Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici a murit. Fostul colaborator al Securității avea 100 de ani

Membru de onoare al Academiei și posesorul a numeroase titluri, Constantin Bălăceanu-Stolnici s-a stins din viață la locuința sa din București. Împlinise 100 de ani în iulie.

Anunțul a fost făcut inițial de doi din apropiații profesorului, Mihai Copăceanu și Lazăr Gigel. Personalitate controversată din cauza legăturilor pe care le-a avut cu fosta Securitate, Bălăceanu- Stolnici era văzut deopotrivă ca ultimul aristocrat autentic.

• Gabriel Liiceanu: Înclin să cred că, în calitatea sa de turnător, Bălăceanu-Stolnici a avut o carieră cu mult mai vastă decât carieră academică

Moartea medicului neurolog profesor Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost confirmată de Universitatea Ecologică din București.

• „La 20 august a.c. a plecat dintre noi cu aceeași serenitate cu care și-a trăit întreaga viață de peste un veac, cu credință în Dumnezeu și încredere în știință, prof. dr. Constantin Bălăceanu Stolnici, membru de onoare al Academiei Române și președinte de onoare al senatului Universității Ecologice din București (UEB).
• Descendent al unei vechi familii boierești a urmat cursurile facultății de medicină din capitală devenind medic neurolog și doctor în științe medicale. După 1989 a sprijinit dezvoltarea învățământului privat în România, numărându-se printre fondatorii UEB în cadrul căreia a predat cursuri de antropologie și neurologie.
• Plin de înțelepciune, optimist incurabil, generos și spirit ales, academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici ne împărtășea tuturor încredere, sprijin moral și bucuria de a trăi.
• Prin dispariția să UEB, cei apropiați, precum și toți cei care l-au cunoscut suferă o grea și ireparabilă pierdere. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, este mesajul publicat de Universitatea Ecologică din București.

Colaborator al Securității

Constantin Balaceanu-Stolnici a colaborat cu Securitatea ca sef de sectie al institutului condus de Ana Aslan. Notele informative erau semnate „Laurentiu“.

Primele contacte cu Securitatea ale lui Constantin Bălăceanu-Stolnici au avut loc în 1974. E anul în care, la invitația Anei Aslan, după cum povestește chiar el, s-a transferat de la Spitalul nr. 9 la Institutul de Geriatrie și Gerontologie. Renumit la acea vreme în întreagă lume, sanatoriul institutului avea cu precădere pacienți străini.

Și, întrucât inițial clădirea din Otopeni aparținuse CC al PCR, o aripa era rezervată nomenclaturistilor. Că urmare, securiștii roiau în institut, iar sursele lor preferate de informare erau medicii. Când a ajuns șeful uneia dintre secțiile institutului, Constantin Bălăceanu-Stolnici a intrat automat în vizorul securiștilor.

Contactele cu securistii nu aveau insa ritmicitate. „Erau perioade cind veneau o data pe luna, erau perioade cind veneau zi de zi“, povesteste seniorul liberal. Informațiile cele mai vânate de securiști erau cele despre pacientii straini.

„Erau mari personalități din politică, economie, cultură, presă“, spunea Bălăceanu-Stolnici, amintindu-li, de exemplu, ca l-a tratat pe marele psihanalist francez Lacanne si ca l-a consultat pe Yasser Arafat.

„Erau și teroriști arabi printre pacienți, care spuneau chiar cu mindrie: «Eu sînt cel care am organizat răpirea vasului cutare» sau «Eu am deturnat trei avioane»“, a completat acesta.

Informațiile vizau bolile de care sufereau și discuțiile cu pacienții. „Secretul profesional nu există și nici nu există în România. Dacă nu le spuneai, oricum mergeau la fișa și aflau tot“, spunea fostul șef de secție al institutului.

Declarații schimbate

Cât privește forma în care Constantin Bălăceanu-Stolnici furniza informații Securității, declarațiile acestuia s-au schimbat pe parcursul celor câteva discuții purtate cu presa. Inițial, el a declarat pentru „Cotidianul“ că declarațiile au fost doar verbale. Securistul venea, îl întreba, iar el răspundea. „Nu a fost nimic scris, ci doar verbal“, a spus acesta.

