Europei i-ar trebui o bata (de Micea Marian)

„Imi pare rau ca cei de la Bruxelles nu au mai multe instrumente punitive pentru a pedepsi incapacitatea acestui guvern”.

Stiu ca multi vor spune ca asta inseamna tradare de tara, dar eu unul imi doresc ca Uniunea Europeana sa ne aplice clauzele de salvgardare. Ambele. Si pe agricultura, si pe justitie. Si imi pare rau ca cei de la Bruxelles nu au mai multe instrumente punitive pentru a pedepsi incapacitatea acestui guvern.

Din 1990 pana in 2006, majoritatea reformelor s-au facut sub presiune externa. FMI ne cerea sa tinem cheltuielile bugetare sub control. Banca Mondiala – prin programe precum ASAL sau PSAL – ne-a fortat sa privatizam fostele IAS-uri si intreprinderile din industrie.

Relatia cu minoritatea maghiara s-a normalizat, in mare masura, pe fondul pregatirilor pentru intrarea in NATO. Independenta justitiei a fost legiferata abia prin 2004, sub amenintarea ca aderarea la UE va fi amanata cu un an.

Aceasta politica, a biciului si zaharelului, nu a mai avut efect dupa ce Romania s-a vazut primita in UE. Guvernantii nu prea au mai avut de ce sa se teama. Nu exista – multi spun „din pacate” – posibilitatea ca, odata primit in Uniune, sa mai fii dat afara.

Daca aderarea la spatiul Schengen si adoptarea monedei euro vor fi amanate, publicul nu va percepe o astfel de situatie ca pe o drama. Singura amenintare care mai sperie executivul de la Bucuresti este adoptarea clauzelor de salvgardare.

Este insa o perspectiva destul de indepartata. Deciziile Comisiei Europene sunt „politice”, ceea ce inseamna ca, daca te pricepi sa tragi sforile, poti scapa de pedeapsa. Acesta este probabil motivul pentru care guvernul a apelat la consultanta fostului negociator-sef, deputatul PSD Vasile Puscas.

Este clar ca niste figuri triste precum cele ale ministrilor Chiuariu si Remes nu aveau nicio trecere pe la Comisia Europeana. Nu ii ajuta nici faptul ca sunt suspecti de coruptie, chiar daca premierul Tariceanu ii apara si nu vrea sa renunte la ei. In plus, ministrul de interne, Cristian David, trebuia sa fi plecat la Roma imediat ce au aparut primele probleme legate de romanii aflati in Italia.

Macar pentru faptul ca Franco Frattini, comisarul european pe probleme de justitie, este italian. Cu astfel de ministri este de inteles de ce premierul l-a chemat in ajutor pe Puscas, care stie ce aranjamente sunt necesare pentru ca oficialii europeni sa inchida ochii la pacatele Romaniei.

Poate ca guvernul Tariceanu va reusi, strict prin activitati de lobby, sa evite activarea clauzelor de salvgardare. Problemele insa raman. Agricultura, de exemplu, este incremenita undeva pe la inceputul secolului XX. Este foarte posibil ca, din cauza coruptiei, o buna parte din banii europeni destinati acestui sector sa ajunga in fundatiile unor vile de lux.

Sigur, astfel de probleme au aparut in mai toate statele care au beneficiat de finantari din fondul de coeziune. Trebuie insa sa acceptam, cu fatalismul considerat „specific” natiei noastre, ca acest fenomen sa se repete si in Romania?

Ar trebui sa ne rugam de cei de la Comisia Europeana sa nu ne mai tot impinga de la spate cu o nuielusa. Ar trebui sa ia o bata.