Serial – Sfintii inchisorilor Preotul Dumitru Iliescu Palanca si organizatia ‘Vlad Tepes’

Documente:
	Manifest al organizatiei ‘Vlad Tepes’ (29.10.2007) DOC

Copilaria

Dumitru Iliescu s-a nascut in octombrie 1903, in satul Palanca din jud Valcea. Parintii sai erau oameni simpli, agricultori care isi castigau existenta cu truda bratelor. Tanarul Dumitru urmeaza clasele primare la scoala din comuna Nemoiu de care apartinea satul sau. Pentru clasele secundare paraseste casa parinteasca pentru a merge sa studieze la Dragasani.

Pr. Dumitru Iliescu Palanca

Descoperind chemarea lui Dumnezeu, se inscrie in 1922 la Seminarul Sfantul Nicolae din Ramnicu Valcea, pe care il termina in 1928.

La varsta de 25 ani se casatoreste cu Iosefina, fiind hirotonit preot in decembrie 1928. Parintele Dumitru Iliescu primeste un post intr-o parohie din Oltenita. In amintirea satului sau natal, adauga numelui sau de familie inca o componenta, numindu-se Dumitru Iliescu-Palanca.

La parohia Oltenita

In Oltenita, gasind biserica daramata, parintele Dumitru va construi o biserica noua pe temelia celei vechi, inconjurand-o de o livada, si va amenaja si cimitirul vechi aflat in vecinatatea ei.

In 1935, tot prin efortul vrednicului preot, se inalta Caminul cultural Sfantul Nicolae, in cadrul caruia avea sa functioneze o biblioteca bogata in volume; in sala de festivitati se organizau saptamanal conferinte si serbari traditionale, in scurt timp find antrenati in activitati si tinerii din parohie.

Datorita meritelor sale este ales consilier in cadrul primariei, pledand pentru racordarea comunei la reteaua de electricitate si face demersuri pentru deschiderea unui dispensar, care, initial, functioneaza in doua camere ale Caminului cultural, apoi in urma repetatelor interventii la conducerea comunei obtine transferarea dispensarului in noul sediu al Primariei.

In afara realizarilor materiale, parintele Iliescu – prin harul sau si cu iubire de oameni – a reusit sa-i determine pe enoriasi sa se apropie de Dumnezeu si sa lase in urma pacatele; prin rugaciuni si sfat duhovnicesc i-a determinat pe cei ce traiau in pacat sa se casatoreasca, pe cei cu patima alcoolului sa nu mai intre in carciumi iar pe tineri sa traiasca in Biserica si sa se ingrijeasca de suflet.

In acelasi timp, a avut o bogata activitate didactica: a predat religia la scoala primara si in cateva licee si a organizat cursuri de religie pentru adulti, care veneau sa-l asculte in numar din ce in ce mai mare.

Cariera in teologie

Chiar daca terminase Seminarul Teologic in 1928, facultatea o frecventeaza intre anii 1932-1936 la Chisinau, luand examenul de licenta “magna cum laude”, avand mare inclinatie catre studiul teologic. Urmeaza cu success si Seminarul Pedagogic de la Iasi. In anul 1938 este numit director si sef de catedra la Seminarul Curtea de Arges.

Dorind sa se dedice in totalitate tinerilor care se pregateau pentru o viata curat ortodoxa, se muta la Curtea de Arges in primele zile ale anului 1939.

Spre sfarsitul lunii ianuarie 1939 sufera prima arestare in cadrul prigoanei carliste indreptata asupra legionarior. Este anchetat de Siguranta, se fac perchezitii la domiciliu si la seminar. Siguranta il elibereaza dupa o scurta perioada, dar este inlocuit din functia pe care o detinea si din postul de profesor; i se ofera, totusi, „posibilitatea” de a functiona ca suplinitor.

