La fraieri le canta placa

Te duci la un open-air, un dinner-show, sau pur si simplu la un spectacol, bagi mana adanc in buzunar, dar stai in fata. Ai putea sa-ti cumperi, pe cativa euro, un CD si sa-l asculti acasa, tolanit in fotoliu. Dar alta e smecheria: vrei sa-l vezi in carne si oase pe idolul tau muzical, si sa-l asculti, la fel. Dar nu intotdeauna se intampla asa, caci pantomima la microfon e in floare.

Playback in lege

Citim in presa din Romania ca in vara, s-a votat un proiect de lege care reglementeaza cantatul „pe placa“, adica in playback. „De-a lungul ultimilor ani, fenomenul playback a impartit piata showbizului autohton in doua tabere.

Cei care cinta live au acuzat permanent cantatul „pe banda”, sustinand ca prin playback se ascunde, de fapt, o lipsa totala de talent sau de voce. Ieri, deputatii s-au hotarat sa legifereze conditiile in care artistii autohtoni isi pot odihni vocea apeland la playback“. (Traian Batranu, EVZ, 23 iunie 06, preluat de hotnews.ro).

Totala lipsa de talent sau voce a performerilor playback este discutabila. Cert este insa faptul, ca artistii nu pot oferi intotdeauna si in orice conditii de spectacol, prestatie calitatea intai, ca la un maraton muzical vocea le scade, sau ca se intampla ca in ziua de spectacol sa le fie deranjata de o raceala.

In cazul cel mai trist si mai infumurat, artistilor li se rupe de public si ii ofera semipreparate incalzite la flacara de aerobice pe scena.

In textul proiectului de lege se avanseaza solutia care sa impace si impresariatele muzicale, dar si publicul beneficiar. „Aceasta obligatie va reveni producatorilor, organizatorilor sau prezentatorilor. Informarea publicului se va face prin tiparirea pe afisele de prezentare sau prin anuntarea de catre prezentatorii spectacolelor respective“.

Nu se mentioneaza daca un spectacol cu mima la microfon inseamna marfa la jumatate pret, probabil ca acesta aspect e inca negociabil. Mai aflam insa din articolul aparut in Evenimentul Zilei, ca „Legea prevede pedepse consistente financiar pentru persoanele care doresc sa-i ascunda pe cei care incearca sa pacaleasca publicul mimand interpretarea.

Astfel, incalcarea legii se va sanctiona cu amenda contraventionala de la 5.000 de lei noi la 10.000 de lei noi. In caz de recidiva, amenda va fi de la 8.000 de lei noi la 15.000 de lei noi“.

Placa sa fie, dar s-o stim si noi

Despre playback-uri si gusturi muzicale romanesti in Germania, am avut recent o discutie cu Ion Calancea, fost corist in Madrigalul de aur si in corul Preludiu, al dirijorului Voicu Enachescu. Cu orchestrele de dans dirijate de Guenther Fischer si Silver Swing Big-Band a lui Ditmar Slama, Calancea a intrat in traditia muzicii de dans internationale.

Cu dirijorul german Kurt Buehner, el are deja ani buni de colaborare. Calancea canta „numai live“, dupa spusele lui, la reuniuni dansante romanesti, iar in vara a facut parte din juriul concursului de muzica pentru copii „Prichindelul“, derulat in turneu diasporean si incheiat in tara.

Dani Rockhoff: Cum este sa canti in Germania pentru romanii din diaspora? Dar cu gustul publicului pentru „folclorice”?

Ion Calancea: Nu prea mai inteleg nici eu, deoarece in Romania, cand auzeau de folclor, fugeau. Si acum, in tara, orientarea muzicala e occidentala, adica pentru muzica moderna. Culmea e, ca atunci cand romanii vin aici, li se desteapta dorul de patrie.

D.R.: Credeti ca, pentru ei, timpul s-a oprit in loc?

I.C.: Muzica populara le aminteste de vremuri placute, pe care le-au trait cu aceasta muzica, fara s-o bage in seama. Poti sa le canti cat vrei la un spectacol, intr-o seara, muzica usoara…mai si danseaza. Insa, daca le canti populara, hore, sarbe, danseaza pana li se rup pantofii.

D.R.: Credeti ca artistii care nu au, sau nu mai au succes in tara, vin aici si fac bani buni pe spectacole?

I.C.: Aici e o problema delicata, pentru ca multi vin si canta numai dupa CD-urile care le-au facut in studio. Nu poate un cantaret, cat ar fi el de bun, sa cante joi, vineri, sambata si duminica intruna, iar duminica sa se auda vocea, ca in prima zi. Nu e, ca e un organ…

D.R.: Si-atunci, vorbim de play-back…

I.C.: Da, de playback. Iar acum, s-a dat la televiziunea romana, despre o lege referitoare la playback, sunt curios cum o sa se aplice. Daca se canta playback e bine, spectatorul e informat pe afis si trebuie ca pretul sa fie pe jumatate. Deci, e o alta treaba. Vrei sa canti mai mult, sa iei bani mai multi, e OK, dar nu mai vinde bilete la acelasi pret.

D.R.: Proiectul de lege se refera la Romania, insa cum e cu Germania, sau alte tari din strainatate unde canta artisti din Romania?

I.C.: Normal, cat timp sunt cetateani romani, li se aplica legea romana.

D.R: Cum este cu impresariatele artistice care tiparesc afisele de spectacole?

I.C.: Impresariatele artistice trebuie sa fie atente, caci in curand vor exista reprezentanti, un fel de comisari sau inspectori, cu cunostinte despre muzica. Atunci cand se constata abateri, acestea sa fie sanctionate.

D.R: Din partea nemtilor, sau din partea romanilor?

I.C.: Din partea romanilor.

D.R.: Credeti ca acesti comisari vor calatori din Romania, ca sa verifice?

I.C.: Nu, se vor alege de aici.

D.R.: Ati mentionat odata opinia unei cantarete renumite din Romania, care spunea ca nu merita sa canti life…

I.C.: Nu dau nume, insa a zis ca lumea de aici nu e prea cultivata si, de ce sa cante live? Iar cand cineva i-a spus „Da` nu prea mai suna vocea…Ce e?” Racise cantareata. „Nu-i nici o problema, canta placa!” a raspuns ea.

D.R.: E o dovada de dispret fata de romanii din strainatate?

I.C.: Putin asa e, pentru ca lumea de aici, care munceste foarte mult si are placerea din cand in cand sa asculte niste muzica, accepta cam orice, ca sa fie o seara fericiti. Dar, cei care le ofera aceasta distractie, ar trebui sa simta acest lucru si sa le ofere melodii live, muzica adevarata si nu numai sa se bucure, ca-si fac iarasi pile si-si cumpara Mercedesuri si BMW-uri in Romania.