Efectele integrarii fiscale
Foarte multi dintre cei din domeniul afacerilor sau din interiorul administratiei de stat si-au pus problema ce anume ne asteapta dupa aderare in materie fiscala si daca Legea 343/2006 privind modificarea si completarea Codului Fiscal ar putea fi pasaportul nostru de trecere la fiscalitatea proprie unui stat membru al Uniunii Europene.
Aderarea este cea care va scoate la iveala toate bubele legislative, iar statul va trebui sa si plateasca, la propriu, pentru greselile sale, atat in ceea ce priveste legiferarea in materie fiscala, cat si in ceea ce priveste aplicarea legislatiei.
Dan Sova, Managing Partner
Societatea de avocatura SOVA & PARTNERS
Dupa integrarea in Uniunea Europeana, practic toata lumea se va confrunta cu noutatea in domeniul fiscalitatii. Organele administratiei fiscale, care nu sunt obisnuite sa tina cont nici macar de putina jurisprudenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtilor de Apel teritoriale, vor trebui sa tina cont de jurisprudenta europeana.
Instantele judecatoresti vor trebui sa inteleaga si sa aplice dreptul comunitar, sa pregateasca si sa trimita dosare la Curtea Europeana de Justitie, pentru ca lor le revine aceasta obligatie, si nu petentului care solicita interventia instantei europene.
Autoritatile vor fi obligate sa respecte anumite cerinte ale dreptului european in materie fiscala cum ar fi: cota principala de TVA de minimum 15% sau anumite restrangeri legate de modul de stabilire a impozitelor directe in ideea unui viitor „sarpe fiscal european”, menit sa stabileasca cel putin marjele minime de impozitare pentru fiecare categorie de impozit.
Acesta este un lucru bun, urmand sa fereasca populatia Romaniei de campanii electorale demagogice.
Nu in ultimul rand, oamenii de afaceri vor trebui sa inteleaga si sa se integreze intr-un sistem fiscal evoluat, in care vor trebui sa renunte la metodele copilaresti legate de societatile off-shore si sa inteleaga faptul ca e nevoie de spirit civic si participare proportionala la efortul financiar public al comunitatii.
Provocari pentru instantele judecatoresti
Instantele judecatoresti sunt cele care se vor confrunta cu un element foarte nou: jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, a carei respectare este obligatorie conform tratatelor la care Romania a aderat prin semnarea Tratatului in aprilie 2005.
In plus, aceste decizii, care fac parte integranta din dreptul european, reprezinta singurul izvor oficial de interpretare a textelor legale si a modului de aplicare a dreptului comunitar. Nu e lipsit de semnificatie faptul ca instanta europeana, respectiv Curtea Europeana de Justitie functioneaza din 1953 (cu primele cazuri solutionate in 1954).
In cei peste 50 de ani de functionare, Curtea Europeana de Justitie a strans o zestre impresionanta de decizii de interpretare a continutului si modului de aplicare a dreptului european.
La aceste decizii judecatorul roman nu a avut acces si e interesant de stiut ca numai in materie de TVA (considerat un impozit clar si neechivoc in substanta si aplicarea sa) instanta europeana a pronuntat, pana la sfarsitul anului 2005, peste 450 de decizii de interpretare a continutului si modului de aplicare a dreptului comunitar in statele membre.
Aceasta in contextul in care TVA a facut intotdeauna obiectul reglementarii prin Directive, a caror implementare obligatorie a simplificat foarte mult situatia juridica.
Aceeasi situatie o intalnim si in cazul taxelor vamale si accizelor, care, alaturi de TVA, au facut obiectul asa-numitei „positive integration“, fiind reglementate prin directive sau regulamente la nivel european care au fost ulterior implementate.
„Negative integration“ la impozitele directe
Situatia impozitelor directe insa este complet diferita, aici efortul jurisprudential al instantelor judecatoresti romane urmand a fi si mai mare decat in cazul impozitelor indirecte. Edictarea reglementarilor in materia impozitelor directe, asupra veniturilor persoanelor fizice, pe profit, dividende etc.
au fost si sunt considerate inca de tarile membre ale Uniunii un atribut al suveranitatii nationale (nu exista in prezent decat 5 Directive europene in materia fiscalitatii directe, care insa nu ating substanta acesteia si nu pot influenta aproape deloc politica fiscala a statelor membre). Aceasta nu inseamna ca fiecare tara face ce vrea.
Exista o modalitate de armonizare foarte clara, dar foarte complicata si, ca atare, ridicand imense dificultati pentru tara noastra, complet neobisnuita cu modul de gandire al instantelor europene si cu sistemul dreptului european.
Armonizarea fiscala a impozitelor directe ori, mai exact, functionarea sistemica a impozitarii directe la nivel european face obiectul asa-numitei „negative integration“, adica integrarea fiscala se face prin raportare la cele patru libertati fundamentale reglementate de Tratatul Uniunii Europene, respectiv libera circulatie a bunurilor, serviciilor, persoanelor si capitalurilor, la
care se considera de catre doctrina ca ar trebui adaugata si libera circulatie in materia platilor in interiorul Uniunii, aceasta fiind esentiala pentru sustinerea celor patru libertati de baza.
Astfel, orice persoana (fizica, juridica ori entitate colectiva fara personalitate juridica) care considera ca, prin aplicarea ori modul de interpretare al unui text din legislatia fiscala a unui stat membru, i-au fost incalcate drepturile care decurg din libertatile reglementate de tratate, se poate adresa, in conformitate cu art. 234 din Tratat, Curtii Europene de Justitie.
Instantele judecatoresti din Romania vor fi obligate sa accepte modul de interpretare a textelor din legislatia nationala de catre Curtea Europeana de Justitie in contextul celor patru libertati fundamentale reglementate de tratate.
Efectele legislatiei europene
Instantele judecatoresti vor trebui sa faca fata insa si altor provocari: „efectul direct“ al unei parti a legislatiei europene, „efectul indirect“ al legislatiei europene si cererile de daune formulate de cetatenii romani impotriva statului roman pentru refuzul sau omisiunea implementarii unor prevederi legislative comunitare in materie fiscala.
Curtea Europeana de Justitie se poate pronunta si asupra aplicabilitatii ori valabilitatii unui text din legislatia nationala in raport cu legislatia europeana si sa decida neconformitatea acestuia cu dreptul european.
Bineinteles ca instanta europeana nu are dreptul sa abroge un text legal si nici atributul de a sugera unui stat membru cu ce anume formulare sa inlocuiasca textul neconform pentru a deveni conform cu legislatia europeana, acestea fiind lasate la latitudinea autoritatilor nationale.
INTERVIURILE HotNews.ro