Un avion numit dorinta (de Emil Hurezeanu)

Intr-un interviu recent, presedintele Traian Basescu a reluat tema prezentei militare americane pe teritoriul Romaniei. Seful statului a exclus, din nou, posibilitatea declansarii unui atac american impotriva unui alt stat de la una dintre viitoarele baze americane.

Deschiderea celor patru puncte de sprijin pentru militarii americani a insemnat implinirea vechiului vis: vin, in sfarsit, americanii, ca aliati, dupa ce in urma cu 60 de ani ne-au trimis bombe, iar intre timp bezele!

„Tratatul de acces” romano-american completeaza acordul NATO- SOFA (privind statutul fortelor tarilor membre), semnat la Londra in 1951 (in vigoare pentru Romania din 4 decembrie 2004), si Acordul intre Romania si SUA privind statutul fortelor Statelor Unite in Romania (SOFA Aditional), semnat la 30 octombrie 2001 la Washington.

O legatura mai speciala cu SUA, decat au ceilalti membri NATO din aceasta parte a Europei, a fost explicata prin pozitia Romaniei la Marea Neagra.

Romanii si bulgarii ocupa capul de pod vestic al noului perimetru geopolitic de interes major pentru securitatea americana, numit si Orientul Apropiat Extins. A existat o disponibilitate pro-americana a tuturor guvernantilor romani, dupa 1995, remarcata si in timpul operatiunilor din Balcanii de Vest, si in cazul interventiei conduse de America in Irak.

Un alt argument este dorinta americana de „occidentalizare” in continuare a Europei, in directia Ucrainei si chiar a Belarusului. Succesul revolutiei portocalii de la Kiev, oricat de ipotecat de instabilitatea interna si complicarea relatiilor cu Rusia, a conferit o pondere suplimentara Romaniei.

Alegerea lui Traian Basescu in functia de presedinte, in decembrie 2004, in contextul schimbarilor din Ucraina, a facut sa para normala agenda de politica exerna neobisnuita a acestuia. In declaratia sa de la 13 decembrie 2004, prioritatile absolute, in afara celebrei axe Londra-Washington, erau interesele in democratizarea Ucrainei si chiar a Belarusului.

Negocierile privind deschiderea unor baze americane in Romania au fost pornite in vremea guvernarii PSD. Acordul de exonerare de raspundere penala, la Tribunalul Penal International, pentru militarii americani care comit infractiuni pe teritoriul Romaniei a fost semnat de Mircea Geoana si John Bolton, in iulie 2002.

Observam insa, in ultimele luni, un proces nou. Uniunea Europeana a depasit rezervele fata de o Romanie prea pro-americana, dupa reorientari explicite in favoarea Washingtonului la Paris si Berlin, dar si in urma succesului unor reforme cerute de UE in Romania. Controversele pe seama relatiilor romano-americane au inceput insa la noi.

Hotararea unei curti americane de achitare a militarului care l-a accidentat mortal pe Teo Peter a fost detonatorul unei noi atitudini critice fata de acordul de instalare a bazelor. Aparitia unui nou focar de amenintari, in Iran, statul teocrat acuzat de alimentarea terorismului islamist, pe fondul construirii unei industrii nucleare proprii, a recalificat cazul. O teama si o tema noua, neasteptata, a prins glas: daca

americanii vor ataca Iranul din Romania, fara acordul autoritatilor romane, transformand Romania intr-o tara co-beligeranta, fara voia sa?

Discutiile din Senat si mass-media au propus negocierea unei „Declaratii anexa” la Tratatul romano-american, prin care SUA sa se oblige expres ca nu vor ataca nicio tara cu avioane pornind din Romania.

Tratatul isi prevede propria modificare, prin intelegerea partilor. Dar nu cumva, de-abia in momentul acesta, prin introducerea acestei Declaratii anexa, conditia suplimentara va fi putea fi interpretata ca recunoasterea unei intentii ascunse? Simpla lectura, „la rece”, a

Tratatului de acces reduce mult din temeri. In preambulul textului se sustine ca prezentele intelegeri extind cooperarea dintre cele doua state si ca ea este bazata pe suveranitatea fiecarei parti, scopurile Cartei ONU si obligatiile partilor rezultand din acordurile internationale.

In Tratat nu se fac nicaieri referiri la operatiuni militare, ci doar de repozitionare, alimentare, instructie si antrenament. Toate activitatile americane din Romania se fac „cu respectarea deplina a legislatiei romane” (Articolul 2, paragraful 1). Or, aceasta nu permite utilizarea fortei decat in cazul autoapararii sau pe baza unei rezolutii a Consiliului de Securitate.

Traian Basescu are dreptate. Alt razboi cu participare romaneasca (in afara celui politic intern) e imposibil.