„Ai grijă, o să-l răsfeți!”. Opt gesturi pe care e ok să le faci pentru copil, indiferent ce spune „gura lumii”
Îl iei în brațe de fiecare dată când plânge. Îl ajuți uneori să se îmbrace, deși știi foarte bine că poate și singur. Îl lași să aleagă, negociezi uneori cu el, îți ceri scuze când ai greșit și, dacă seara are nevoie de tine ca să adoarmă, mai rămâi câteva minute lângă pat. Și inevitabil apare, din exterior sau chiar în mintea ta, avertismentul: „O să-l răsfeți!”.
Deși știm astăzi atât de multe despre dezvoltarea copiilor, ideea că prea multă atenție, disponibilitate sau flexibilitate îi poate face să creadă că li se cuvine totul continuă să neliniștească mulți părinți. Jurnaliștii de la parents.com au discutat cu specialiști despre gesturile pe care adulții le interpretează frecvent drept „răsfăț” și au ajuns la o concluzie importantă: multe dintre ele răspund, de fapt, unor nevoi firești de dezvoltare.
În limbajul de zi cu zi, „copil răsfățat” poate însemna aproape orice, în funcție de cine folosește expresia: un copil care primește multe jucării, unul care protestează când aude „nu”, unul pe care părinții îl ajută mult sau unul căruia i se permite să își exprime nemulțumirea.
Din perspectiva specialiștilor, lucrurile sunt însă mai clare. Potrivit psiholoagei Sarah Cain Spannagel, atât cercetările, cât și experiența sa clinică în lucrul cu părinții și copiii indică trei tipare parentale care pot favoriza ceea ce numim, în mod obișnuit, răsfăț:
- limite aplicate inconsecvent;
- intervenția permanentă a părintelui pentru a feri copilul de orice disconfort;
- lipsa consecvenței în respectarea regulilor stabilite.