Romeni di merda! (de Traian Ungureanu)

Cine vrea sa cunoasca Romania in adincime, toata si nefardata, exprimindu-se in voie si de nevoie, cine vrea sa se inalte de admiratie si sa se cutremure de spaima sa mearga in Italia. Oriunde, in Italia.

In marile orase ale Nordului sau in satele insulare ale Sudului. Asta-vara am gasit o familie de moldoveni spatosi, inghesuindu-se, ziua, intr-o casa gaurita si gatind, seara, pe rupte, intr-un restaurant din Favignana. O insula smulsa din Sicilia si ocupata de cactusi in praf.

Erau multumiti cu munca pe bani adevarati, nu ca la Bacau, dar se plingeau de bandele de tineri care le striga: Romeni di merda! De ce ne spun asta? Fiindca muncim pentru ei? Sigur, nu era vina lor. Si nici a Doinei din Iasi care face curat, salata de vinete si sarmale pentru tot blocul lui Renato, la Torino. Si nici Violeta din Rimnicu Vilcea nu e de vina.

Italienii din Milano, la care spala, calca si vede de copii, o iubesc asa de mult ca i-au platit avionul sa o-ngrijeasca, acasa, pe maica-sa, rau bolnava.

Si atunci? De ce e rusinos sa fii roman in Italia? De ce trebuie sa te strecori pe burta, de la Szeged pina la Dover, cu grija, sa nu ti se vada romanitatea? De ce te simti obligat, de la primul pas in directia vest, sa te dai altceva si altcineva, dintr-o tara care naste bruneti, dar nu e Romania? Pentru ca romanii taie, fura, insala si violeaza. Alti romani, dar romani.

Si multi tigani care-si zic rromi, dar sint de-ai nostri, cu trei de r. Adevarul final si integral e ca, fugarita de lipsa de sansa sau chemata de prazile Europei, Romania activa s-a mutat in Italia. Iar Romania e activa in doua feluri.

Mai intii, prin oamenii ei cei mai buni, mai importanti si mai nebagati in seama: oamenii care pot face o tara cuminte si rinduita. O si fac. In Italia, unde imping carucioarele batrinilor, nu in Romania, unde n-au loc de smecheri cu stampile si masina de serviciu.

A doua oara, Romania e activa prin drojdia ei nationala. Iar drojdia e in blocuri cu igrasie si in ministere, in colibe tiganesti si in Palate cu Maybach pe prispa, in metrou si la televizor, dind cu inteligenta in popor. Drojdia e-n capul mesei si in bucate. Mai nou, s-a mutat in pizza. Acasa insa, drojdia e, neindoios si nerusinat, la putere.

Orice popor si orice tara praseste hoti si criminali. La noi ii creste si ii educa exemplul statului. La noi ii ocroteste legea si ii spala, in public, cu roba suflecata judecatorii. Romania laolalta si legala incheie 18 ani de catastrofa. Si macelul continua. Fiecare tun sub 10 milioane de euro e acum legal si naste de 10 milioane de ori convingerea ca viata e scurta si furtul e drept.

Constitutia tarii, legea pamintului, nu hirtia din care parlamentarii fac avioane de vinat Basescu, spune ca numai prostii sint cinstiti si ca ale lor sint dispretul, saracia, ba chiar si un premiu otravit: pensii din bani inventati.

Romania naste oameni cu ghinionul ca s-au nascut in Romania.

Stricaciunea porneste de sus si loveste numai de sus in jos. Asta tebuie sa stie italienii despre romeni di merda. Nu e o scuza si nu e treaba lor. E adevarul.