Dumnezeu nu are vacanta (de Nicoleta Savin)

Cotidianul „The Times” constata nu de mult ca in Romania are loc „cea mai stranie lupta pentru putere din Europa de Est de la caderea comunismului”. Sobrul diagnostic englezesc spune totul despre lupta pe viata si pe moarte de la Bucuresti privita din afara.

Jurnalistii de la „The Times” se dovedesc fini cunoscatori ai harababurii romanesti. Ei nu se grabesc sa puna adjectivul „politic” alaturi de substantivele lupta si putere, nevaduvindu-le, astfel, de toata paleta de semnificatii.

Presa din Romania se da de ceasul mortii sa explice doar in cheie politica aproape tot ce se intampla. Or, nu-i deloc asa. Romania nu a cunoscut o separatie reala a puterilor in stat. Puterea legislativa e prinsa cu un cordon ombilical de cea executiva, iar puterea judecatoreasca inca asculta de amandoua.

Prin urmare, o defectiune sau o cangrena intr-o zona slabeste sau pune in pericol intreg sistemul.

Lupta reala pentru putere s-a acutizat acum, dupa ce Romania a intrat in UE, fiindca n-a avut loc la Revolutie si in anii care i-au urmat. Am asistat pana in 2007 la un razboi de catifea, in care sistemul s-a camuflat precum un cameleon, s-a prefacut ca se separa sau se reformeaza, dar, de fapt, s-a salvat aproape intreg, cu pierderi minime.

si, lucrul cel mai important, a acumulat averi imense, transferand aproape toata proprietatea de stat in portofolii private, la preturi derizorii.

Nu doar politicul este de vina pentru tot ce se intampla in Romania, iar puterea reala pentru care se bat combatantii cuprinde zone care exced mult politica, par a spune jurnalistii englezi, printre randuri.

Acest razboi total pentru putere seamana ca doua picaturi de apa cu un razboi de sistem, care angreneaza toate rotitele ce-l compun, multe dintre ele invizibile ochiului liber, dar vitale pentru functionarea intregului.

Demnitari ai statului, inalti functionari publici, bancheri, ofiteri din armata, politie sau servicii secrete, magistrati, ierarhi, jurnalisti, lideri de opinie, directori de regii, manageri ai unor mari firme private, lideri de sindicate, patronate, gulere albe din sectorul energetic, sanatate, invatamant, cu totii au ceva de castigat sau de pierdut in acest razboi.

Partidele politice romanesti, fara ideologii, fara sprijin real de mase, sunt prizonierele tuturor acestor grupuri de interese. Iar redutele care trebuie cucerite sau aparate de catre grupurile de interese nu sunt neaparat cele care se disputa pe scena sau in culisele politicii romanesti.

Nici n-ar fi posibil, intr-o lume globala, intr-o Uniune Europeana in care investitiile si proprietatile nu au granite, iar informatia circula in timp real. Romania a devenit locul unde elitele actuale, legitim sau nu, castiga bani si, implicit, putere.

Banii se albesc in afara, unde elitele cumpara proprietati si fac investitii sanatoase, unde isi trimit copiii la scoli, unde fac cumparaturi si petrec vacante. In razboiul vizibil se confrunta doua tabere: una care vrea corectarea componentei elitelor actuale si alta care doreste prezervarea elitelor si ierarhiilor existente. Cea de-a doua are tot cam intreg sistemul de partea ei.

Prima i-ar putea avea pe romani, simpli cetateni, fara de averi, dar posesori ai unei arme temute, votul. Nenorocirea este ca ambele tabere lupta, de fapt, pentru a ajunge in fruntea bucatelor. De romani, pentru votul carora se bate intreg sistemul, ramane sa aiba grija doar Dumnezeu. Din fericire, acesta nu are vacanta. Vede tot, stie tot si nu bate cu parul.