Adevarul despre cum citeste Ion Cristoiu la Academie!

De ani de zile, Ion Cristoiu citeste la Biblioteca Academiei. Dar nu numai ca citeste. De ani de zile, Ion Cristoiu spune ca citeste la Academie. Povesteste ca citeste la Academie. Isi cultiva o imagine de om care citeste la Academie.

De carturar care poate fi gasit la Academie, buchisind in vechi tratate, prafuindu-se intre paginile ingalbenite si stricindu-si ochii in literele mici, mici, marunte ale tomurilor doldora de cultura.

Cu alte cuvinte, dar si mai sforaitor, Ion Cristoiu merge la Academie si acolo transcende valul inselator al prezentului, ridicindu-se deasupra realitatii, urmarind adinc in timp cum aceleasi eterne forte si patimi omenesti iau masti diferite si-si joaca rolul pe scena efemera a istoriei.

Toate astea, altminteri, dupa cum se vede, nu-i folosesc decit ca sa apara la Antena 3, sa se pupe-n bot cu obedientii de Mihai Gidea si Mircea Badea, care sa ii spuna cit de destept si de inalt este.

Iar acum, adevarul despre cum citeste Ion Cristoiu la Academie!

Ion Cristoiu are locul sau in fundul salii de lectura de la Academie. E mai sigur de locul ala decit bibliotecarele de locul lor de munca.

Ultimul pe dreapta, linga fereastra, la ultima masa de pe acel rind. Uneori, cind e program scurt, vinerea si simbata, vine pe la 10,30-11,00. In cursul saptaminii, apare si pe la ora 13. Nu sta mult. Trei ore. Pe la doua, doua si ceva, se cara.

Inca o zi de lectura bine fixata in mitul lui Ion Cristoiu care citeste la Academie. Dar noi am descoperit ca:

Cristoiu nu citeste la Academie! Nu citeste intr-un fel spectaculos!Ion Cristoiu nu citeste cu sclav! Ion Cristoiu nu imprumuta carti de la Biblioteca Academiei!

Intii si intii ii apare sclavul. Sclavul e un om al lui, cu o operatie la git. Zilnic, vine cu vreo ora inaintea lui Cristoiu, intr-o Skoda Fabia rosie, si ii descarca lui Ion Cristoiu toate cele necesare. Un sac plin si o geanta de voiaj plina de carti groase. Vine, ii pune sacul si geanta pe birou si incepe sa descarce. Ii asaza DOUA CEASURI pe pupitrul din fata.

Unul electronic, de birou, si unul cu limbi, genul desteptator. Scoate foarte multe borsete si penare. Acum vreo doua saptamini am numarat sase bucati. Apoi sclavul pleaca, usurat. Peste o ora apare Ion Cristoiu. Vine decis la masa transformata acum intr-un birou. Ion Cristoiu, insa, nu cere nici o carte de la biblioteca. Isi scoate niste foi si scrie ceva. In timpul asta, mesteca incontinuu.

Guma? Tutiun? Naiba stie! La un moment dat se satura si iese. Lipseste cite o ora. Vine, se intoarce la masa si mesteca din nou. Iar iese. Se duce prin Academie, pe la prietenii lui, academicienii, cu care mai pune tara la cale. Cind stai sa il cronometrezi, abia daca isi foloseste o ora scaunul.

Dar cind il prinzi, ti-e clar: Ion Cristoiu e la Academie, ingropat intr-un morman de carti, si studiaza! Pe la doua, cum v-am zis, lui Cristoiu i se face de plecare. Se ridica si pleaca. Peste o ora, sau chiar mai mult, apare sclavul, pufaind din git. Stringe tot si pleaca tiris-grapis.

E normal?

In prima vineri in care am dat de Cristoiu, in sala am recunoscut vreo trei profesori de la Litere. Mai erau multi alti oameni in virsta care pareau profesori sau cercetatori. Genul demodat, aratind cam de la 1860. Un domn care avea barba de Hasdeu. Tineri care consultau carti groase sau presa interbelica. Unii aveau laptop. Toti erau acolo, evident, cu treaba.

