Tigareta portocalie

Vama Nadlac, iulie 2006. „S-a stricat casa de marcat. Da’ ce, va trebuie bon fiscal?” Aceasta scena, asupra careia vom reveni, se repeta obsesiv in magazinele duty-free (scutite de taxe) din vama.

Este primul indiciu despre o afacere uriasa, in care se impletesc traficul ilegal, legaturile politice, milioane de euro si coruptia din institutiile care ar trebui sa puna stop contrabandei. Toate acestea, in timp ce autoritatile de la Bucuresti anunta ca frontierele sunt securizate si pregatite pentru integrare

Palatul Victoria, tot iulie 2006. Lupta crancena pe Legea duty-free-urilor.

Pe masa guvernului ajunge un raport al organelor de control din Ministerul Finantelor (MF) si Ministerul de Interne (MAI) care dezvaluie dezastrul de sub tejgheaua magazinelor din vami: „Folosirea magazinelor duty-free din punctele de trecere a frontierei si zonele libere drept „sursa de aprovizionare” pentru piata de tigari interna si externa (in special in Ungaria si Iugoslavia) (…) a luat amploare”.

Cifrele din raport sunt stupefiante: „In anul 2005, persoanele care au tranzitat unele puncte de trecere a frontierei (PTF) au achizitionat in medie: la Moldova Veche – 423 cartuse tigari/persoana, la Stamora Moravita – 85 cartuse tigari/persoana, la Salonta – 77 cartuse tigari/persoana etc.”.

In primele luni ale anului 2006, cifrele cresc si mai mult: la Moldova Veche – 1.275 cartuse tigari/persoana, la Naidas – 62 cartuse tigari/persoana, la Stamora Moravita – 60 cartuse tigari/persoana…

Tigari pentru… copii

Concluzia raportului contine o ironie amara: „Media rezultata ne conduce la concluzia ca toti cetatenii iesiti din tara au cumparat tigari pentru uz personal, inclusiv copiii si nefumatorii”.

Potrivit unor surse din Ministerul Finantelor, de multe ori aceste tigari nici nu trec efectiv prin duty-free-uri, fiind „plimbate” doar chitantele.

Acest lucru este posibil prin complicitatea magazinelor duty-free (care intocmesc chitante false), a politistilor de frontiera (care furnizeaza datele din pasapoartele cetatenilor care „cumpara” tigari fara sa stie) si a vamesilor care tolereaza traficul.

Ieftine, dar de milioane

In general, retelele de contrabanda folosesc marci ieftine de tigari (West, Raquel, Ronson), pe care le scot din Romania pentru a le trafica in tarile UE.

O mica parte din tigari sunt preluate pe piata autohtona, unde sunt comercializate de micii vanzatori din piete folositi de „capii” afacerii. La controalele ocazionale, de obicei „bisnitarii” sunt singurii tapi ispasitori. Cu alte cuvinte, o afacere cu risc minim pentru „bosi”, dar cu profit maxim.

Potrivit rapoartelor citate, „in perioada 16-20 ianuarie 2006 s-a actionat in zona de vest a tarii la noua magazine duty-free si in zona libera Agigea, fiind depistate 3.760 de baxuri de tigari (1.880.000 de pachete), care, in urma unei prime expertizari de specialitate, au fost declarate contrafaceri, valoarea marfii fiind de peste 1,8 milioane de euro”.

Un alt caz, semnalat de politistii din Caras: „Prin magazinul duty-free din Moldova Veche, al SC Duty Free Romania SRL, s-au vandut, in cursul lunii februarie 2006, tigari catre persoane care nu au parasit teritoriul tarii, carora le corespunde o acciza de 284.000 de lei noi, suma sustrasa de la plata catre bugetul statului”.

Aroma de grupuri de interese

Traficul de tigari pe sensul exteriorul-interiorul Romaniei are la baza un mecanism destul de complicat. Organismele de control din MF si MAI au descoperit ca sursa tigarilor se afla in patru firme off-shore: Heinemen (Germania), Dominion Distribution (Marea Britanie), Rima Trading (Liban) si House of Price (Danemarca).

Plecate de aici, tigarile de contrabanda trec prin 10 firme-intermediare, majoritatea romanesti.