Ulterior, a rectificat cele spuse și a recunoscut că unele dintre declarațiile date securiștilor au fost scrise, dar semnate cu numele real. În cele din urmă, Constantin Bălăceanu-Stolnici a admis că a dat și declarații semnate cu un nume de cod. „Nu am semnat niciodată un angajament.

O dată sau de două ori mi-au spus să semnez cu alt nume, Laurențiu“, a recunoscut Constantin Bălăceanu-Stolnici. Declarațiile seniorului liberal s-au schim-bat și în ce privește remunerația primită pentru notele date.

Astfel, dacă inițial acesta a susținut că nu a primit bani, în final a admis că, cel puțîn formal, a fost plătit. „Au spus că au scos bani pe numele meu, dar i-au băgat ei în buzunar“, a mai spus seniorul liberal.

El a menționat că fiul unui notar ar fi luat acei bani, după care ar fi fost „omorît, călcat cu mașină“ de către Securitate, dar nu a furnizat detalii suplimentare.

Membru de onoare al Academiei Române

Constantin Bălăceanu-Stolnici s-a născut la 6 iulie 1923, la Bucureşti, conform site-ului www.aosr.ro, citat de Agerpres.

A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, în 1947. În 1968, a obţinut titlul de doctor în ştiinţe medicale, potrivit volumului „Membrii Academiei Române. Dicţionar” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). A desfăşurat o importantă activitate didactică la catedrele de Anatomie şi Neurologie ale Institutului de Medicină din Bucureşti (1947-1952). A lucrat la clinicile neurologice ale spitalelor „Colentina” „Dr. I. Cantacuzino”, „Gh. Marinescu” (1949-1974).

Din 1974 până în 1993, a lucrat la Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie, unde a ocupat succesiv sau concomitent funcţiile de şef de secţie, şef de clinică, medic consultant, şef al grupului sanitar – antiepidemic, director. A fost şef al Serviciului Metodologic de Neurologie şi Neurochirurgie şi consilier pentru problemele respective în cadrul Ministerului Sănătăţii. Între anii 1991-1993, a fost preşedinte al Colegiului de disciplină al personalului medico – sanitar din România.

A fost profesor suplinitor la Catedra de cibernetică generală a Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti. De asemenea, a fost profesor şi prorector al Universităţii Ecologice, unde a predat cursuri de geriatrie, neuropsihologie şi istoria culturii, precum şi profesor asociat la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne (Anglia), Universitatea Pontificală din Porto Alegre (Brazilia), Universidad Internacional Menéndez Pelayo din Santander (Spania), Academia Medicală Cataloneză din Barcelona (Spania), Colegiul de Medicină din Paris (Franţa), notează site-ul www.aosr.ro.

Activitatea sa ştiinţifică s-a desfăşurat, cu deosebire, în domeniile neurologiei şi neurofiziologiei, neurooftalmologiei, neuroontologiei, gerontologiei, istoriei medicinii, dar şi în domeniile istoriei naţionale, genealogiei şi heraldicii, precum şi în cel al ciberneticii şi teoriei generale a sistemelor. Este, de altfel, primul care a introdus în România conceptele şi metodele ciberneticii în domeniului neurofiziologiei, iar contribuţiile sale îl situează printre pionierii în domeniu pe plan mondial.

Lucrările sale au fost apreciate drept fundamentale pentru dezvoltarea neurociberneticii şi psihociberneticii, precum şi pentru analiza cibernetică a limbajului: „Cibernetica” (1967), „Elemente de neurocibernetică” (1967), „Les fondements cybernetiques de l’activite nerveuse” (1971, apărută şi în limba portugheză, 1974), „Personalitatea umană – o interpretare cibernetică” (1972) ş.a.

