Vulcanul noroios (de Emil Hurezeanu)

Sunt Turcu, spune mustaciosul in salopeta, facandu-si cruce. Dar dumneata de unde esti? Din Resita, de peste tot, raspunde domnul in scurta de piele, tuns perie si extrem de nervos. Hotilor, adauga el in directia politocratului carunt, care-i tutuieste pe toti, ca Elena Ceausescu pe soldati, in scena finala.

Dl Hrebenciuc isi inmormanteaza dupa-amiaza nasul si apoi e gata sa discute, maine la cinci.

Jandarmii, dincoace de zabrele, par linistiti. Ziaristii, dincolo de ele, traiesc momente unice, revolutionare. Din studiouri, un moderator live ar vrea discursuri la fel de furibunde in interiorul PSD. O voce ragusita il pomeneste, in sfarsit: E vremea lui Ceausescu! Si portile se deschid ca dupa Sesam, cu figura incaruntita si diminuata a lui Adrian Severin, pe post de intermediar onest.

Cu 15 ani in urma cobora scara din spate a Palatului Victoria, nevazut, dar atunci jandarmii il impuscau pe Frumusanu, rebelii in haine mineresti aveau voie de la politie, iar Ion Iliescu stapanea situatia. Acum, aceiasi actori par rotitele unei jucarii stricate de fosti copii prost-crescuti.

Lui Ion Iliescu i se cere demisia din partid, la locul potrivit, in momentul nepotrivit, de oamenii cei mai nepotriviti. El insusi il vrea inapoi, la stanga, pe Petre Roman, pe care l-a izgonit pe aceeasi arie a asediului, pentru deviationism de dreapta. Se afla in sala unde inamicul lui reformator si occidentalizat il vrea inapoi, la dreapta, pe Corneliu Vadim Tudor. Fiecare pe divanul freudian pe care-l merita.

In aceasta resuscitare dereglata a insurectiilor copilariei capitalismului, scena se exinde insa, in mod neasteptat, chiar si in limbul pre-revolutionar. Un inalt liberal ii asigura protectia poetului Mircea Dinescu, in exercitarea dreptului la pamflet politic cu iz de regicid, castigat in 1989.

Un altul identifica in Emil Boc avatarul mitic al activismului comunist. Un al treilea zambeste cu lacrimi, la auzul numelui lui Heidegger in luminisul becalian, desi cu lacrimi, la pd-isti si liberali n-ar fi cazul sa mai rada nimeni, dupa ce D.A. a iesit din spuma lor sarata, prin impreunarea depresiei lui Stolojan cu detenta lui Traian Basescu.

Iata ingredientele amestecate anapoda, cu intarziere, mai aproape de comedie, si fara miza vizibila in Romania normala, ale unui ritual. De aici nu lipseste niciunul dintre personajele-cheie ale tranzitiei cuprinse intre Regulamentul Organic si Acqisul comunitar.

Avocatii demagogi, republica de la Ploiesti, Petrache Lupu, IMGB in versiune post-pro-revolutie, sunt invitatii acestui bal neanuntat al vampirilor.

Nu lipseste nici eternul feminin, cu nume evocator de razboaie fratricide si redistribuiri ilicite de terenuri publice dupa modelul polimerilor, scapati de rigorile diplomei de absolvire. Comunismul si Securitatea isi redescopera virtutile integratoare.

Noi am putea intra oricand in sediul PSD, ii spune revolutionarul patit reporterului spontaneu, pentru ca suntem curajosi, am fost si la CC in decembrie, nu ne subestimati!

Ca de fiecare data, dupa 1989, intr-un moment oarecum promitator, in care ar trebui sa ne asteptam doar la punerea in aplicare a formulei magnatului de presa Murdoch: „Imbratisati progresul!”, ne luam singuri la palme, intram in derapaj, lovim sistarul cu copita magarului si strigam aidoma soldatilor italieni „Avanti, Avanti”, dar in retragere dezordonata.

Ceva de genul acesta s-a intamplat in 1990, cand dupa o revolutie anticomunista ne-am trezit cu restauratia antioccidentala.

Dreapta ne-a naravit cu neputinta si dezbinarea, stanga a inventat modelul cleptocratiei consolidate. Unii voiau, dar nu puteau, altii puteau doar ce voiau pentru ei.

Intre timp am intrat in NATO, saptamana viitoare, in principiu, ar trebui sa primim mutarea in plic, in UE. Dar nu ne putem abtine sa nu facem politica interna la baioneta. Talleyrand spunea ca poti face cu baionetele aproape orice, in afara de a te sprijini pe ele.

E-adevarat, in preambulul Tratatului de acces pentru militarii americani in Romania, citim ca prezenta lor va contribui la stabilitatea interna. N-avem inca americani si ne permitem sa fim inca putin instabili. Dl presedinte e singurul cu scutire medicala, pe bune.