Greu de prins, greu de urmarit, greu de povestit

Daca va lasati ademeniti de impresionanta carte de vizita a regizorului David Fincher („Panic Room”, „Fight Club”, „Se7en”), trebuie sa va inarmati cu rabdare si multa bunavointa pentru mai bine de doua ore si jumatate. Pentru ca „Zodiac” nu este nici thriller, nici popcorn-movie, ci un film care va solicita la maximum atentia si sinapsele.

Nu pentru ca ar avea un scenariu cu „schepsis”, ci pentru ca ofera o cantitate de informatie neverosimil de mare in raport cu disponibilitatea spectatorului mediu de film.

Povestea unui criminal in serie care a terorizat ani de-a randul San Francisco si o buna parte a Californiei, si care nu a fost niciodata prins (uite ca v-am spus si poanta!), este spusa de Fincher mai degraba cu instrumentele documentarului stiintific.

Daca s-ar taia cam 10% din film, respectiv portiunile unde personajele sunt „umanizate”, privite deci in afara anchetei, rezultatul ar fi numai bun de difuzat pe Discovery. Mania pentru detalii a lui Fincher, greu de sesizat pentru spectatorul roman, atinge apogeul in „Zodiac”.

Ca sa va faceti o idee, va dau un singur exemplu: la un moment dat, eroul principal isi conduce fiul la scoala cu masina, iar la radio se aude o stire despre un concert gratuit pe care cei de la Rolling Stones urmau sa-l sustina in perioada in care are loc actiunea filmului. Iar vocea crainicului se aude doar foarte slab in fundal!

O ancheta de o asemenea complexitate – crimele se intindeau pe mai bine de 10 ani – este abordata de Fincher printr-o incadrare in doua planuri.

In primul, publicul este exclus, spectatorului fiindu-i infatisat impactul evenimentelor sangeroase asupra politistilor si a ziaristilor, presa fiind, de altfel, canalul de comunicare al criminalului, autointitulat Zodiac, cu publicul larg, prin intermediul scrisorilor pe care le trimitea in redactii, cu mentiunea ca daca nu vor fi publicate urmeaza alte sacrificii umane.

Pentru spectatorul care nu e dispus sa se concentreze asupra incalcitului subiect principal, elementele de atmosfera a anilor ’70 reprezinta un posibil refugiu.

Apoi, in planul secund, Fincher implica publicul in poveste, insa intr-un mod original: prin ochii si trairile unui caricaturist de la ziar, care este captivat de subiect si se implica, alaturi de un reporter de investigatii, in ancheta, iar atunci cand nici politia si nici presa nu mai au resurse pentru a continua, ia ancheta pe cont propriu, cu gandul sa scrie o carte despre sangerosul

personaj. Ceea ce se si intampla, iar cartea sta la baza scenariului unui film care nu se abate niciun milimetru de la faptele reale.

Zodiac

SUA, 2007

Regia: David Fincher

Scenariul: James Vanderbilt, dupa o carte de Robert Graysmith

Distributia: Jake Gyllenhaal, Robert Downey Jr., Mark Ruffalo, John Carroll Lynch

Docu-drama, 158 de minute

Rating IMDB: 8,1/10

Rating SFin: 6/10