Acuzatii grave la adresa lui Bernady Gyorgy

Miturile domina puternic istoria universala, dar si istoriile nationale, pentru ca cea mai mare parte a istoriei s-a construit pe mituri. Fie ca trebuie, fie ca nu, unele mituri sunt demolate, in timp ce altele, mai putin intemeiate, se construiesc.

Noile „constructii” raspund unor nevoi pe care le resimt atat romanii, cat si ungurii din Transilvania. Este, de fapt, nevoia de repere morale.

Mitul pacatuieste, insa, prin faptul ca are tendinta de a supradimensiona calitatile personajului istoric devenit mit, pe cand defectele sale, mai mari sau mai mici, sunt partial uitate sau pur si simplu omise.

Cine era Victor G. Maior?

In timpul Imperiului Austro-Ungar, Victor G. Maior a fost notar cercual in Cerghidul Mic, judetul Tarnava Mica, in aceasta calitate cunoscandu-l pe Bernady. Atunci cand lansa grava acuzatie la adresa omului politic Bernady Gyorgy, Maior era presedintele Camerei Agricole Mures.

Aceasta acuzatie la adresa primarului Bernady era lansata in presa, fiind in acelasi timp insotita si de cererea demisiei lui Maior din functia de presedinte al Camerei de Comert Mures.

Pentru a se face lumina in acest caz, Maior cerea sa fie audiati in calitate de martori ai acuzarii cei 35 de romani arestati in anul 1916. Printre acestia era si protopopul din Targu Mures, Stefan Rusu, cunoscuta personalitate locala.

Maior mai cerea sa fie audiat si un martor cheie, capitanul de jandarmi Varga Ludovic, cel care-i arestase pe cei 35 de romani. Relatia lui Maior cu Bernady – cel care in 1926 devenise, sub noile autoritati romane, primar al orasului, functie pe care o mai indeplinise si sub fostele autoritati austro-ungare – era deosebit de incordata.

Maior refuzase sa reprezinte Camera Agricola Mures in Consiliul municipal, unde ar fi trebuit sa intre in relatie directa cu Bernady Gyorgy.

Maior isi motiva refuzul astfel: „Nu ma pot identifica cu actiunile unui primar care, dupa parerea mea, in mod direct sau indirect, nu importa, urmareste o tendinta de a compromite statul… Nu pot aproba directiunea ascunsa, care fatalmente constrange pe cei mai buni si eminenti functionari romani sa renunte la functiunile ce le aveau la primarie, nemaiputand tolera atmosfera incarcata ce s-a creat, si le impune incatusarea sentimentelor patriotice”. Contextul in care Maior facea aceste afirmatii era unul deosebit de incarcat, care risca sa se deterioreze si mai mult.

In urma cu doi ani, mai multi functionari ai fostului Imperiu Austro-Ungar refuzasera sa depuna juramantul de credinta fata de statul roman si, ca urmare, au fost concediati de autoritati.

Mai mult chiar, in mai 1926, Bernady a fotografiat statuia generalului Bem pusa in picioare si strangulata cu un lant (statuia generalului pasoptist fusese data jos de pe soclu de autoritatile romane).

Atunci cand a fost interpelat de romani pentru acest gest intr-o sedinta de consiliu, Bernady a raspuns ca fotografia a fost facuta pentru a o trimite Partidului Maghiar din Polonia prin Budapesta. Cu ce scop? Bernady n-a raspuns.

Alba-neagra in varianta Bernady

Relatiile dintre cei doi fiind deosebit de incordate si acuzatiile ce i se aduceau foarte grave, Bernady Gyorgy se adreseaza Ministrului de Interne pentru a dispune o ancheta si a proba nevinovatia sa. Concluziile rezultate din raportul de ancheta nr. 105 din 1926, in urma investigatiilor facute la Targu Mures de inspectorul general din minister Victor H.Starrak l-au determinat pe Directorul General din Ministerul de Interne, C.Caloianu, sa-i aprobe lui Bernady Gyorgy sa deschida un proces de calomnie impotriva lui Victor G. Maior.

Procesul lung si anevoios, derulat pe parcursul a doi ani, 1926-1928, i-a dat in cele din urma castig de cauza lui Bernady Gyorgy, desi multe aspecte ale cazului au ramas neelucidate.

In ordonanta definitiva a Tribunalului Mures se spunea sec: „Bernady Gyorgy a fost aflat nevinovat”, iar motivarea sentintei era urmatoarea: „Potrivit depozitiilor martorului Stefan Rusu si a altor romani, portivit carora dupa intrarea Romaniei in razboiul mondial ar fi fost arestati si internati cu stirea si la ordinul lui Bernady Gyorgy, aceasta proba nu atinge cu nimic cele sustinute de invinuit (…) pentru ca acele probe se refera la activitatea lui in calitate de primar inainte de razboi”. Din probele aflate la dosar nu reiesea ca in timpul anchetei ar fi fost audiati toti martorii romani arestati in 1916.

Nu a fost audiat – desi ar fi fost posibil prin demersurile Ministerului de Externe – martorul-cheie, Varga Ludovic, care in 1926, era supus maghiar si indeplinea functia de prefect de politie la Budapesta.

Chiar Bernady, politician abil, declara in cuprinsul anchetei: „…Pentru faptele mele de atunci (1916, n.red.), chiar si in ipoteza ca nu mi-as fi facut datoria ori am abuzat de atributiile mele, nu mai pot fi raspunzator.

Din partea Ungariei nu, fiindca nu mai sunt supus ungur, iar din partea Romaniei nu, fiindca atunci eram supus ungur si fapta era comisa in Ungaria”. Inteligent raspuns, trebuie sa recunoastem.

Paradoxurile istoriei

Victor G. Maior a supravietuit perioadei si a apucat sa traiasca si instalarea regimului comunist in Romania. Arestat de comunisti in timp ce era macinat de cancer, Maior n-a mai apucat sa fie incarcerat. A murit inainte de a fi condamnat. Impacat sau nu, cine poate sti? Ardealul ramasese intreg.

Dar a murit la timp, fara a mai apuca sa vada ca – ironia istoriei – ultimii sai descendenti s-au stabilit in Ungaria, devenind benevol supusi maghiari.