Alegeri SUA. Un profesor român din America, despre „o lecție de învățat” pentru judecătorii români: când îi protejează pe cetățeni, judecătorii sunt puternici. Altfel, nu 

În campania electorală, moderația nu a fost o carte câștigătoare, crede profesorul, care observă „un ascendent al vocilor care cer o abordare radicală”. 

Dar, spune el, moderația are în continuare relevanță. În cazul SUA, unde moderația este instituțională, „Trump nu ar putea niciodată să ajungă la o putere absolută similară celei pe care a avut-o Viktor Orbán într-o țară precum Ungaria”.

Alegerile sunt „momentul în care oamenii trag linie și se uită la rezultate”

HotNews: Acum doi ani, într-o intervenție pentru publicul românesc, ați spus că America pare ruptă în două. Este polarizarea mai adâncă? Ce credeți că s-a schimbat în acest context, prin deciziile și reacțiile lui Donald Trump?
Aurelian Crăiuțu: În toamna lui 2024, când aveau loc alegerile prezidențiale și cele legislative, Donald Trump era în opoziție. Nu fusese la cârma guvernului timp de patru ani și a avut ocazia atunci să capitalizeze greșelile administrației, care au fost importante, mai ales în domeniul imigrației ilegale, plus inflația, care la vremea aceea era la cote înalte.

Astăzi, la doi ani diferență, lucrurile stau cu totul altfel. Mandatul pe care l-a primit președintele Trump în 2024 a ajuns acum la scadență. 

Deci politicile care au urmat și starea țării în clipa de față sunt rezultatele politicilor duse în ultimii doi ani. Nu sunt rezultatele politicilor duse de administrația Biden.

Prin urmare, acum e momentul în care oamenii trag linie și se uită la rezultate. Cum arată economia? Cum arată prețurile? Care e situația internațională? Care este imaginea Americii în lume? Și așa mai departe.

Diferența față de 2024

Până la urmă, cred că răspunsurile sunt destul de clare. Astăzi, America rămâne polarizată, dar cota de popularitate a președintelui este, istoric vorbind, extrem de redusă, 35-36%. 

Practic, asta înseamnă că în clipa de față electoratul cel mai devotat, să zic așa, din tabăra MAGA rămâne cu Donald Trump, 30-35%. Iar independenții care în 2024 votaseră cu Donald Trump își vor schimba opțiunile politice în noiembrie 2026. Cam asta cred eu că este diferența față de 2024.

Țara rămâne polarizată pentru că practic e o țară în care sunt 35% republicani, cam 35-40% democrați și 30-35% independenți, sau chiar mai mult. 

Asta nu înseamnă că țara e ruptă în două, ci pur și simplu că există o diversitate de opțiuni mult mai largă decât ne imaginăm noi. Noi ne imaginăm că sunt două partide, 50-50%. Eu zic că e mult mai complicat decât atât.

Nevoia de moderație

– Ați scris despre moderație ca virtute. Voiam să vă întreb: a fost moderația o carte câștigătoare în această campanie sau un handicap? Pentru că am văzut că în ambele tabere au existat așa-numiții radicali, nu? În partea conservatoare, cei din tabăra MAGA, iar în partea democrată, cei caracterizați în mai multe feluri: radicali sau democrați socialiști.
– În alegerile de anul trecut, când au fost alegeri în anumite state, cum au fost cele pentru guvernator în Virginia și New Jersey, candidații moderați au câștigat. 

E adevărat că atunci a fost ales și primarul democrat socialist din New York, dar alegerile din Virginia și New Jersey arătau oarecum ascendența taberei moderate în sânul democraților. 

Anul acesta, cum spuneți bine, lucrurile au stat altfel, astfel încât în clipa de față există în sânul taberei democrate un ascendent al vocilor care cer o abordare radicală, iar în sânul taberei conservatoare, sigur, vocile MAGA rămân în continuare extrem de vocale, ca să zic așa.

Deci se aud tot mai multe apeluri la moderație. Așadar nu, în clipa de față, mai ales în timpul alegerilor, moderația nu este o carte câștigătoare.

