Dinți ficși în 24 de ore. Cine poate apela la astfel de intervenții stomatologice și ce prespun

Stomatologia modernă a dezvoltat soluții chiar și pentru acei pacienți care din neglijență sau din alt motiv au ajuns să nu mai aibă niciun dinte. Dr. Ionuț Leahu, medic stomatolog cu competență în Implantologie Orală și Master în Implantologie Orală și Parodontologie, Fondatorul Clinicilor dentare dr. Leahu, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria, detaliază procedura prin care un pacient poate beneficia de o dantură nouă, într-un timp record.

Dincolo de publicitate și marketing, posibilitatea de a avea dantură nouă, fixă, în doar 24 de ore este o realitate. Însă, intervenția stomatologică este una de mare amploare și nu se adresează oricărui pacient, așa cum s-ar putea crede.

„Procedura se adresează pacienților care ori deja nu mai au dinți și poartă o proteză mobilă, ori dinții pe care-i au sunt într-o situație complet compromisă. Adică dinții, chiar dacă aparent sunt pe arcadă, au mobilități mari, au retracții osoase extreme și nu mai pot fi utilizați pe viitor”, ne-a explicat dr. Ionuț Leahu.

În aceste situații, mai spune medicul, se pune problema cum pot fi ajutați acești pacienți să ajungă la o soluție stabilă. Iar această soluție stabilă nu poate fi decât prin implanturi dentare: „Și aici apare provocarea. Pentru că, dacă vorbim despre un pacient care are acum o proteză mobilă, problema este că în momentul în care punem implanturi dentare și reconstruim osul, noi trebuie să controlăm foarte bine forțele care sunt aplicate pe plagă. Și asta poți să faci doar dacă încarci imediat, deci doar dacă îi pui o lucrare provizorie fixă, o punte înșurubată fixă”, mai spune dr. Leahu.

„Ne dorim să punem nici prea multe, nici prea puține implanturi”

Protocolul acesta este, cumva, obligatoriu, pentru că atunci când reconstruiești osul și pui implanturi dentare nu ai decât două opțiuni: fie îl lași pe pacient între patru și șase luni cu gingia goală, adică fără proteză mobilă, fără nimic, ori încarci imediat (dacă șurubul este bine stabilizat în os, dinții ficși pot fi plasați), adaugă specialistul: „Iar protocolul medical spune că putem încărca într-un interval de 72 de ore. Dar ne dorim să încărcăm în 24 de ore lucrarea provizorie, pentru că, dacă este nevoie să o mai modificăm, mai avem timp să o facem dacă nu atingem parametri pe care ni-i dorim.”

Intervenția chirurgicală presupune un număr variabil de implanturi dentare – între patru și opt, pentru fiecare arcadă – variație care depinde de mai mulți factori, pornind de la ușurința de montare și până la cât de puternic este osul natural al pacientului, lucru care-i ajută pe medici să pună implanturi cu un diametru mai mic sau mai mare. Pentru că, mai spune dr. Leahu, trebuie calculat exact care vor fi forțele la care vor fi supuse aceste implanturi.

Din fericire, există ghiduri de bune practici și cazuistică care pornește chiar din anii 1990. „Noi facem asta de 14 ani și pentru mii de cazuri. Pentru toți pacienții pe care-i vedem de cinci ani încoace, aceștia intră într-o categorie de caz, unde avem un protocol foarte bine calibrat. Pentru că, apropo de numărul de implanturi, ne dorim să punem nici prea multe, nici prea puține. Și atunci, avem această variație de la un caz la altul”, explică medicul stomatolog.

Cum decurg lucrurile în cabinet

Prima discuție atunci când pacientul ajunge în cabinetul stomatologic este despre starea generală de sănătate. După care urmează investigațiile radiologice – radiografia panoramică care oferă o imagine de început, după care și un CT în aceeași clinică. „Apoi, avem această discuție cu pacientul apropo de dorința lui. Îi stabilim imediat care este tipul de caz care i se potrivește și aflăm implicit bugetul de care el dispune. Totul în cadrul aceleiași consultații. Și putem să agreem exact tot ce trebuie să se întâmple”, explică medicul stomatolog.