Cerusera carti de la biblioteca si primisera. Nimeni nu-si pusese doua ceasuri. Nici unul nu avea un catralion de borsete pline cu un infinit de pixuri si creioane colorate.

Experimentul Cristoiu

Marti, cind l-am filmat cu camera ascunsa, am vrut sa fim ca Ion Cristoiu, sa mergem linga Cristoiu si sa-i aratam ce inseamna sa fii Ion Cristoiu. Ne-am luat de acasa carti grele, cartonate, pe care le-am putea citi si acasa. Gogol, Cehov, doi Eminesti, un Blaga. Si toate obiectele care ne-ar putea fi necesare.

Daca Cristoiu are sase borsete, sa avem si noi sase, ca sa vedem ce se poate pune in ele. Cu greu am putut sa adunam: trei port-CD-uri, un ceas desteptator cu limbi, stricat, pe care scria „Trezeste-te la realitate cu Maruta“. Un glob pamintesc mic. Un ceas de mina in cutia lui. O cutie de prezervative.

O cutie de mingi de tenis, din care am scos mingile de tenis si am pus toate pixurile si creioanele din casa. O cutie de parfum Cuba, din care am scos parfumul si am bagat toate capacele pixurilor din cutia cu pixuri. Bine echipati, ne-am dus sa citim la Biblioteca Academiei.

Cautis a fost Ion Cristoiu, Varzaru – sclavul.

Omul lui Cristoiu a venit abia la 11,26. A descarcat marfa: carti, pixuri, ceasuri, cutiute pe care le-a insirat pe masa. In doua minute s-a carat. Cristoiu apare la 13,03, destins, cu un pahar de cafea in mina. Un adevarat domn pina aici. Dar isi ia si prinzul: doua pungi de jeleuri pentru copii. Da-i si mesteca. La 13,20 intra sclavul Varzaru, cu tot arsenalul descris mai sus.

Sclavul, tot sclav! Atit de prost, incit ii cade cutia cu capace de pixuri pe jos. Capacele se imprastie pe podea. Ce rusine! Cristoiu se opreste din mestecat si se uita chioris la Varzaru, care punea pe masa stapinului Cautis tot calabalicul. Se uita la ceas, la globul pamintesc. Se mira, dar reia studiul. La 13,31, Cristoiu iese pe hol sa fumeze.

Pe masa avea un fel de spalturi pe care le corectase pina atunci. Titlu: „Traditia hirtiei igienice in Europa“. La 13,48 a revenit de la tigara, dar nu singur. Cu o doamna micuta, foarte pieptoasa. Tipa s-a intins peste masa lui Cristoiu, cu sinii peste foile lui si cu fundul spre Cautis, pina pe la 13,56, cind maestrul a mai desfacut o punga de jeleuri pentru copii. La 14,19 a plecat. Nu deschisese nici o carte.

Concluzii

Am intrebat bibliotecarele. Cea care era vineri mi-a spus ca de cind e ea la Academie, Cristoiu vine. Bun, dar ce carti imprumuta? „Nu a imprumutat decit citeva carti. Nu prea cere carti“, mi-a zis bibliotecara. La garderoba, insa, am dat peste un mare admirator al domnului Cristoiu. Doamna Garderobiera.

„Daca as vrea sa stau la masa cu domnul Cristoiu, as putea?“, am intrebat. „Nu se poate, acolo sta domnul Cristoiu.“ E locul lui? De ce nu pot sa stau linga el? „E masa domnului Cristoiu, acolo sta numai dinsul. E rezervat.“ De ce? „Dinsul trebuie sa aiba loc.“

Alexandru VARZARU

alexvarzaru@catavencu.ro

Alexandru CAUTIS

alex.cautis@catavencu.ro