Dintre acestea, doua sunt mai interesante: Pegasus Distribution, din Constanta (administrata de Karim Bandack, la ale carui firme a lucrat in calitate de consultant si Ioana Basescu, fiica presedintelui) si Principal Company SA, la care este actionar si Ion-Serban Dobronauteanu, actionar la Euro Trade Invest, firma care detine 18 duty-free-uri amplasate pe granita terestra a Romaniei.

Cunoscut ca unul dintre afaceristii cu conexiuni in PNL si PSD, Dobronauteanu e unul dintre actionarii importanti la fabrica de apa minerala Biborteni, dar si la Murfatlar, firma dintr-un grup de cateva zeci de societati comerciale cu radacini in off-shore-uri din Liechtenstein.

Punctul de destinatie al tigarilor de contrabanda este reprezentat de alte 10 societati, prin care sunt inregistrate nu mai putin de 52 de duty-free-uri, a caror misiune este raspandirea marfii in circuitul comercial ilicit.

La 1 ianuarie 2007, Romania va deveni frontiera estica a Uniunii Europene. Mai multe constatari de pe teren si marturii din interior arata insa ca sistemul e svaiter

Incursiunea in Vama Nadlac ne-a aratat cum functioneaza lucrurile la vedere. Cinci case de marcat stricate in acelasi timp in cinci duty-free-uri diferite. O coincidenta bizara, insa doar prima de care ne-am lovit.

In lipsa aparatelor, comertul in magazine se desfasura pe sistemul „primit banii – luat marfa”, fara niciun document care sa ateste legal tranzactia si care sa oblige firmele sa plateasca ulterior impozit pe banii incasati.

„Da’ ce, va trebuie bon? Asa nu e bine?”, se rasteste la noi casierita din duty-free-ul firmei GFS, iritata ca o intrebam de bon. Langa ea, probabil seful ei intuieste ca ceva e dubios si ii face un semn scurt.

„A, uitati, tocmai s-a reparat”, are o revelatie femeia si fara niciun efort scoate bonul din casa de marcat. „Stiti, nu era stricata, dar noi am inchis. Cum de ce e magazinul plin de clienti? Pai ce, vreti sa-i dam afara?!”

O scena pe undeva amuzanta, in spatele careia se ascund insa evaziune fiscala, coruptie si contrabanda. „Pai, astea sunt lucruri de cand lumea. Fiecare se stie cu fiecare. Politistii cu vamesii, vamesii cu patronii.

Si cei de la Bucuresti stiu. Dar toti au interese, asa ca inchid ochii. Mai prind din cand in cand niste amarati, si toata lumea e multumita”, povesteste un vames mai in varsta de la Stamora Moravita.

Unul dintre sefii Directiei Vamale Arad spune si el ca moravurile de la frontiera sunt cunoscute: „Va cred ca nu v-au dat bon. Dar uitati, Garda Financiara n-a gasit la niciun control acolo ca s-a facut evaziune fiscala. Eu ce sa mai cred?!”.

„Afara-i vopsit gardul…”

Daca ii intrebi oficial, toti politistii din vama spun ca lucrurile stau aproape impecabil: „Frontierele sunt securizate, n-am mai avut probleme in ultimii ani, am prins si infractori cu cate zece cartuse de tigari”.

Cu reportofonul inchis insa isi dau imediat drumul la limba: „Stiti, de fapt nu e chiar asa, dar ce sa facem? Daca sefilor nu le pasa, nu trebuie sa traim si noi din ceva?”. In fata Vamii Stamora e parcat un Audi A4, aparent nou-nout.

E al unui lucrator vamal. Salariul lui – intre 8 si 10 milioane de lei vechi. „Nu l-am intrebat cum l-a luat. Cum sa ma bag in intimitatile omului?”, spune, contrariat, seful de punct vamal.

In fata vamii, cum intri in Romania, observi ca locul s-a primenit: cu borduri noi, vopsite in galben si albastru, culorile Uniunii Europene. „Ne pregatim de integrare. Suntem gata”, spune mandru unul dintre vamesi.

Un sport periculos

In hatisurile traficului din duty-free-uri se agata, de obicei, victime fara „greutate”, care insa au o soarta tragica. La inceputul lunii iulie, o femeie a fost accidentata mortal de un tir in vama aradeana Varsand.

Femeia se ascundea sub vehicul cu cateva cartuse de tigari netimbrate. Potrivit IPJ Arad, victima cumparase tigarile dintr-un duty-free si, pentru ca avea mai multe cartuse decat ii permite legea sa introduca in tara, a incercat sa se strecoare cu ele pe sub TIR.

