Anticipatele, editia a doua! (de Ovidiu Nahoi)

Pe hartie, suna bine. Dar realitatea? Sa nu ne mire ca PD si PNL se arata dispuse sa ingroape securea razboiului. Calculul hartiei arata ca alegerile anticipate desfasurate in primele luni ale lui 2007 vor aduce Aliantei resuscitate un scor la adapostul caruia sa poata face linistita jocurile guvernarii.

Ideea anticipatelor incepe sa sune bine si la PNL care, dupa o serie de cautari si tatonari, nu a gasit un nou partener de incredere.

In plus, spre deosebire de prima parte a anului 2005, situatia lui Calin Popescu-Tariceanu s-a schimbat fundamental. El nu mai este acum premierul de carton, manevrat de Traian Basescu. El este seful de guvern care duce Romania in Uniunea Europeana. Din punctul sau de vedere, ceea ce a avut de demonstrat, a demonstrat.

Solutia anticipatelor surade si PRM-ului. In parlament, dezertarile l-au transformat intr-un tigru de hartie. Sondajele indica insa un PRM care poate deveni mai puternic decat o arata scena parlamentara actuala. Cu ochii la sondaje, PRM poate spera ca, dupa anticipate, sa-si recapete forta si in realitate. Ar putea contribui la aceasta si recent infiripata axa Vadim-Voiculescu.

Deocamdata, la mijloc pare sa se afle doar un interes mediatic conjunctural, anti-Basescu si antidosariada. Dar nu este exclus ca partenerii sa se placa – la urma urmelor, au ceva amintiri comune din trecutul comunist! – si sa constientizeze serviciile pe care si le pot oferi reciproc. Sintagma „lasati securistii sa vina la mine” isi poate gasi astfel un minunat exemplu practic.

Vadim Tudor are nevoie de o tribuna mediatica, din moment ce rivalul sau pe culoarul radical, Gigi Becali, este favorit al talk-show-urilor. Iar Voiculescu are nevoie, inca o data, de un vehicul care sa-l transporte, pe blat, in Casa Poporului. Ce vor face PSD si UDMR? In privinta maghiarilor, ramane sa vedem cat de grave vor fi efectele Dosariadei.

Daca se vor dovedi reale informatiile vehiculate in mediile politice si de presa, potrivit carora lideri de rang inalt ai UDMR au mari probleme cu trecutul, atunci formatiunea ar putea aluneca intr-o criza profunda. Nu se stie cum vor fi gestionate presiunile propriului electorat si contestarile din ce in ce mai vehemente din interior.

Intr-o astfel de situatie, UDMR, altfel o formatiune care conteaza pe un electorat stabil si disciplinat, s-ar putea sa aiba nevoie de timp pentru a se autoregla, si numai de anticipate nu-i va mai arde.

Cu PSD, depinde de ceea ce le spun sondajele. Daca trendul descrescator continua, anticipatele ar putea fi o solutie pentru stabilizarea la un nivel de avarie, de pe care sa se poata construi ceva.

Oricum, fara un proiect politic major pana in acest moment, PSD este cel mai vulnerabil in fata avantului formatiunilor radicale – PRM, magnet pentru varstnici si nostalgici, si PNG, noua stea a electoratului tanar lipsit de perspective.

Oricum, mai mult sau mai putin oficial, si in PSD s-a dat semnalul pregatirii anticipatelor, macar cu speranta ca primele luni de dupa aderare vor duce la erodarea aliantei de la putere. Bineinteles, in toate aceste calcule este vorba despre o fotografie a momentului.

In realitate, nimeni nu poate prezice cu o buna doza de aproximatie ce mutatii se vor petrece in constiinta electoratului dupa socul aderarii.

Dar nu viziunea este caracteristica numarul unu a politicianului roman. Si nici legatura cu realitatea. Dovada ca toate jocurile de conjunctura au ocolit pana acum esentialul: formularea unor politici adecvate noii situatii a Romaniei de dupa aderarea la Uniunea Europeana. Pe cat de intensa e viermuiala pe culoare, pe atat de grava seceta din cabinetele cu specialisti!