Moderația este o carte câștigătoare atunci când ajungi la guvernare, când trebuie să formezi alianțe, să faci compromisuri pentru a ajunge la anumite politici. 

De altfel, sistemul electoral american, cu alegerile primare care încurajează vocile cele mai stridente și mai extreme, nu încurajează moderația în timpul alegerilor, ci doar după aceea, la guvernare.

„Este riscant să pariezi, într-un stat-cheie cum este Michigan la Senat, pe candidați care au o politică mai radicală”

– Dar nu vor avea de pierdut acești candidați radicali în cazul statelor disputate, unde lupta este strânsă?
– Cazul cel mai interesant, după cum știți, este cel al statului Michigan, unde candidatul susținut de democrații socialiști, deși el, din câte înțeleg, nu este membru al acelei mișcări, Abdul El-Sayed, a câștigat în fața unei reprezentante mai moderate, Haley Stevens. Care, de altfel, acum numai o zi sau două și-a declarat susținerea pentru candidatul republican. 

Evident că astfel de mici cutremure pot schimba harta electorală și pot schimba opțiunile alegătorilor. Deci, sigur, este riscant să pariezi, într-un stat-cheie cum este Michigan la Senat, pe candidați care au o politică mai radicală. 

Dar, ce să zic, sondajele de opinie sunt sondaje de opinie. Până nu vedem rezultatele, nu putem trage concluzii. 

Eu prevăd că, în cazul statului Michigan, candidatul democrat va avea mai multe greutăți în a câștiga votul electoratului independent, care ar fi votat probabil cu Haley Stevens, candidata mai moderată a Partidului Democrat, dacă ea ar fi fost nominalizată după alegerile primare.

„Sunt voci care au încercat să se disocieze de președintele Trump, care nu au reușit însă s-o facă”

– Președintele a schimbat, din punct de vedere ideologic, Partidul Republican, cel puțin pentru moment. Cum credeți că va arăta partidul în epoca post-Trump? De asemenea, au existat voci care au plasat mișcarea MAGA la centrul politic. Unde ați încadra-o dumneavoastră?
– Mișcarea MAGA nu este în niciun caz în centrul eșichierului politic. 

Partidul Republican în sine nu este unul unitar în clipa de față. Sunt voci care au încercat să se disocieze de președintele Trump, care nu au reușit însă s-o facă. 

Este vorba de senatorii care, în principiu, și-au anunțat retragerea: Thom Tillis, din Carolina de Nord, și alții din Texas și Louisiana (Bill Cassidy din Louisiana și John Cornyn din Texas au pierdut alegerile primare în fața candidaților MAGA, n.r.). Vocile lor, puțin mai independente, nu au avut mare ecou în sânul Partidului Republican, dar cel puțin au arătat că există diferențe de opinie aici. 

Și există, sigur, disidenți din afara legislativului, oameni care fie au părăsit oficial Partidul Republican, fie s-au automarginalizat, ca Mitt Romney și alții, și care practic joacă în clipa de față un rol marginal în discursul conservator. 

Deci eu cred că nu se poate vorbi de un partid unitar.

De altfel, Steve Bannon a anunțat, din câte am citit, că el prevede un război civil în sânul Partidului Republican, dacă pierd ambele camere ale legislativului. Acum, cuvinte de tipul „război civil” par ușor exagerate. Dar e clar că, în cazul în care democrații câștigă ambele camere ale legislativului, ceea ce este o ipoteză, nu o certitudine, va avea loc un fel de reconsiderare a opțiunilor pentru 2028. 

Despre Trump și Partidul Republican: „Partidul se identifică în clipa de față cu omul”

Însă e greu de văzut cine va avea curajul să iasă la atac împotriva lui Trump în cazul în care alegerile sunt pierdute. Ultimii doi ani au arătat o lipsă de reacție, surprinzătoare poate pentru unii, dar destul de anticipată, a republicanilor la politicile lui Trump. 

Practic, el a monopolizat nu numai discursul, ci și resursele, astfel încât partidul se identifică în clipa de față cu omul.

