Becalizam, vanghelizam (de Ovidiu Nahoi)

Marian Vanghelie si Gigi Becali nu trebuie blamati. Ei trebuie asumati. Regula democratiei este ca fiecare cetatean, educat sau incult, curat ca lacrima sau patat ca un dalmatian, cinstit sau ticalos, poarta in ranita bastonul de maresal al politicii. Totul este ca oamenii sa-i acorde increderea.

Ne place sau nu, cei doi sunt produsele de succes ale noului val din politica. De ce? Pentru ca in ei regasim o mare parte a Romaniei de azi. Romania lipsita de repere. Romania marcata de o criza profunda a scolii si a culturii. Romania care se simte abandonata de o clasa politica pe cat de aroganta, pe atat de goala si de incapabila. Romania marilor manipulatori de pe micile ecrane.

Toate aceste rele ale ultimilor ani si-au cautat cu disperare expresiile politice. Se pare ca le-au gasit.

Gigi Becali se ridica pe neimplinirile si balbaielile unei drepte care a reusit sa arunce in derizoriu valori precum familia, credinta, imbogatirea prin propriile forte. Marian Vanghelie isi construieste viitorul pe ruinele unei stangi care si-a batut joc de tot ceea ce tine de responsabilitate si solidaritate sociala.

Ei bine, aceste valori au fost coborate atat de jos incat „latifundiarul din Pipera” si „primarul care este” au putut cu usurinta sa le preia. Si sa le revanda la second-hand.

Acea Romanie innebunita de tranzitie si lipsita de speranta nu-si putea fixa alte modele. Ei sunt cool, sunt haiosi, nu te plictisesc atunci cand ii urmaresti la televizor, le zic „pe bune”. Sunt smecheri, nimeni nu-i poate dovedi cu nimic, cumpara magazine in centrul Bucurestiului „pe persoana fizica”, platesc fotbalistii cu bani din sacosa, fac arogante.

Cati nu s-ar comporta la fel daca, intr-o buna zi, Dumnezeu le-ar pune palma-n cap si i-ar blagoslovi cu bani verzi si palate aurii? Asa arata Romanian dream!

Sa ne amintim aprinsele dezbateri referitoare la necesitatea primenirii clasei politice. Radem acum cu un ochi, pentru ca germenii schimbarii se vad la orizont. Plangem cu celalalt, vazand cine sunt acestia.

Mai bine zis, ne ingrozim vazand mutantii care incep sa se dezvolte in mediul viciat de intrarea in putrefactie a PSD, de tot mai evidenta decrepitudine a lui Vadim Tudor si de atmosfera irespirabila din coalitia de guvernamant.

Poate e un paradox, poate e un blestem, dar, la 16 ani de la caderea comunismului, politica este inca dominata de structuri ancorate in trecut. PSD, PD si PRM isi trag radacinile din fostul PCR. In timp ce PNL si PNTCD reprezinta „branduri” interbelice. O singura formatiune care-si trage seva din realitatile Romaniei postrevolutionare este astazi in situatia de a privi cu incredere viitorul. Si aceasta este creatia (sau investitia) lui Gigi Becali.

Unde este cealalta Romanie? Unde este Romania carierelor cladite pe munca si pe competenta? Unde este Romania care nu scuipa pe Europa? Unde este Romania pentru care credinta este altceva decat racnet si bataie cu pumnul in piept? Unde este Romania pentru care responsabilitatea sociala nu inseamna nici pomana aruncata din alergarea Maybach-ului, nici folosirea banului public in scopuri politice?

Aceste milioane de destine, ascunse deocamdata in universul lor privat pentru a se proteja de agresiunea mizeriei publice, au puterea de a bloca ascensiunea mutantilor politicii. De atitudinea lor este nevoie acum. Pentru ca actuala clasa politica si-a abandonat valorile in Pipera si Ferentari!