A murit prima femeie care a condus contraspionajul britanic

Stella Rimington, prima femeie care a ocupat funcția de director general al serviciului britanic de securitate și contraspionaj MI5, s-a stins din viață la vârsta de 90 de ani, relatează Reuters.

Rimington, care a condus instituția între 1992 și 1996, a inaugurat o eră de transparență sporită în cadrul agenției, fiind prima directoare al cărui nume a fost dezvăluit public la instalarea în funcție. Ulterior, a scris o carte de memorii, „Open Secret”, despre cariera sa în instituție.

Fosta șefă a MI5 a continuat scriind o serie de romane de spionaj și se crede, de asemenea, că a inspirat-o pe actrița Judy Dench în interpretarea maestrei spioane fictive „M” din mai multe filme James Bond.

„A murit înconjurată de familia și câinii ei iubiți și s-a agățat cu hotărâre de viața pe care a iubit-o până la ultima suflare”, scrie în comunicatul emis de familia ei, citat de presa locală.

Rimington a primit una dintre cele mai înalte distincții ale statului britanic în 1996, când a primit titlul de „Dame”.

Ea a intrat în MI5 în 1969 și a lucrat pe zona de contra-subversiune și contra-terorism. Cu ea la conducere, isntituția a jucat un rol mai important în lupta Marii Britanii împotriva militanților republicani irlandezi, potrivit profilului de pe site-ul MI5.

„Fiind prima femeie declarată șefă a oricărei agenții de informații din lume, Dame Stella a depășit bariere îndelungate și a fost un exemplu vizibil al importanței diversității în conducere”, a declarat actualul director general al MI5, Ken McCallum, într-un comunicat.

O abordare mai transparentă în activitatea MI5

Stella Rimington a angajat instituția într-o abordare mai transparentă a activității sale, atenuând imaginea sa post-Război Rece.

„Suntem, desigur, obligați să păstrăm informațiile secrete pentru a fi eficienți, aceasta nu înseamnă că ar trebui să fim neapărat o organizație complet secretă”, afirma ea într-o conferință difuzată public în 1994. „Secretul nu este impus de dragul său. Nu este un scop în sine”, mai spunea ea.

Prefigurând cariera sa literară ulterioară, Rimington a deschis același discurs cu o aluzie la tradiția romanelor de spionaj britanice și la fascinația pentru serviciile de securitate pe care au inspirat-o în rândul publicului larg.

„Este un lucru interesant și a dus la crearea multor mituri – și a unor speculații sinistre – despre munca noastră. Trebuie să recunosc că am pornit în seara asta cu o oarecare ezitare să fac puțină lumină”, declara Rimington.

„Am un vag presentiment că ficțiunea s-ar putea dovedi a fi mai distractivă decât realitatea”, mai afirma ea.