Cel mai elocvent caz este ce se întâmplă în Texas, unde intervenția președintelui Trump în alegerile primare a dus la eliminarea unui senator, de altfel foarte conservator, John Cornyn, în favoarea lui Ken Paxton, care este un om corupt și dezavuat chiar de republicanii din Texas. Asta arată influența lui Trump.

„Atunci când oamenii își pierd încrederea în legitimitatea și eficacitatea instituțiilor și a regulilor, structura de bază a democrației este viciată”

– Am avut doi ani în care mulți au observat un asalt asupra instituțiilor democrației, în care președintele a forțat prerogativele prezidențiale. Voiam să vă întreb: dacă Alexis de Tocqueville (istoric și filosof politic francez, autorul cărții „Despre democrația în America”) ar privi America de astăzi, ce credeți că l-ar îngrijora cel mai mult?
– L-ar îngrijora mai multe lucruri. Unul dintre ele ar fi deteriorarea discuției civice, a conversației dintre cetățeni și reprezentanții lor. Vitalitatea democrației reprezintă, cum să spun, cheia succesului democrației americane. 

Or, în condițiile în care oamenii își pierd încrederea în legitimitatea și eficacitatea instituțiilor și a regulilor, atunci structura de bază a democrației este viciată. 

Ceea ce au făcut Trump și cei care l-au susținut în ultimii ani a fost exact în sens opus: au delegitimizat normele și instituțiile democratice. Au arătat, practic, că ele pot fi încălcate sau neglijate și totuși lucrurile merg înainte. Acest lucru este periculos și Tocqueville ar fi, de altfel, îngrijorat de el.

Ar fi îngrijorat de asemenea de extinderea puterii executive în dauna puterii legislative. Domnia legii este un principiu sacrosanct, fundamental, iar lucrurile astea sunt nediscutabile, nenegociabile. 

Faptul că cei care pierd alegerile refuză să accepte faptul că le-au pierdut este, de asemenea, un semn îngrijorător pentru democrația americană.

Rezistența societății civile

Pe de altă parte, Tocqueville ar putea spune că există o rezistență puternică din partea societății civile, și aici cred eu că este un semn de vitalitate mai degrabă decât unul de criză. 

Să vedem marți mobilizarea la vot, în condițiile în care există teama că prezența unor agenți federali de imigrare ar putea afecta prezența la vot și ar putea intimida oamenii să se prezinte la urne. 

Rămâne de văzut dacă acest lucru se va întâmpla, dar în clipa de față planează semne de incertitudine asupra circumscripțiilor strânse, unde e posibil să nu știm cine a câștigat alegerile o lungă perioadă după încheierea scrutinului.

„Trump nu va putea niciodată să ajungă la o putere similară celei pe care a avut-o Viktor Orbán într-o țară precum Ungaria”

– Vedeți posibilă o tranziție spre moderație? Știm că lucrurile nu țin doar de felul în care discută politicienii, ci și de alte lucruri, de exemplu apariția rețelelor sociale, care cumva au alimentat această polarizare.
– După părerea mea, cel mai interesant lucru din punctul de vedere al moderației este aspectul ei constituțional instituțional. Nu atât etosul, cât structura instituțională. 

Să mă explic. Sistemul american e un sistem federal, care are mai multe niveluri de exercitare a puterii, astfel încât nivelul federal poate face anumite lucruri pe care statele nu le pot face și viceversa. 

Statele sunt îndreptățite să exercite anumite funcții pe care statul federal nu are dreptul să le exercite. Deci, din acest punct de vedere, există o balanță a puterilor.

În ultimii doi ani, de exemplu, dar nu numai, să ne raportăm totuși la ultimii doi ani, a avut loc o rupere a balanței în favoarea puterii federale. Să trimiți agenți federali în state precum Minnesota sau în orașe ca New York pentru a pune în aplicare o politică anti-imigrație este un lucru excesiv și, ați văzut, s-a ajuns la multe excese. 

Dar există totuși această balanță a puterilor și aici cred eu că moderația are un rol important de jucat. 