Urmarit de Siguranta si boicotat in actiunile sale, decide sa plece din Curtea de Arges, instalandu-se la Seminarul de la Cernica, unde va preda pana in toamna lui 1940. Inca de la eliberarea sa din iarna 1939 a cerut sa fie repartizat inapoi in parohia pe care o slujise, Oltenita, sau oriunde s-ar fi gasit un post vacant, dar cererea i-a fost respinsa.

Biserica Stavropoleos: atmosfera de liniste si reculegere

foto: www.stavropoleos.ro

Stavropoleos

La 6 septembrie 1940 Romania devenea Stat National Legionar. Abia in noile conditii, teologul Liviu Stan, consilier in Ministerul Cultelor, a intervenit pentru acordarea unei parohii vacante pentru parintele Iliescu Palanca. Astfel, parintele este trimis la parohia Stavropoleos, fosta manastire cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, care nu mai functionase de 40 ani.

Intregul ansamblu manastiresc era in ruina, biserica era plina de bucatile de pictura desprinse, curtea plina de pietre funerare sparte si coloane cazute.

Cu ajutor din partea Arhiepiscopiei Bucurestilor si din partea Comisiei Monumentelor Istorice si contand pe sprijinul epitropului Octavian Dobrin, parintele Iliescu Palanca va restaura biserica, transformand-o intr-unul din monumentele cele mai frumoase si mai vizitate ale Bucurestiului.

Pe 6 decembrie 1940 Stavropoleos este redeschisa oficial, in cadrul unei slujbe de tarnosire la care a participat un sobor mare de preoti, in frunte cu mitropolitul Gurie Grosu.

Arestarile

Dupa lovitura de stat data de generalul Antonescu in ianuarie 1941, incepe din nou progonirea legionarilor. In decembrie 1942 parintele Dumitru este arestat si internat in lagarul de la Manastirea Tismana, impreuna cu alti legionari, ca parintele Ion Ghindea sau parintele Ilie Imbrescu. Va fi eliberat dupa o luna, fiind insa supravegheat atent.

S-a reintors la Stavropoleos unde a amenajat o gradina cu flori si arbusti, a facut reparatii la acoperisul casei parohiale (unde locuia impreuna cu sotia si fiul sau, Paul).

A mai fost arestat, pentru perioade scurte, in 1944 si 1945, in cadrul prigoanei comuniste asupra legionarilor. Intre anii 1944-1946 este profesor la Seminarul Central, iar in 1948 primeste rangul de iconom stavrofor pentru meritoasele sale realizari.

Miscarea de Rezistenta Vlad Tepes II

Dupa intrarea trupelor sovietice in Romania, iubitorii de neam si cruce s-au organizat in diverse grupari de rezistenta. Una dintre aceste grupari, ce actiona in Bucuresti, Bacau si Roman era organizatia Vlad Tepes II, aflata sub conducerea lui Gheorghe Popescu Valcea.

Seminarul Ramnicu Valcea in 1925

Popescu Valcea era director in Ministerul Cultelor si il cunoscuse pe Iliescu-Palanca la Seminarul din Ramnicu Valcea, unde fusesera colegi. In primavera lui 1948 ii propune parohului de la Stavropoleos sa intre in organizatia Vlad Tepes II pentru a primi juramintele luptatorilor si pentru a difuza materialele de propaganda ale rezistentei. Parintele Dumitru se implica activ in rezistenta.

Jurmaintele luptatorilor se depuneau in altarul bisericii Stavropoleos cu mana pe Evanghelie.

