Cum e Hagi? (de Robert Turcescu)

Peste citeva ore, la firul ierbii, aflam diagnosticul despre starea natiunii.

Unul dintre cei mai cunoscuti si mai iubiti reprezentanti ai ei, Gheorghe Hagi, are ocazia sa traga o palma rasunatoare mitocaniei si parvenitismului.

Scenariul, vazut cu ochii mintii mele, e simplu: Steaua invinge in partida cu BATE Borisov – echipa se califica, asadar, in grupele Ligii Campionilor – dar, la citeva minute dupa incheierea meciului, antrenorul Hagi convoaca o intilnire cu presa si in direct, inconjurat de camere de luat vederi si microfoane, anunta ca se retrage de la echipa.

A calificat Steaua, i-ar fi placut s-o poarte si spre alte victorii, dar, mai presus de a fi antrenor, e om. Si e demn. Motive suficiente pentru a refuza sa mai ramina in subordinea unui personaj ca Gigi Becali, autointitulat „dresor de oameni“.

Jignit teribil si umilit crunt acum o saptamina, Hagi are ocazia unei revanse elegante. Victoria in fata unor desculti precum BATE Borisov nu e suficienta. Fostul mare jucator de fotbal are ocazia sa predea, pe intelesul tuturor romanilor, o superba lectie de demnitate umana. Conflictul dintre el si Becali n-a fost din prima clipa doar o toana.

A nascut furie surda chiar si-n rindul celor care n-au vazut in viata lor un meci de fotbal, dar s-au intersectat pe toate meridianele lumii cu faima marelui jucator. Becali a pus ciocanul lui de mitocan pe statuia unui simbol. Si lucrul acesta nu trebuie lasat nepedepsit.

Noi, ceilalti, n-avem insa puterea si ocazia lui Hagi. Pentru noi, bataliile cu Jiji si altii de teapa lui sint repede catalogate ca fiind interesate. Ii e comod sa faca repede doua cruci si sa anunte, in transa mistica in care il gasesc, din ce in ce mai des, camerele de luat vederi, ca la mijloc e o lucrare a diavolului, la care participa si ziaristi, si adversari politici, si verii lui.

Si gata! In maniera deja clasica, prin care mai toti smecherii si parvenitii tranzitiei si-au rezolvat problemele de imagine publica, dupa cinci-sase ore de delir verbal si mistic in studioul lototeleviziunii, Becali se crede iertat de pacate si de Cel de Sus, si de cei de jos.

Ce-ar putea pierde Hagi daca pleaca asta-seara de la cirma echipei? Nu mare lucru. Steaua este inca echipa fanion a fotbalului romanesc, dar antrenorul ei de acum are de aparat, in primul rind, un nume si abia mai apoi vreun palmares de tehnician. Si-apoi, la drept vorbind, e greu de crezut ca Hagi va deveni vreodata un mare antrenor.

N-a rupt gura tirgului pina acum, e putin probabil s-o faca de aici inainte. Personal il vad pe fostul capitan al Nationalei mai degraba in costumul presedintelui de club decit in treningul de antrenor.

Ce-ar avea de cistigat Gheorghe Hagi daca pleaca din cusca „dresorului de la palat“? Cel mai de pret lucru: respectul tuturor celor care in Romania zilelor noastre inca mai spera sa vada revansa bunului-simt in fata mitocaniei.

Asta-seara Gica Hagi l-ar putea lasa in ofsaid pe Becali. Daca o va face, inseamna ca mai avem anticorpii necesari in lupta cu microbii tranzitiei. Daca nu, inapoi la nenea Iancu si la celebra lui „Pupat toti Piata Endependenti“. Dar nu e deja prea des si prea mult?