In anul 2001, politistii din Timis au interceptat la granita un transport important de cafea introdusa ilegal. In scandalul denumit de presa „cafeaua verde” a fost implicat si Catalin Panduru, fiul fostului sef al IPJ Ilfov.

Panduru fusese chiar sofer pe unul dintre tirurile care au transportat cafeaua si a fost ulterior condamnat la inchisoare. In dosar a fost cercetat si un subofiter de politie, care s-a sinucis.

„Ajunsesem sa ma intorc cu spatele cand venea un tir protejat”

Un fost vames a acceptat sa dezvaluie cateva dintre secretele sistemului, insa sub anonimat.

EVZ: Cat de mare e coruptia din vami?

Fost vames: Habar n-aveti. E toata lumea mana in mana cu toata lumea. Am vazut documente. Erau colonei din Politia de Frontiera mana in mana cu contrabandistii. Ajunge pana la Bucuresti si se stie cine de cine e protejat. Eu de asta am plecat. Din cauza coruptiei.

Ajunge in guvern?

Eu nu am vazut cu ochii mei, dar toata lumea din sistem stie. Fiecare, cand are o problema, merge la Bucuresti, de obicei la Ministerul Finantelor. N-o sa gasiti pe nimeni care sa recunoasca asta. Toti au un interes. Daca nu era un interes, e clar ca nu se amana desfiintarea duty-free-urilor pana in ianuarie.

Spuneti ca ati plecat din cauza coruptiei. De ce nu ati vorbit deschis despre lucrurile astea? De ce nu ati facut reclamatii?

De frica, de ce credeti? Ajunsesem sa ma intorc cu spatele cand stiam ca vine un tir protejat sa scoata tigari din tara. Dar sa stiti ca e bataie sa lucrezi in Vama. Se da spaga si pentru asta. Ajunge si la 10.000 de euro pentru un post de vames.

Dar au fost transporturi interceptate si s-au confiscat tigarile…

Stiti cat de bine sunt organizati? Daca trec cu un transport, scot alte doua pe care isi permit sa le piarda. Deci daca din trei transporturi doua sunt prinse, ei tot ies in profit.

Care ei?

Pai, de exemplu, duty-free-urile. O persoana are voie sa scoata din tara maximum cinci cartuse de tigari. Eu am vazut cum ei treceau in documente ca vindeau de sute de ori mai mult. Ei numesc procedeul asta „inaripare”. Cand trec in hartii ca vand mai mult spun ca „inaripeaza” tigarile.

Se folosesc numai de tiruri?

Nu, folosesc si masini mai mici. Intr-o Dacie poti sa ascunzi si 15 baxuri. Numai in faruri intra un bax. Nici geamurile nu le mai pot inchide pentru ca ascund tigarile in portiera. Sa va povestesc ce s-a intamplat in 2005, la Vama Turnu.

Un tir cu tigari a trecut fara probleme de vama noastra si l-au prins ungurii, la Battonya. Soferul era unul dintre sefii politiei. Tigarile erau de la GFS. Televiziunile ungare au dat subiectul asta multe zile la rand. La noi n-a aparut mare lucru.

„Dai spaga la toata lumea”

Si unul dintre cei care profita de slabiciunile sistemului ne-a descris, tot sub protectia anonimatului, detalii din aceasta zona nevazuta.

EVZ: Cum functioneaza sistemul din vama care va permite sa scoateti ilegal tigari din tara?

Contrabandist: Pai, e foarte simplu. Dai spaga la toata lumea. Ei o dau mai departe. De-asta

s-a si dispus sa nu se inchida duty-free-urile. (rade) Eu am lucrat inainte in sistem, si dupa aia m-am apucat de afaceri.

Cat e spaga?

Depinde cat de mare e transportul. De obicei, la un transport de cateva baxuri, dai 10 euro la omul de la duty-free. Oricum, te-ai inteles dinainte cu ei, dar ii dai si lui ceva.

Dupa aia, 10 euro la soldatul din vama – politistul de frontiera. Vamesii nu iau pe fata. Cu ei te intelegi in alta parte. La transporturile mari, cu tirurile, va dati seama ca si spaga e mult mai mare. Dar astea se discuta cu sefii. Se ajunge la sefii de vami, care dau spaga mai departe, la Bucuresti.

Integral in EVZ