Accademia di Romania, camin de lux pentru bursieri

Altadata centru cultural de prestigiu, institutia din capitala Italiei se limiteaza in prezent la rolul de gazda pentru un numar de 65 de tineri anual. Dincolo de coloane si usi imense se afla o biblioteca, o sala de conferinte, una de expozitii, cabinete pentru directori, camere pentru bursieri si o liniste care striveste.

Institutia pare sa se distanteze de rolul de facator de imagine a Romaniei, refugiindu-se in „reuniuni stiintifice absolut stimabile”, evenimente de o grandoare aproximativ invizibila si in gazduirea catorva bursieri. Isi asuma acest din urma rol marunt de scoala, unul oarecum comod, si se lasa invelita de istorie.

„Cum construieste imaginea de tara Accademia di Romania? Trebuie valorificat tot ce tine de institutie, credem noi. Si cam asta a fost linia de dupa 1990. In primul rand, istoria ei. Istoria este prestigioasa, o recunoaste toata lumea”, spune Dan Pineta, directorul institutiei.

Conform unei evaluari realizate de o comisie mixta a Institutului Cultural Roman (ICR) si a Ministerului Afacerilor Externe in lunile februarie si martie ale acestui an, Accademia s-a „remarcat” prin cea mai slaba activitate din reteaua celor 15 institute culturale romanesti din strainatate.

Nivelul candidatilor este tot mai slab

Cladirea din Valle Giulia gazduieste la parter si la primul etaj 13 bursieri „Vasile Parvan”, cu sedere platita de Ministerul Afacerilor Externe si bani dati de Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Restul sunt „Erasmusi” si altii, „enclavizati” la mansarda. Carmen Burcea este doctorand si a obtinut o bursa „Vasile Parvan” pe doi ani, in urma unui concurs de dosare si a unui examen la Ministerul Afacerilor Externe, se afla aici din octombrie anul trecut.

„Se studiaza filologie, arheologie si arte – avem doi pictori, un sculptor, o fata care studiaza muzica, istorici – vreo doi, un matematician. Nu se face orice fel de filologie, ci filologie italiana. Candidatii sunt din ce in ce mai putini, iar nivelul lor este din ce in ce mai slab. Nu prea avem cu ce sa ne remarcam”, precizeaza ea.

Integral in EvZ

de Vlad Odobescu, Octavian Cocolos