Există frâne în calea puterii. Trump nu va putea niciodată să ajungă la o putere absolută similară celei pe care a avut-o Viktor Orbán într-o țară mică și centralizată precum Ungaria. S-au făcut astfel de comparații, dar ele nu sunt veridice. 

„Moderația are în continuare relevanță”

Există diferite locuri unde puterea federală nu ajunge, există multe centre în sânul societății civile unde există rezistență și inițiative. Există multe politici care pot fi inițiate mai degrabă în anumite state decât în altele. 

Deci peisajul nu este unul uniform și, din acest punct de vedere, moderația are în continuare relevanță, în pofida faptului că pe rețelele sociale oamenii discută în mod imoderat, își exprimă părerile în mod strident și nu ascultă ce cred alții sau nu iau în considerare interesele altora.

„Cea mai puternică opoziție față de politicile și inițiativele administrației Trump care au depășit limitele legii a venit din partea justiției”

– Instituțiile din România nu cred că sunt atât de puternice precum cele din Statele Unite. Ce credeți că am putea învăța din experiența americană a acestor ani și ce ar trebui poate să evităm? Vedem că în România există foarte mulți admiratori ai președintelui american, care, chiar dacă nu sunt din același curent politic, îl invocă în mod frecvent.
– Cea mai puternică opoziție față de politicile și inițiativele administrației Trump care au depășit limitele legii a venit din partea curților de justiție, a judecătorilor, a puterii judecătorești. 

Aici, cred eu, ar fi o lecție de învățat. 

Judecătorii au o putere reală. Ei pot opri. Și aici e vorba tot de sistemul federal, de diferitele niveluri de exercitare a puterii judecătorești. Dar asta cred eu că este lecția cea mai importantă: există anumite bariere protectoare pe care puterea judecătorească le poate construi pentru a-i proteja pe cetățeni. 

Cunosc din relatările mass-media problemele care există în sistemul judecătoresc din România și nu-mi fac iluzii că lucrurile astea se pot învăța sau aplica peste noapte, dar cred că asta e una dintre lecțiile cele mai importante.

O a doua lecție ar fi importanța mass-mediei, care a rămas oarecum independentă. Există o mare diversitate de canale de televiziune, de mass-media în Statele Unite și practic nu există un discurs unic. Nu există o televiziune centrală care să disemineze un anumit mesaj. Deci, cu cât mai multă diversitate, cu atât mai bine. 

Sigur că oamenii nu pot ingurgita o cantitate infinită de informații și fiecare se concentrează pe anumite canale, astfel încât până la urmă există, să zic așa, bule etanșe, camere închise. Acest lucru trebuie evitat. 

America arată și această extremă, în care practic există cei care se uită la Fox News sau Newsmax și cei care se uită la MSNBC sau CNN. Deci asta e o lecție de învățat în negativ, ca să zic așa: trebuie găsite canale care să vorbească ambelor tabere, nu doar uneia singure.

„Cred că este nevoie de o nouă echipă la Washington, care să vină cu un mesaj nou”

– O ultimă întrebare. Poate ați urmărit încercările României de a consolida relația cu administrația americană, mai degrabă de a o reînnoda, pentru că a avut loc o oarecare răcire. Dacă ar fi să dați un sfat, cum credeți că ar trebui să-și gestioneze Bucureștiul relația cu Washingtonul, fără a cădea în servilism, dar nici în antiamericanism?
– Nu mi-a cerut nimeni părerea și nici nu mă simt capabil să dau un sfat aici. Însă m-am întrebat multă vreme dacă administrația de la București a schimbat sau nu ambasadorul român la Washington, și mi se pare că răspunsul este nu. 

Nu-mi dau seama cum se interpretează acest lucru, dar cred eu că e nevoie de o nouă echipă la Washington, care să vină cu un mesaj nou. Dincolo de asta, nu știu ce se poate spune. E nevoie de o politică pragmatică. Servilismul nu ajută la nimic. 

Eu aș face mai mult front comun cu țări precum Polonia, care au o importanță geostrategică similară României, poate chiar mai mare, și care au un anumit discurs respectat la Washington.