Următoarea vizită la cabinet este cea din ziua intervenției propriu-zise. Iar intervenția începe cu un medic anestezist care-i administrează pacientului un calmant de relaxare, termenul fiind acela de sedare conștientă. Adică, spune dr. Leahu, pacientul respiră singur, înghite singur, este conștient, dar nu este totuși atât de prezent încât să-i fie teamă sau să simtă durerea. În plus, pacientul este anesteziat și local: „Este important să avem și medic anestezist pentru că, de multe ori, vorbim despre pacienți care au și alte patologii, cea mai frecventă fiind cea cardiacă. Sunt pacienți hipertensivi, pacienți care au fibrilația atrială, sunt pacienți care au tot felul de alte afecțiuni și atunci este important ca medicul anestezist să monitorizeze starea de sănătate a pacientului.”

Între timp, medicul stomatolog se ocupă de curățarea locului unde urmează să se pună implanturile. Dinții afectați sunt eliminați, la fel și infecțiile, după care, în aceeași intervenție, se repară osul, se montează implanturile și dispozitivele speciale care să permită apoi realizarea lucrărilor înșurubate. „După ce am terminat operația, pacientul își revine într-un sfert de oră. Merge înapoi la radiologie pentru un control imediat după intervenție, după care ajunge la specialistul în protetică. Acesta va prelua niște amprente speciale și toate informațiile necesare pentru laboratorul de tehnică dentară care trebuie să realizeze lucrările provizorii, foarte exacte și peste noapte. În aceste laboratoare avem foarte multă tehnologie digitală și reprezentare computerizată pentru a putea să ne încadrăm în acest timp.”

După amprentare, pacientul este liber să meargă acasă să se odihnească și trebuie să revină a doua zi pentru montarea lucrării provizorii. Înainte de montarea acesteia se mai efectuează o radiografie de control pentru a vedea dacă totul s-a așezat corespunzător. Iar pacientul pleacă acasă cu o dantură nouă.

Inflamațiile post-intervenție sunt normale

Inflamațiile sunt normale după genul acesta de intervenții, punctează medicul. Umflatura maximă este cam în a treia zi, după care, în a zecea zi, aceasta ar trebui să dispară cu totul. Pacientul plecă acasă cu niște indicații foarte precise pe care le află încă de la prima consultație.

Prima indicație este cea privind alimentația, detaliază medicul stomatolog: „Pacientul trebuie să mânânce moale și să evite să strângă dinții provizorii. Pentru că, trebuie să înțelegem că implanturile astea, chiar dacă noi le încărcăm imediat, ele se comportă și se vindecă la fel cum se vindecă o fractură. Și fiecare dintre noi știe că atunci când ne rupem un picior, îl punem în ghips și mergem în cârje. Adică, evităm să punem greutate mare pe piciorul care se vindecă. La fel se vor vindeca și implanturile. Va fi o perioadă în care pe implanturile proaspăt puse trebuie să se formeze os. Iar perioada aceasta critică ține cam trei luni. Noi recomandăm regimul chiar patru luni.”

Unii pacienți stau însă și mai mult de patru luni, mai spune medicul. Dacă pacienții nu respectă această indicație de a mânca alimente moi în perioada indicată – iar în practică mulți au dovedit că uită să o facă – lucrarea provizorie se distruge.

Dacă se dislocă un implant, acesta va fi înlocuit, dar pacientul va fi lăsat fără dinți întreaga perioadă de trei luni pentru ca medicii să fie siguri că nu mai strică și alte lucrări provizorii. „Aceasta este o situație rară, dar se poate întâmpla”, subliniază dr. Leahu.

Pentru că, trebuie să înțelegem un lucru: dinții puși nu sunt la fel cu cei naturali. În sensul în care, dacă am dinți naturali și mușc prea tare începe să mă doară, pe când, dacă am dinți puși, nu am aceeași sensibilitate și de aici și riscul de rupere.

