Codul roșu din București a adus o surpriză: s-a întors pe neașteptate un personaj important, care dispăruse de multă vreme

Alerta de urgență extremă trimisă de ISU la ora 4:20 din noapte a trezit o parte a bucureștenilor. Fix în același moment se întâmpla ceva neașteptat, despre care s-a aflat doar dimineață: în București, s-a întors cuvântul „mulțumesc”. Am redescoperit că suntem vecini, nu inamici politici. 

În București se circulă, în pofida celei mai intense ninsori pe care a văzut-o  în ultimii mulți ani orașul cu 2 milioane de locuitori. Foarte mulți oameni s-au dus la muncă. Au avansat  pe străzile mici, folosite drept poteci. Au circulat în subteran, cu metroul, sau pe bulevardele, parțial deszăpezite.  Indiferent de culoarea lor politică, primăriile au muncit toată noaptea. Unele administrații au fost mai eficiente. Altele, mai puțin. 

Un oraș fără insulte

Dar oamenii au, în general, o atitudine bună nu doar între ei, ci și față de autoritate.

E o mare diferență între miștourile și nemulțumirea de acum de pe Facebook și TikTok și ce se întâmplă realmente în oraș. 

Am circulat destul de mult de dimineață și nu prea am auzit înjurăturile obișnuite. Scene uitate s-au retrezit la viață: călătorii îl înțeleg pe șoferul de autobuz că nu a putut opri fix în stație. Și aproape nimeni nu izbucnește către  polițiștii din mașinile cu girofaruri, care își fac treaba și nu lasă automobilele să blocheze bulevardele.

E ca și cum nevoia la zi și scopul practic au readus numitorul comun. Există și colaborare în capitala unei țări care deja suferă prea mult și fără stratul de ninsoare care a acoperit partea sudică a ei. Nici meteorologii nu mai sunt luați peste picior. 

S-a întors cuvântul „mulțumesc”

Alerta de la ora 4 dimineața a surprins, a enervat, dar nu a mai devenit de dimineață subiect de banc „lui Arafat”. E diferență între iritare și mișto. Poate că soluția pentru Ro-alert e să o dai la 6, nu la 4, că decizia oamenii o iau când se trezesc. E de discutat.

Pe străzi cuvântul „mulțumesc” s-a întors. El dispăruse în mod nu atât de misterios în urmă cu multă vreme. Personaj fără care nicio comunitate nu poate trăi, ci doar viețui, „mulțumesc” a revenit în interacțiunile umane. Femei și bărbați cu capul sub glugă se lasă unii pe alții să treacă pe cărările tăiate în zăpadă. Oamenii se uită unul la celălalt. Fac un pas înapoi dacă scările sunt ude. Și pun mâna pe lopata care nu e a lor, ca să dea o mână de ajutor. 

E nu doar politețe, ci și o minimă solidaritate, care părea greu de imaginat în climatul care a cuprins România, mai ales din toamna lui 2024. În urma codului roșu, într-o situație cu adevărat dificilă, acum pe străzi nu am văzut „globaliști” și „extremiști”, cum se supectează și se acuză unii pe alții. Am văzut doar oameni  înfrigurați, obosiți de partizanat și preocupați să se elibereze pe sine și orașul. Chiar și cu prețul de a se ajuta unii pe alții. 

Diferența între ce e pe rețelele sociale și ce e pe străzi

Există și vești proaste: traficul feroviar e mult întârziat. Pe aeroportul Otopeni nu s-a aterizat și decolat miercuri dimineață. Unii nu și-au făcut, probabil, treaba. Dar nicio comunitate nu poate fi impecabilă într-un asemenea moment. 

Și în Berceni, și în Militari, și în Piața Victoriei se dă la zăpadă. Iar spațiile libere, create de vecini, pe trotuare, se unesc unele cu altele, înaintând dificil în tot orașul, ca o misterioasă linie albă. 

Sigur, pare doar un episod de o zi. Sub zăpada tasată se formează gheață. Vor reîncepe ura și repudierile. Se va promova degetul arătător pe burtierele isterice și interesate ale unora dintre televiziunile „de știri”. Patologia rețelelor sociale va recuceri mentalul public, odată ieșiți din nevoia imediată. Ce paradox. Vom răsufla ușurați că am scăpat și apoi ne vom face singuri viața mai grea, în lipsa unui adversar comun, fie el și o ninsoare.  

Dar am fost anunțați: măcar în fața unei situații aparte, Bucureștiul a supraviețuit nu doar zăpezii, ci și partizanatului. Poate că acesta este adevăratul Cod roșu.