Noutati la Humanitas

Manifest pentru literatura adevarata, culegerea de povestiri a lui Tibor Fischer este o reusita a gen(i)ului parodic. Ireverentios si sarcastic, iconoclast si acid, Fischer creeaza personaje greu de uitat si le pune in situatii greu de conceput.

Din Londra pe Coasta de Azur si dintr-o inchisoare din Brixton intr-o librarie germana, eroii lui compun o galerie bizara si vorbesc despre o lume in care smintirea pare fapt divers. N-o citi daca esti prost cuprinde sapte texte dense, hazlii si istete, cu titluri pe masura: L-am halit pe bucatar, Pe urma spun ca esti beat, Imi place sa fiu ucis etc.

Inventiv, anarhic si mester in ale umorului absurd, Tibor Fischer este un autor citit cu desfatare, dar si cu ridicari din sprancene.

„Stateau goi, culcati pe spate, sub soarele fierbinte, tinandu-se de mana si privindu-se in ochi. Un abur de naivitate si nevinovatie le aurea fetele de copii si totul era ca dintr-un vis vechi, care-ti vine brusc in minte cand stai in pat, dupa-amiezele.

Pe cand ii priveam fascinat, imi aminteam ca undeva in hipotalamus exista un centru al placerii, o gradina paradiziaca unde lumina orgasmului, aprinzand aerul in cercuri groase de aur, pierde orice caldura animala, trecand direct in spiritual si cristalin. (…)” (Mircea Cartarescu)

Ca New Yorkul este o jungla, o stie orice baiat orfan. Dar ca in interiorul acestei jungle exista reguli stricte de supravietuire descoperi abia cand fugi de la mama ta adoptiva. In uriasul Central Park, singur. In Central Park, acasa. Inchipuiti-va un Robinson Crusoe mic, pe care corabia copilariei, pe cale sa se scufunde, l-a lasat langa insula de verdeata din mijlocul New Yorkului.

Inchipuiti-va un Huckleberry Finn al zilelor noastre. Sau pe baietelul din Singur acasa sau pe cel din Clientul si veti avea cateva fatete ale personajului acestei povesti.

Bestseller New York Times, International Book of the Month
„Unul dintre cele mai fierbinti thrillere ale anului.” (The New York Post)

Inchipuiti-va ca totul este o iluzie. Ca familia dumneavoastra este o fatada. Ca numele dumneavoastra este fals. Ca viata dumneavoastra este un scenariu scris de altii. Asta afla intr-o buna zi tanara scriitoare Ridley Jones. Daca ar fi intarziat doar un minut, daca ar fi luat metroul in loc sa astepte un taxi, ar fi trait mai departe, confortabil, intr-o iluzie perfecta.
Minciuni periculoase porneste de la una dintre cele mai incitante intrebari pe care ni le putem pune: „Suntem intr-adevar cine credem ca suntem?” Raspunsul este surprinzator.

Declaratie frecventa si consternata: Urasc. Inutil de precizat de ce si pe cine, urasc, deci exist.
Ura explodeaza, radicala, si face tabula rasa, chiar daca isi gaseste sfarsitul intr-o sinucigasa ura de sine.
Ura ne inveseleste intimitatea, intrebandu-ne pe fiecare dintre noi despre ratiunea noastra de a trai si de a iubi.
Cu o luciditate si o capacitate de anticipatie care deranjeaza, Andre Glucksmann evidentiaza principala problema filozofica a secolului al XXI-lea: a supravietui inseamna a supravietui urii.

„Ce este Europa? O gandire vesnic nesatisfacuta. Neinduratoare cu ea insasi, cauta fara ragaz doua lucruri: unul e fericirea, iar celalalt, care-i este si mai indispensabil, si mai drag, adevarul.

De abia si-a gasit o stare parand sa raspunda acestei duble exigente cand isi da seama ca tine in mana doar provizoriul, doar relativul, si ca nici pe acestea nu le stapaneste cu trainicie; iar atunci isi reincepe cautarea disperata care este gloria si chinul sau.” (Paul Hazard)

„Lupta lui Iacob cu Ingerul” este unul dintre episoadele cele mai enigmatice din Geneza. Delacroix a abordat tema la sfarsitul vietii, iar pictura rezultata decoreaza un perete al Capelei Sfintilor-Ingeri din biserica pariziana Saint-Sulpice, reprezentand „testamentul spiritual” al artistului. Dar peretele acela ascunde un secret. La fel ca si enigmatica Saint-Sulpice, unde totul se petrece in „culise”.

Cele opt Scrisori filozofice catre o doamna redactate in franceza alcatuiesc opera capitala a lui Piotr Ceaadaev, unul dintre intemeietorii gandirii filozofice ruse moderne, inclus conventional in gruparea „occidentalista”, opusa celei „slavofile”. Publicarea „Scrisorii intai” in Rusia, in 1836, a provocat un imens scandal.

Invinuit de antipatriotism si declarat nebun, Ceaadaev a fost tinut sub paza politieneasca si supraveghere medicala, in domiciliu fortat, avand interdictia, pana la sfarsitul zilelor, de a-si mai tipari scrierile.

Asa se face ca manuscrisele Scrisorilor filozofice, descoperite tarziu in arhivele rusesti, au fost publicate in integralitatea lor, in originalul francez, abia in a doua jumatate a secolului XX. Prima lor editie romaneasca a aparut la Humanitas in 1993.

„Minunea centrala afirmata de crestini este Intruparea. Ei spun ca Dumnezeu a devenit om. Toate celelalte miracole sunt o pregatire pentru aceasta, o manifestare sau un rezultat al ei.

Intocmai cum fiecare eveniment natural este manifestarea intr-un loc si intr-un moment particular a totalitatii Naturii, la fel si fiecare minune crestina particulara manifesta intr-un loc si intr-un moment particular caracterul si semnificatia Intruparii.” (C.S. Lewis)