Gingia fixă contează și ea

Tot în etapa posterioară vindecării, ceea ce este foarte important este verificarea calității gingiei din jurul implanturilor. Pentru că, în gură, avem două tipuri de gingii. Este o gingie fixă, care este foarte rezistentă, cum e cea din cerul gurii și este o gingie moale care este mobilă, se mișcă, cum este gingia pe care o avem în interiorul obrazului. „Uneori, pacienții care rămân fără dinți și au și infecții foarte mari, nu rămân doar fără os, ci și fără gingia aceasta fixă. Iar dacă noi observăm că nu există gingie fixă în jurul implanturilor, știm că va fi o problemă în viitor. Dar nu așteptăm să devină o problemă, ci intervenim cu grefa gingivală”, adaugă medicul.

După corectarea gingiei și descoperirea tuturor implanturilor, se trece la realizarea lucrării pe termen lung. Acesta este un proces mult mai complex decât la lucrarea provizorie. „Nu doar că trebuie înregistrată pozția implanturilor, fie digital, fie analogic, ci se trece inclusiv la a face o probă pe care noi o numim „la machetă”. Adică, îi dăm șansa pacientului să-și previzualizeze dinții cu care va trăi o perioadă lungă de timp. Efectiv, se montează o lucrare care arată identic cu lucrarea pe care noi o fabricăm și se confirmă încă o dată cu pacientul că vorbește bine, că se simte bine, că totul e exact cum a visat.”

După obținerea acordului pacientului, se trece la fabricarea propriu-zisă. „În care folosim mașini care printează titan ca să facem un schelet care va reprezenta structura de rezistență a lucrării. Pe această structură se fabrică apoi și dinții care pot fi din compozit, din zirconiu sau din ceramică integrală, în funcție și de dorința și de indicația pe care o are fiecare pacient în parte. După ce este gata și lucrarea aceasta, ea se montează pe bonturile speciale. Deci, nu mai doare nimic, nu mai trebuie să facem anestezie, nu mai sângerează, totul este extrem de ușor de realizat. Cel puțin așa pare pentru pacient.”

Controale la patru luni și la șase luni

Cu aceste lucrări definitive începe noua viață a pacientului. El poate mânca tot ce dorește și revine la un control după patru luni. Controlul este util pentru a verifica gradul de igienă pe care pacientul îl menține în jurul implanturilor.

„Pe lângă periajul dinților, trebuie periată și gingia și trebuie să folosim și un duș bucal care să ne ajute să curățăm pe sub aceste lucrări. Pentru că întotdeauna când am o punte dentară, fie că este pe implanturi, fie că e pe dinți naturali, mai există riscul să ajungă resturi alimentare sub această punte. Și atunci trebuie să le îndepărtăm.”

Ulterior, pacientul revine la controale periodice, la șase luni, la fel ca orice alt pacient, mai spune stomatologul, prilej cu care se observă dacă igiena este bună. Iar dacă nu este, lucrările sunt reparate și se montează la loc.

Costurile intervențiilor

Aceste intervenții stomatologice care se fac odată în viață costă. Și nu puțin. Din dorința de a reduce bugetul pacientului, atrage atenția medical stomatolog, unii înțeleg să mai sară din etapele prevăzute în protocolul gândit să ofere siguranță:

„Este normal că atunci când vrei să-ți cumperi o mașină, care are patru roți, care are motor care pornește și are portieră, are și parbriz, are un preț. Pe când o mașină care are doar două roți, eventual, e fără parbriz și fără tavan și motorul este luat de la bicicletă, e normal să coste mai puțin. Deci, cam asta este și diferența pe care pacienții ziua de astăzi trebuie să o conștientizeze, din păcate singuri. Pentru că, în aparență, se cheamă dinți ficși în 24 de ore și dacă ai o soluție în care se pun doar patru implanturi, nu se repară osul, nu se repară gingia, nu se lucrează digital, nu există un medic specializat pe chirurgie dento-alveolară sau maxilo-facială în echipă, nu există medic anestezist, da, poți să vinzi pacientului o soluție care este foarte ieftină, dar care nu este aceeași soluție.”

Articol susținut de Clinicile Dentare Dr. Leahu