„Gen”, „obo” și expresii motivaționale. Cum am ajuns să auzim atât de des „cu drag” și cum s-a transformat „mulțumesc”

Rodica Zafiu, cea mai cunoscută lingvistă din România, explică într-un interviu pentru HotNews.ro ce înseamnă sloganurile „la modă”, folosite și adaptate de generația Z. Ce spune despre noi folosirea expresiilor precum „trebuie să devii cea mai bună versiune a ta”, dar și cum au apărut expresii precum „mulțu” și „gen”?

Rodica Zafiu, lingvistă română renumită și profesoară de română la facultate, a explicat, pentru cititorii HotNews.ro, de ce tinerii tind să adauge în vocabularul lor clișee precum „trăiește ca și cum ai trăi ultima zi”, în discursul cu apropiații sau pe rețelele de socializare.

Specialista îl numește „limbaj corporatist”.

„Optimism obligatoriu, o generalizare care sperie”

Reporter HotNews.ro: Sunt atins de acest limbaj corporatist atunci când vă spun că „vreau să fiu cea mai bună versiune a mea” și că „vreau să trăiesc în fiecare zi ca și când ar fi ultima?”

Rodica Zafiu: E limbaj corporatist și, în același timp, e limbajul la modă al cărților de dezvoltare personală. Optimism obligatoriu, o generalizare care sperie. Să fii „asumat” reprezintă un ideal de persoană independentă şi curajoasă. Clișeele dispar însă de la sine după o vreme. În anii ’90, erau tot felul de clișee enervante care cred că nu se mai folosesc foarte mult azi: formula „ce se întâmplă”, „deci”. Clișeele au momentul lor de înflorire și apoi intră în uitare şi sunt înlocuite de alte clișee.

Continuând discuția, apare întrebarea dacă generația Z este mai creativă în adaptarea expresiilor lingvistice decât Milenialii, generația născută și crescută în comunism. „Nu cred”, spune Rodica Zafiu.

Primim și o explicație a apariției cuvântului „gen”, prezentă în limbajul fiecărui gen Z.

„Ne șochează noutățile, dar ele înlocuiesc niște formule care acum 20 sau 30 de ani erau la fel. Acest «gen», despre care deja s-au scris studii și care e o formă de aproximare, a prins. A prins foarte bine, probabil imitând pe «like» din engleză americană vorbită. Dar culmea că fenomenul nu e numai la noi. Există un «genre» în franceză folosit la fel, un «tipo» în italiană folosit la fel. Sunt pur și simplu niște mode care corespund unei nevoi”, ne mai spune profesoara Zafiu.

„Mulțumesc” a devenit „mulțu” și „cu plăcere” a devenit „cu drag”

Creativitatea limbajului de la generație la generație nu s-a oprit doar la expresii motivaționale, anterior menționate, ci a inventat și diminutive sau abrevieri ale cuvintelor, precum „mulțu”, „cu drag” sau „obo”.

„«Cu drag» a migrat probabil de la formulele de încheiere a scrisorilor, a mesajelor, unde era formula prototipică. A avut un succes nebun! În primul moment, e șocant, pentru că introduce o notă de afectivitate și de intimitate în relații între necunoscuți. Dar, dincolo de uimirea noastră inițială, după ce-l auzim foarte des, nu-i așa că începem să ne obișnuim cu el? Eu deja îl folosesc! Deși am scris contra lui, deși mi se pare ridicol în multe situații, pentru că l-am auzit de atâtea ori și pentru că, de fapt, nu mi se mai pare chiar atât de absurd, am început să-l folosesc. Limbajul e un fenomen social. E un fapt de conformism sau de colaborare cu ceilalți”, ne explică Rodica Zafiu.

O formulă de politețe care circulă prin limbajul generației este „mulțu”, care pare să înlocuiască obișnuitul „mersi”, deoarece, ne spune Zafiu, a devenit cumva banal.

„Formulele de politeţe sunt, prin definiţie, dinamice: se înlocuiesc, se împrumută, se schimbă pentru că ajung să fie prea prea clișeizate, prea asemantice. Pentru a folosi ceva mai scurt, a apărut «mulţam». O altă soluție, într-adevăr, cea de a trunchia «mulțu» din «mulțumesc». Care e totuși o noutate, pentru că trunchierea nu era până acum niște ani foarte folosită în română”, mai susține lingvista.

„Obo”, „plicti”, „gospo”, sloganuri ale Milenialilor

Contrar așteptărilor, „obo” nu se încadrează în dicționarul tinerilor născuți între 1997 și 2012, ci a Milenialilor. Nici „plicti” sau „gospo” – de la gospodină.

„E un model care, odată ce există în limbă, se poate întâmpla să aibă succes. Şi la noi, în limbajul colocvial, pare să aibă. Adică aceste forme scurtate au de-a face și cu diminutivarea, și cu afecțiunea, și cu ludicul”, mai spune, printre altele, Rodica Zafiu.