A doua revolutie furata (de Dan Tapalaga)

In Polonia, fratii Kaczynsky i-au spus, impingind-o la extrem, „revolutie morala”. Ce se intimpla la noi s-ar putea chema „revolutia raului”, operatiune de deturnare cu scopul precis de a anihila si de a compromite adevarata revolutie a eticii in politica.

Cum sa condamnam comunismul, sa ne marturisim crimele si sa ne demascam colaboratorii, dar sa ne pastram, in mod legitim, puterea? Schimbam prioritatile in exorcizarea trecutului. O uriasa diversiune. Diversiunea lor. Felix? Un accident. Un vis urit. Marea problema sintem noi. Gorobetii. Costobocii.

De ce am ajuns aici? N-am stiut sa impunem prioritati. Am inghitit prea usor un meniu servit. Desecretizarea dosarelor, scoaterea lor din regimul de siguranta nationala, s-a produs in doua etape. In primavara, au trecut la CNSAS 1.300.000 de dosare, dar fara politicieni. Abia acum vine si restul.

O dovedeste chiar decizia CSAT din 24 iulie, dedicata dosarelor pitite in suta de mii de dosare „de siguranta nationala“. Ce concluzie putem trage de aici? Ca s-a operat o selectie. Ca dosarele cu politicieni au stat deoparte, la dospit. Cu premeditare.

Pentru putina impresie artistica, Basescu declara, in 26 martie 2006, ca milionul de dosare desecretizate in primavara contine „foarte multe surprize“ si pentru politicieni. Surprizele s-au tinut lant. Politicieni, ioc. Daca se intimpla invers, si CSAT scotea in primavara politicienii din fisete si abia apoi milionul de gorobeti, astazi discutam altfel. Insa, prin schimbarea prioritatilor, ei au cistigat timp pretios.

Culpa s-a disipat si s-a generalizat. Am aflat de la Felix ca toti romanii au colaborat. N-au scapat nici minorii. La CNSAS a plouat cu liste de ziaristi, preoti, patroni, oengisti. Cam toata fauna extrapolitica. Adica mai toti gorobetii. Noi, costobocii. La fel de infectati, bubosi, leprosi. Ca ei.

Intre timp, ne-am autoflagelat pina la epuizare. Cine sa-i mai judece pe ei, marii vinovati? Noi vorbim? Vom trece probabil la ONG-uri, iar in final, cind vor iesi dosarele lor, ne vom fi ingretosat de atita deconspirare. Ne vom fi consumat deja resursele de ura si sete de adevar generalizind culpa, banalizind raul. Ne vom trezi, cum spunea un prieten, in plina mahmureala morala.

Teoria conspiratiei? Nu. O realitate probata cronologic. Ce nu poate fi dovedita este „coalitia transpartinicilor“. Tot ea s-a mobilizat exemplar la fiecare criza de sistem (vezi votul anti-DNA, solidaritatea cu termopanele lui Nastase sau tentativa „monstruoasei coalitii“ de sabotare a demisiilor de la SRI si SIE).

Deliberata sau nu, diversiunea s-a consumat sub bagheta lui Basescu, cu aprobarea CSAT. Sa ne intelegem: nu contesta nimeni ce a facut, ci cum s-a intimplat. Schimbind, salvator, prioritatile. Chestie de nuanta, de lucratura fina.

Inca o proba ca deplasarea accentelor serveste „coalitiei transpartinicilor“: comisia SRI s-a sesizat fulgerator doar in cazul ziaristilor, nu si in cazul politicienilor. Zice SRI ca are ofiteri infiltrati in redactii si Parlamentul sare ca ars. Zice un deputat ca trebuie protejati politicienii care sint ofiterii activi si nu se ataca nimeni.

Adica, cum? Avem ofiteri activi printre politicieni? Potrivit legii, ofiterii n-au voie sa faca politica. Nu scrie nicaieri ca n-au voie sa fie ziaristi. Si totusi, Parlamentul alearga dupa gorobeti.

Am invatat de la francezi sau de la germani ca marturisirea nu se incheie niciodata. Tema colaborationismului a revenit, intr-o forma sau alta, imediat dupa razboi. Iar marii vinovati au putut plati. In Europa de Est, marturisirea abia incepe. Dupa aproape 20 de ani de la caderea comunismului, Romania, la fel ca Polonia sau ca Bulgaria, isi pune astazi in mod serios problema asanarii morale. Tot e bine.

Schimbarea din noi insine ar fi trebuit sa termine ce s-a inceput in ’89. Sa construim de la zero, de pe sol curat. O revolutie profunda, pe termen lung. Doar ca specialistii marii deturnari au confiscat si revolutia pregatita astazi. Vom intra in UE o pasta gri, toti o apa si un pamint. O masa complice de victime si de calai.

Sintem maestrii schizofreniei. Ca sa se salveze, Gheorghiu-Dej si apoi Ceausescu au condamnat ororile stalinismului comise tot de ei, contopind, dupa procedeul folosit cu succes si astazi, victime si calai, deschizind procese publice cu falsi vinovati. De pierdut, au pierdut si atunci tot gorobetii. Costobocii.