Snobi si rinoceri (de Traian Ungureanu)

O motiune de cenzura minuita decis de un partid parlamentar masiv, cum e PSD, decide soarta Guvernului si deschide urmatorul capitol de istorie politica al tarii. Dar istoria politica a Romaniei e statica sau nu e deloc.

Cine trebuie sa fuga de clarificarea istoriei fuge, inventind pe rupte discipline iluzorii. In cazul de fata: motiunologia, o pseudostiinta fabricata prin intoxicare tv. Nu e nimic de discutat despre culisele si serpentinele motiunii. In schimb, e totul de discutat despre intelesul istoric al acestui impas in care televiziunile va roaga sa vedeti un Verdun de culise.

Inainte de a fi un svaiter combinat cu o tabla de sah, aceasta motiune de nenascut e, pur si simplu, concretizarea unei nepotriviri.

Regulile de miscare ale democratiei parlamentare si datinile mult prea personale ale sistemului nostru politic fac scurtcircuit. O motiune de cenzura minuita decis de un partid parlamentar masiv, cum e PSD, decide soarta Guvernului si deschide urmatorul capitol de istorie politica al tarii. Dar istoria politica a Romaniei e statica sau nu e deloc.

Soarta motiunii e hotarita de mult, intr-un sistem politic extraordinar de dependent de alinierea partidelor si de nemiscarea lor interna. PSD are de facut un singur pas si va guverna. De ce nu l-a facut si de ce nu il va face? Pentru ca partidul nu isi poate contrazice natura. PSD e o asociere de interese, culpe si profit, mult mai puternica decit orice program, ocazie sau initiativa.

Mircea Geoana nu isi cunoaste partidul. Dragoste cu sila se mai poate. Gimnastica de inviorare cu rinocerii, nu.

PSD nu poate sprinta spre guvernare, pentru ca partidul n-a fost niciodata capabil de altceva decit de exploatarea in grup a situatiilor sigure si a ugerelor concesionate. Ceea ce nu explica, totusi, rahitismul din sondaje. Aici, PSD are ghinionul suprem: isi vede moartea cu ochii holbati la miscarea istoriei. Aceeasi moarte pe care PRM si UDMR au onoarea sa o priveasca de mult mai aproape.

PSD cade in sondaje, pentru ca blocul rinocerist a ramas pe loc, in vreme ce electoratul si-a trait istoria si s-a schimbat. PSD 1992 – Romania 2007, alt scurtcircuit.

A doua parte a nepotrivirii generale intre dinamismul democratic si sistemul nostru politic e data de partidele speculative: PNL si UDMR. PNL se sprijina pe o superstitie de tip business (cifrata la cam 10%) si pe constatarea ca, in Romania, opozitia nu are curajul sa isi asume guvernarea fara garantii.

UDMR nu e nimic altceva decit rodul parazit al nationalismului comunist si al politicii sale de segregare prin reprezentare aritmetica a minoritatilor.

La un loc: blocaj. PSD e priponit de legaturi aproape animalice, iar PNL stie doar sa speculeze snobismul electoral al unei minoritati care viseaza, dintr-o balta fanariota, la Anglia secolului XIX. Nu va faceti iluzii: ambele partide sint mai mult decit fericite sa perpetueze starea de fapt. Intr-un fel sau altul, snobii si rinocerii se vor intelege. Nemiscarea ii va rasplati.

Teologia televizata a motiunii e o distractie, un fel de a incuraja gindirea lipsita de centru. Problema de fond e restabilirea unui sistem politic dinamic. Ceea ce va insemna, acum sau mai tirziu, modificarea Constitutiei.