In mai 1948 este arestat impreuna cu „lotul Vlad Tepes”, in total 24 persoane, din care majoritatea lucrau la Ministerul Cultelor, unde se si multiplicau manifestele. Urmeaza o ancheta dura, apoi procesul in iulie 1948 in care condamnarile cele mai mari le primesc Parintele Iliescu Palanca si Popescu Valcea: ambii 20 ani munca silnica si 10 ani degraderea civica

Inchisorile

Urmeaza apoi sirul temnitelor politice: in 1948 la Vacaresti si Jilava; la coloniile de munca Baia Sprie si Valea Nistrului intre 1951-1954. Pr. Nicolae Grebenea si-l aminteste in paginile cartii sale Amintiri din intuneric:

La aceasta mina am dat si de sapte preoti. Printre ei era si Dumitru Iliescu-Palanca, protopop onorific, traducator al predicilor lui Ilie Miniat. La cateva luni dupa sosire, care s-a facut in august 1951, am fost dat sa lucrez cu dansul. Era preot in Bucuresti la Bisericuta, ca o bijuterie, Stavropoleos. Il vazusem in lagar, in reverenda, o frumusete.

[…] Acum lucram impreuna numai noi doi. Avea multa incredere in sine. Mi-a marturisit planurile sale:

– Vom iesi in curand din temnita. Comunismul va cadea, iar americanii vor domina lumea dupa caderea comunismului. Romania va fi atunci o tara libera si Biserica noastra va iesi de sub jugul actual. […]

Urmeaza: temnita Aiudului in 1954, inchisoarea de la Lugoj, tot in 1954; apoi iar este adus la Aiud; mutat la Gherla in 1956 si, in cele din urma, la Salcia.

Colonia de munca Salcia

Placa comemorativa de la fosta locuinta a parintelui Iliescu Palanca

Parintele Dumitru trecuse prin multe pedepse, batai si zile de izolare datorita comportamentului sau “neadecvat” din timpul detentiei: detinea obiecte nepermise, vorbea in franceza cu ceilalti detinuti, iar dupa ora stingerii oficia slujbe religioase (suparator, pentrui comunisti!).

Din cauza TBC-ului si celorlalte boli capatate in timpul detentiei de pana atunci, este adus in anul 1962, la Salcia – lagarul central pentru coloniile de munca din Balta Brailei.

Cei aproximativ 1500 de oameni de acolo erau impartiti in 15 divizii. Parintele Iliescu Palanca facea partea din divizia 6, „dizivia preotilor”. Munca in colonie era dificila: se lucra la camp, la porumb, sau in balta, la trestie, sau la construirea digului; normele erau uriase iar puterile condamnatilor minime.

Intr-un astfel de ritm nimicitor, boala parintelui Dumitru s-a agravat, iar in 17 martie 1963 sufletul sau a plecat din baraca de lemn de la Salcia. Trupul sau a fost aruncat in gropile de la Agaua, o comuna din apropierea Salciei, in marginea careia erau inmormantati detinutii morti fara cruce si fara slujba. Medicul a constatat ca suferise de TBC pulmonar, criza hepatica si hepatita epidemica.

Mormantul parintelui

Pentru vesnicie la Stavropoleos

Trupul parintelui a fost deshumat prin grija familiei la 10-15 ani de la moartea sa – cu ajutorul lui Dumnezeu, mormantul sau a fost identificat, si a fost adus intr-un cimitir bucurestean.

In 1999, la implinirea a 275 de ani de la construirea Manastirii Stavropoles, s-au deshumat osemintele ctitorilor si au fost reinhumate impreuna cu ale doi fosti parohi, pr.Dumitru Iliescu Palanca si Ion Lancrajan.

O cruce vehe de piatra ii strajuieste vesnica odihna in incinta Manastirii Stavropoleos (foto alaturat). Pe casa parohiala a fost asezata o placa comemorativa, ce aduce la cunostinta trecatorilor numele unui sfant al temnitelor.

Dupa revolutie, in satul Agaua a sosit un preot care, dedicandu-se obstii sale, a inteles ca are in grija si imensa groapa comuna in care a fost aruncati peste 3.000 de detinuti politici. Din modeste resurse personale si fara a beneficia de vreun ajutor consistent, parintele Viorel Rosu a ridicat un monument in memoria celor doborati de munca si boli la Salcia.