Pe urmele scitilor carutasi (de Catalin Sturza)

Toata lumea stie ca pe ruta Bucuresti-Constanta o calatorie dureaza cel putin 4-5 ore. In cazul in care ai noroc. Daca posezi un optimism care bate spre idealism, crezi cu deplina convingere in estimarile imprimate de CFR pe bilet si ai o doza mare de noroc, exista sanse sa ajungi de la Bucuresti la Constanta sau invers in cele 5 ore.

De obicei, insa, trebuie sa te resemnezi la ideea vei petrece in tren cel putin 7h, si sa te consolezi ca exista ghinionisti care, ca in vremea transhumantei, au admirat 250 de km de rape si ciulini in 9 ore de drum.

Sa ne punem, pret de o impartire, in pielea acestor nefericiti: o medie de 27 de km pe ora, intr-un tren rapid. Pentru care platesti un bilet de la 40 RON (400 de mii, Cls 2) in sus, cu suplimentul de viteza inclus.

Diferenta dintre trenul personal, care merge cu o medie de 50 km/h, si trenul rapid, cu cei 27 km orari ai sai, e, in privinta pretului, cel putin dubla in favoarea rapidului – fapt justificat, in mod normal, de logica timpul costa bani si confortul e privilegiul de a nu pierde vremea pe drum.

CFR inverseaza fractia si ajunge la un paradox: cu cat calatoria va fi mai lunga si trenul se va deplasa mai incet, cu atat un un bilet pe ruta Bucuresti-Constanta va fi mai scump.

Administratorii Cailor Ferate Romane nu simt insa nevoia sa motiveze, fata de clientii lor, acest paradox. Intr-un rand am plecat cu o ora intarziere din Gara de Nord, si in difuzoarele au tacut, in tot acest timp, malc – nici o justificare, nici un anunt.

Nasul se strecoara, nervos, de-a lungul peronului si n-are chef de explicatii: cand e fortat, totusi, sa se opreasca si sa le dea, tot ceea ce poate sa spuna e ca nu are ce explicatii sa dea: „nici noua nimeni nu ne spune nimic!”. O estimare a intarzierii, insotita de un motiv oarecare si de niste scuze ar fi, cel putin in ceea ce ma priveste, un inceput de compensatie.

Un semn al consideratiei fata de calatori. Iritarea se acumuleaza peste tot, si unii pasageri nu vor sa arate biletele: „peste o ora, dupa ce recuperam intarziarea”. Nasul da din umeri, neputincios: „daca omul vrea sa-mi dea biletul, bine; daca nu, in conditiile astea, ce pot sa fac?”.

De la 1 septembrie, biletele s-au scumpit cu 8%, in decembrie pretul va urca iar, si diferenta intre sfarsitul lui 2006 si cel al lui 2007 va fi, dupa estimarile CFR, de 60%. Calatoria cu vagoanele colonistilor se va transforma intr-o aventura Eastern care, la Cls 2, va sari de 50 RON.

Sunt convins ca, si de acum inainte, Caile Ferate Romane se vor stradui sa sporeasca autenticitatea emotiilor: nimeni nu vine sa isi ceara scuze cand caruta se impotmoleste in camp, dar cu atat mai palpitant va fi cand vei tremura in campie, nu vei primi scuze si Nasul deghizat in rroman te va fugari, peste plaiurile scitice, sa-ti dea una in cap!