Catastrofa ok (de Razvan Exarhu)

vara iar in calendar si nimeni nu mai e atent la nimic. Cred ca si baietii care asculta telefoanele mai atipesc cu capul pe tastatura, in timp ce multimi uriase de oameni se pregatesc sa se inghesuie sa faca acelasi lucru cam in aceleasi locuri. Plictiseala si toropeala ne ajuta sa redescoperim indulgenta vecina cu indiferenta.

Cui ii mai pasa daca a facut sau nu Voiculescu politie politica? Cine mai sta sa se intrebe de ce un mare producator de lactate nu prea mai foloseste denumirile traditionale si le inlocuieste discret cu termeni englezesti? Nu neg ca nu or mai fi si constiinte care vegheaza, dar e foarte posibil ca asta sa se explice prin faptul ca iau antibiotice.

Rezistenta la realitate e atat de mare incat nici daca ai anunta, ca la revolutie, ca berea e otravita si ca provoaca mancarimi de spate, urmate de puseuri alternative de calvitie si moarte clinica, tot nu s-ar sinchisi nimeni sa schimbe bautura.

E sezonul in care nimic rau nu se poate intampla sau se poate intampla, dar oricum e cam acelasi lucru. Specia umana se protejeaza admirabil ignorand absolut orice, hipnotizata de fotbal sau de miscarile lente ale valurilor si chelnerilor.

E perioada ideala in care politicienii pot spune si face cate tampenii vor, in care orice scandal, ca si minunile, dureaza trei zile, e epoca de aur a incoerentei desfatatoare.

Am auzit conversatii despre victimele caldurii, urmate fara pauza de ton de o invitatie la bere, discursuri inflacarate despre cat s-a furat in tara asta si ce nenorociti sunt astia din guvern, intrerupte profesionist de: doua sticle de vin, una mare de apa, dar sa fie reci si mai repede, ca arde baraca.

E ca intr-o carte cu personaje incredibil de previzibile, care, tot confirmandu-ti asteptarile, iti dau senzatia ca sunt inventate.

Probabil ca la scolile de lovituri de stat ii invata pe elevi sa nu incerce figuri cu entuziasmul popular pe timp de vara, ca nu le vine nimeni la revolutie. Si la Iasi s-a amanat putin zavera acum vreun secol si ceva, dar din cauza de viscol, e adevarat.

Asta e o invatatura in plus, caldura si viscolul sunt de evitat, chiar si in cazul lapidarilor, atat de atractive pentru cei cu un pronuntat simt al justitiei. Ramai cu pietrele nearuncate si e pacat de mezanplas. De-asta specialistii ii sfatuiesc pe profeti si iluminati sa se mai abtina si ei in aceasta perioada.

Pentru dictaturi e ok. Vacanta isi arata coltii de portelan tot mai imbietor, prezentandu-se lumii ca urmatoarea mare psihoza, alaturi de hrana sanatoasa, alaturi de casa-masina-familie si de obsesia de a scapa de obsesii.

Probabil ca acesta e semnul ca intram si noi in rand cu lumea, executam programul de distractie exact in acelasi timp si cu aceeasi indarjire.

M-am plimbat pe malul marii si am vazut falcile inclestate a pofta de vacanta ale turistilor. Te si sperie atata buna-dispozitie. Iti dau senzatia unii ca sunt acolo pentru a se simti bine cu orice pret, cu orice sacrificiu, chiar si cu pretul vietii altora, bineinteles.

Masacru pentru un leagan in plus! Politia intervine in forta la masinute si calusei.

Masele de turisti fara fisa fortate sa se retraga! Obligat sa inghita o sticla de suc dupa ce a intrat in fata, la coada! Desfigurat cu lopatele! Rechinul de Marea Neagra ucide, chiar si mort! Iata numai cateva din posibilele titluri care ar putea anunta consecintele intalnirii dintre realitate si hoardele de turisti dezlantuiti.

Poate ca ultimul titlu sa fie chiar mai amenintator decat cartonasul galben acordat Bulgariei de catre Ministerul roman de Externe, pentru ca oferta noastra de toxiinfectie alimentara este poate una dintre cele mai performante din lume. Asta ar presupune o strategie de turism hard-enduro, pentru cei care vor sa se joace de-an doctorul si pacientul pe viu.

Numai ca noi suntem un popor ospitalier si pasnic, care mananca tochitura la 50 de grade la umbra si care a inventat avionul cu reactie. E vara si orice dezastru devine scuzabil si, pe undeva, de inteles, intr-o perspectiva generala. La fel ca povestea unui cunoscut de-al meu care a avut un magazin.

Mergea prost si a hotarat sa-l inchida de tot de frica vacantei. Si-a chemat prietenii, ca sa nu i se strice marfa din cauza caldurii. Intr-o seara, lucra cu un amic la lichidarea stocului de bere si apare o fetita de 6 ani, fosta clienta. Priveste in jur si intreaba taios: „Voi ce faceti? Stati si dati faliment?”.