Citeva paradoxuri despre armata (de Cristian Ghinea)

Saptamina asta, barbatii din Romania au ramas fara unul dintre subiectele preferate de discutie: armata. Petrecerile, botezurile, nuntile, calatoriile cu trenul ne vor fi mai sarace fara eterna intrebare: „unde ai facut armata?” si continuari in genul: „Era un caporal, unu’ Dinu din Craiova…”.

Vom avea ceva prelungiri, la modul: „Astia de azi nu mai sinteti barbati, ba!”. Alaturi de treptata disparitie a acelui fel de Dacie pe care ti-o repari singur in fata blocului, trecerea armatei la profesionisti este si ea un semn al vremurilor. Iar nostalgia pentru „armata care te face barbat” e o forma de nostalgie pentru tineretea trecuta.

Daca stai sa analizezi povestile in sine, sint pline de brutalitati, umilinte, gradati sariti de pe fix sau exercitii periculoase inutile. Dar toate sint povestite cu un soi de nostalgie: „eram tineri…”.

Sint curios daca peste 10 ani, fara contactul universal si direct cu ea (ca recrut sau ca membru al familiei), armata va pastra cota de incredere si imaginea buna de acum. E paradoxal ca increderea in institutie a ramas inalta, indiferenta parca la realitatile traite de oameni pe propria piele.

Am analizat aici un sondaj in care populatia spunea ca a dat cel mai des mita la doctori, dar nu includea sistemul medical in topul institutiilor corupte. O explicatie ar fi putut fi sentimentul ca nu e vorba de coruptie, e doar un schimb personal cu medicul. Ceva similar pare a se intimpla si cu armata.

Sint curios citi romani chiar nu stiu de mecanismul de fentare a incorporarii prin coruptie, cel mai adesea prin obtinerea unui certificat medical. Exista un adevarat mercurial al spagii, in functie de boala. Desi toata lumea avea pe cineva in familie care scapase astfel de armata „obligatorie” sau doar stia de asemenea cazuri, nici armata nu apare pe lista institutiilor corupte.

S-ar parea ca a functionat o logica a fatalitatii: armata e ceva ce se intimpla pur si simplu, inevitabil ca un fenomen natural. Banii intrati in circuitul de exceptare sint un fel de taxa la fel de naturala ca si fenomenul in sine.

Prin renuntarea la stagiul obligatoriu, dispare si o sursa de venituri suplimentare pentru unii ofiteri. Desi toata lumea stia de fenomen, nu s-a auzit de oameni pedepsiti si asta arata o organizare tacita: spaga se distribuia in sus, pe grade. Acum apare fenomenul invers: mita pentru angajare in armata.

Daca pentru foarte multi tineri stagiul obligatoriu reprezenta o pierdere de timp si de oportunitati, pentru multi altii angajarea in armata ramine o sansa nesperata. Un salariu peste cel mediu, chirie partial acoperita si o slujba sigura reprezinta mai mult decit poate spera un tinar mediu care a terminat un liceu (ceea ce nu il impiedica sa nu stie sa faca nimic).

Acesta e noul paradox: se da spaga ca sa intri in armata profesionista. Recrutorii americani, care nu mai stiu ce sa inventeze pentru a atrage oameni, ne-ar invidia. Mai mult chiar: se da spaga ca sa pleci in misiunile din Afganistan, Kosovo sau Irak, unde diurna zilnica adunata face un cistig bunicel pentru Romania.

As paria ca nici aceasta noua forma de coruptie mica nu va scadea increderea in institutie ca atare. Nu mai e o logica a fatalitatii, acum e un fel de spirit antreprenorial: nu e coruptie, e o investitie, dau un ban gramada si il recuperez treptat din salariu. Important e sa stii cum sa intri in sistem, unde sint usile si care sint paznicii.

Revenind la saptamina asta, exercitiul de PR pus la punct de armata a fost impresionant: manifestari publice, parteneriate cu televiziuni care au stiut sa faca spectacol. Chiar o campanie de publicitate menita sa atraga tinerii spre armata, campanie care pe linga ca a aratat bine la TV a mai si respectat cerintele legale impuse in 2005 si 2006 institutiilor de stat care vor sa dea bani presei.

Doar ca aceasta campanie pare ca bate la usi deschise. Recrutii nu lipsesc deocamdata si nu vor lipsi o buna perioada de aici inainte, cita vreme sistemul de educatie nu pregateste bine forta de munca pentru economia moderna.

Una peste alta, se incheie o epoca si trebuie remarcat ca, in ciuda celor scrise mai sus, exista o generatie de ofiteri care au transformat armata intregului popor intr-una de profesionisti („profesionista” e inca prea devreme sa spunem). Un ultim paradox spune mai multe despre politicieni decit despre armata: acest moment ne prinde fara ministru al Apararii.

Teodor Atanasiu a declarat ca directia de informatii a armatei l-a informat despre ce anume vorbeste un consilier prezidential cu ziaristii. S-a declansat o ancheta penala si procurorul militar Voinea a conchis ca ministrul a declarat intr-adevar asta, dar ca povestea nu se confirma. Acum este scandal intre Presedintele Basescu si PNL pentru repunerea sa in functie.

Dincolo de detaliile juridice, intelegem ca ministrul Atanasiu a primit patalama de la procuror ca nu a comis nimic ilegal, ci doar este un mitoman laudaros.