit dupa un criteriu partizan sau ad hominem. Sigur, formal, parlamentarii pot vota cum vor, sint supusi numai propriei constiinte.

Practic sint supusi numai indicatiilor de partid, asta atunci cind constiinta nu le spune ca, indiferent de pozitia oficiala a partidului lor, o Justitie prea libera ar putea ajunge si la ei. Rolul imunitatii parlamentare la perchezitie este sa ofere o protectie suplimentara membrilor Parlamentului fata de eventuale abuzuri ale celorlalte puteri ale statului.

Decizia de mentinere a imunitatii trebuie sa fie luata de Parlament daca are motive suficiente sa creada ca procesul penal declansat impotriva unuia dintre membrii sai este frivol, ca acuzatiile sau indiciile oferite nu sint indeajuns de temeinice incit sa justifice perchezitia.

Or, Comisia nu a stabilit nici un astfel de argument pentru a respinge cererea de perchezitie conform acestor criterii. Dl Nastase a tinut un discurs foarte lung, continind o lista foarte scurta de argumente care pot fi luate in considerare. A repetat ca DNA ar fi neconstitutional.

Este un argument usor demontabil, si asta fara sa amintesc ca dl Nastase avea o parere perfect opusa despre PNA. Functionarea si competenta DNA sint stabilite de lege. Or, asa cum persoanele sint prezumate nevinovate pina cind printr-un proces formal nu se demonstreaza contrariul, legile sint prezumate constitutionale pina cind printr-un proces formal nu se stabileste contrariul.

Acest proces nu este nici sarcina dlui Nastase, nici a Biroului Permanent, nici a Comisiei juridice.

Este exclusiv sarcina Curtii Constitutionale. Dl Nastase a mai spus ca este victima unui abuz, fara sa ofere alte detalii, fara sa spuna care anume lege a fost incalcata in cursul procedurilor. Apoi s-a plins ca este o intruziune in viata sa personala. E adevarat, dar altfel nu se poate face o perchezitie.

De asta se cere acceptul unui judecator, si suplimentar, in cazul parlamentarilor, si cel al colegilor lor.

Daca o perchezitie poate fi negata doar pentru ca se intra in viata privata, atunci prevederea ar trebui scoasa cu totul din Codul de procedura penala. Insa, cit timp este in Cod, faptul ca se intra in viata privata nu poate fi in sine un argument impotriva. Sint cit se poate de sigur ca eu nu as reusi sa blochez o perchezitie pe acest motiv, prin urmare, cit timp art.

16 din Constitutie e inca in vigoare, motivul nu poate sa fie bun nici pentru dl Nastase. Iar alte lucruri care sa poata servi ca argument, conform criteriului amintit mai sus, dl Nastase nu a oferit.

Au fost atacuri, apeluri ad misericordiam, amenintari, profetii si paralogisme. Dar nici un argument. In fine, procedura din Comisie a demonstrat o problema evidenta de regulament. Votul Comisiei este secret. Membrii nu au acceptat sa decida ei deschiderea votului, pe buna dreptate, respectind regulamentul. Regulamentul este limpede, dar este si gresit. Secretizarea votului a distrus noima acestei proceduri.

Caci Comisia nu poate decide, ci trebuie sa furnizeze un punct de vedere plenului. Ma intreb, cum anume se poate stabili un punct de vedere in urma unui vot orb? Regulamentul trebuie modificat. Votul trebuie sa fie deschis sau trebuie sa se voteze, fie si secret, motiuni argumentate, oferite public de cel putin unul dintre membrii Comisiei.