Rezultatele cercetărilor sale se concretizează în numeroase monografii, mai multe capitole incluse în tratate şi monografii, peste 300 de studii publicate în ţară şi în străinătate, singur sau în colaborare, între care amintim: „Elemente de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos”, „Elemente de neurocibernetică” (1967); „Personalitatea umană – o interpretare cibernetică” (1972); „Neurogeriatria” (1984); „Tratat de geriatrie practică” (1998), „Neuropsihologia postmodernistă” (2000), „Structuri centrale ale sistemului nervos” (2001). Acestora li se adaugă şi lucrări cu caracter cultural larg, dintre care amintim: „Dialoguri despre cele văzute şi nevăzute” (1994), „Saga baronilor du Mont” (1994), „Introducere în studiul Kabbalei” (1996), „Cunoaştere şi ştiinţă” (1997), „Saga Bălăcenilor” (2001), „Incursiune în antropologia sufletului” (2003), „Kabbala, între gnoză şi magie” (2004), „Antropogeneza şi geneza culturii” (în colaborare cu Ligia Apăvăloae) (2006), „Incursiune în antropogeneză” (2006), „Genetica generală şi a comportamentului” (2008).

Este membru de onoare al Academiei Române din 10 noiembrie 1992, precum şi director onorific al Institutului de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române, potrivit site-ului Academiei Române.

În 1998 a fondat, alături de un grup de personalităţi liberale româneşti, Asociaţia Română pentru Libertate şi Dezvoltare.

Este membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, al Societăţii de Neurologie şi Neurochirurgie, al Societăţii de Gerontologie, al Comisiei de Cibernetică Medicală, al Grupului român de lingvistică aplicată, al Societăţii Franceze de Neurologie, al Institutului de Psihiatrie „R. Collaut” din Madrid, al Societăţii Spaniole de Neurologie „Phronesis”, al Societăţii Braziliene de Cibernetică, al Societăţii Mondiale de Cibernetică şi Sisteme Generale cu sediul la Londra, al Societăţii Internaţionale de Cibernetică cu sediul la Neapole, al Asociaţiei Americane de Cibernetică, al Societăţii Franceze de Înalte Studii etc. Este membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române, preşedinte al Societăţii Ateneul Român, preşedinte de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti, efor testamentar al Aşezămintelor Brâncoveneşti ş.a.

Este, de asemenea, preşedintele Centrului Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO). Agenţia Naţională Antidrog (ANA) a organizat la 12 decembrie 2018 reuniunea anuală a Consiliului Ştiinţific al ANA, prilej cu care Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost ales preşedinte de onoare al Consiliului Ştiinţific al ANA. A fost reales preşedinte de onoare al Consiliului Ştiinţific al ANA la 9 decembrie 2022.

La 20 octombrie 2017, acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici şi-a lansat al treilea volum de proză memorialistică, intitulat „Amintiri… Vacanţele mele în vremurile bune de altădată”, în cadrul unei festivităţi organizate în Aula Magna a Universităţii „Andrei Şaguna” din Constanţa.

La 1 decembrie 2017, acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici a primit „Cheia Oraşului Bucureşti”, precum şi o diplomă de excelenţă din partea primarului general al Capitalei, Gabriela Firea. I-a fost conferit titlul de Cetăţean de onoare al Municipiului Bucureşti, potrivit unui proiect adoptat în şedinţa din 7 septembrie 2020 a Consiliului General al Capitalei.

Academia Română a găzduit, la 7 decembrie 2018, lansarea volumului „Educaţia la Centenar. Idei. Instituţii. Personalităţi”, o retrospectivă analitică a sistemului de învăţământ românesc sub influenţa evenimentelor istorice naţionale şi europene din ultima sută de ani, un volum alcătuit prin contribuţia a 61 de cadre didactice din mediul academic şi specialişti din diverse domenii, între care se numără şi dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici.

Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler (2003), cu „Crucea Patriarhală” şi „Crucea Moldavă”, cu Meritul Maltez în grad de Ofiţer, este laureat al „Marelui Premiu” al Societăţii Franceze de Sinteze Înalte, precum şi Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară, potrivit site-ului www.aosr.ro.