322 la 108 (de Alexandru Lazescu)

„Traian Basescu e un deseu politic toxic care trebuie fie incinerat fie reciclat”. Am citat din Mircea Geoana care pare sa fi descoperit mai nou un registru verbal de tip Ferentari. Virulenta iesita din comun a acestor declaratii e probabil un semn al ranchiunii enorme pe care liderul PSD i-o poarta inca presedintelui care l-a umilit la alegerile locale din capitala din 2004.

Dar pare sa fie mai mult de atit. Nu vorbesti asa decit daca esti increzator ca prin manevrele subterane ale largii coalitii parlamentare, cei 322, Traian Basescu poate fi impiedicat sa revina la Cotroceni dupa referendumul din 19 mai.

Cadrul formal e de altfel deja pregatit. Cu putina vreme in urma Ion Iliescu cerea ca dupa ce Traian Basescu a fost suspendat sa se faca toate demersurile pentru a-l impiedica sa revina la Cotroceni. Zis si facut.

Legea referendumului a fost intre timp modificata lasind ultimul cuvint Parlamentului daca, asa cum se asteapta multa lume, referendumul cu pricina nu va fi validat pentru ca prezenta la urne nu va depasi limita de 50% plus unu din numarul total de alegatori.

Avem aici o manifestare tipica a efectului 322 la 108. Dupa votul decisiv de la suspendare coalitia anti-prezidentiala pare imbatata de putere.

Crede ca poate face orice si se comporta ca atare, fara sa puna mare pret pe curentele dominant dezaprobatoare din opinia publica: schimba legea referendumului dupa cum o „aranjeaza”, imparte timpii de antena dupa acelasi principiu, fixeaza intr-o simbata ziua de vot pentru a descuraja prezenta la vot. Si lista poate continua.

O gluma recenta avansa ideea ca buletinul de vot va avea doar o casuta, aceea cu DA pentru demitere. Problema e ca in ciuda unor exercitii chinuite de sofistica practicate in discursul lor de catre adversarii politici al presedintelui acestia sint putini convingatori atunci cind incearca sa-si justifice deciziile.

E si greu sa explici coerent cum poti justifica schimbarea regulilor in timpul jocului, pentru ca asta inseamna in ultima instanta amendarea legii referendumului. Mai mult, in urma acestei decizii ne ducem la vot pe 19 mai fara a sti ce se intimpla daca referendumul nu este validat: va fi organizat un altul, cind, in ce conditii ?

Pina la urma raportul de 322 la 108 descrie plastic opozitia fata de reforma existenta la nivelul „establishment”-ului autohton. Intra aici mai multe categorii: cercurile politice, o parte a elitelor din afaceri, mass media intr-o proportie insemnata. Cuvintul „reforma” e probabil prea general pentru ca unele schimbari sint agreate altele nu.

Ce e sigur insa e ca foarte deranjante sint in special functionarea „excesiv de autonoma” a justitiei si blocarea accesului privilegiat la marile resurse financiare, in special la proiectele finantate de la bugetul de stat si la fondurile venite pe filiera UE.

Dar pactul 322 la 108 mai exprima triumful politicii de tip Hrebenciuc. Ramine de vazut daca e unul de moment sau daca se va impune ca regula pe termen lung.

In esenta filosofia acestui tip de pact e una simpla: indiferent de asezarea ciclurilor electorale puterea ofera intotdeauna si opozitiei un anumit acces la resurse si protectie juridica in ceea ce priveste anchetele penale sau controale din partea unor institutii de profil.

Ceea ce inseamna ca indiferent unde sint afiliati, la putere sau la opozitie, politicienii romani de virf se vor bucura de confort si siguranta. Sigur ca pentru public sint permise din cind in cind si unele actiuni punitive de fatada.

Dar niciodata nu vor fi vizate virfurile politice sau piesele grele din elitele financiare care de multe ori au un rol determinant dar discret in luarea unor decizii importante de catre partidele politice autohtone. Intr-o astfel de logica oameni ca Adrian Nastase, George Copos sau Dan Voiculescu ar trebui sa fie prin definitie de neatins.

Avem astfel explicatia profunda a zelului cu care coalitia anti-prezidentiala se bate pentru a-l elimina pe Traian Basescu de pe scena politica in ciuda faptului ca demersul sau e extrem de nepopular la nivelul opiniei publice.

Pentru ca actualul sef al statului, in exercitiu sau suspendat, introduce note acute de incertitudine intr-un peisaj pe care politicieni ca Viorel Hrebenciuc sau Bogdan Olteanu, de exemplu, il doresc a fi in mod esential predictibil si lipsit de confruntari. Ca sa fim foarte sinceri raportul 322 la 108 e probabil subestimat.

Daca nu ar fi logica cu totul speciala a confruntarii politice extrem de dure care opune parlamentarii PD si PLD celor care apartin coalitiei ad hoc formata din PSD, PNL, PC, PRM si UDMR numarul de 108 s-ar diminua cu siguranta.

Ce se va intimpla in continuare ? Totul depinde de capacitatea lui Traian Basescu de a supravietui politic, adica de a mobiliza o majoritate clara a electoratului de partea sa.

Daca el va reveni la Cotroceni dupa 19 mai (ceea ce presupune un referendum valid, deci o participare consistenta la vot) in ciuda faptului ca marja sa de manevra va fi evident mai restrinsa se creaza totusi conditiile pentru consolidarea unei redute politice PD – PLD cu sprijin din partea societatii civile capabila sa fructifice acest capital politic la seria de alegeri care va urma,

incepind cu cele europarlamentare de la sfirsitul anului 2007 pina la cele locale sau generale de anul viitor. O coalitie care va avea un mandat imperativ pentru a continua demersurile promovate in 2005 si 2006 mai ales sub presiunea Uniunii Europene, chiar daca nu trebuie sa ne asteptam la minuni.

Alternativa o putem vedea la lucru in aceste zile in formula Vacaroiu – Tariceanu si inseamna in esenta impunerea ca regula a unui model de guvernare si operare politica bazat pe filosofia de tip Hrebenciuc.