Alergii, astm, eczeme: lipsa bifidobacteriilor la bebeluși. Când ajută probioticele și când fac mai mult rău

Primele luni de viață sunt esențiale pentru formarea imunității. Un studiu recent arată că echilibrul florei intestinale la bebeluși, în special prezența bifidobacteriilor, influențează direct riscul de alergii, astm și eczeme. Medicul pediatru Raluca Bidiga ne arată când probioticele pot fi utile și când sunt contraindicate.

Un studiu publicat recent în revista Communications Biology arată că sugarii care nu dezvoltă suficientă diversitate bacteriană în intestin – în special din genul Bifidobacterium – în primele 100 de zile de viață, prezintă un risc de trei ori mai mare de alergii, eczeme și astm până la vârsta de doi ani. Cercetarea, care a analizat mostre fecale și profiluri imunitare de la sute de bebeluși americani, confirmă importanța „ferestrei critice” din primele luni pentru formarea toleranței imune.

Oricât de „științific” ar suna, însă, un microbiom sănătos la început de viață se clădește din lucruri foarte simple. Pediatrul Raluca Bidiga explică pentru părinți: „Laptele matern, contactul fizic cu părinții și expunerea naturală la mediul casnic formează triada esențială a unui microbiom sănătos. Primele 100 de zile sunt fundamentul imunității pe termen lung”.

Cum se formează microbiomul bebelușului

Colonizarea intestinului începe imediat după naștere. La bebelușii născuți natural, bacteriile materne – inclusiv Bifidobacterium longum subsp. infantis – se transmit prin contactul direct și laptele matern. „În laptele matern există oligozaharide, un tip de zaharuri complexe care nu hrănesc bebelușul direct, ci servesc ca hrană selectivă pentru bifidobacterii. Este o relație perfect calibrată de natură”, explică dr. Bidiga.

În schimb, bebelușii născuți prin cezariană sau hrăniți cu formulă pot avea o colonizare întârziată. În aceste cazuri, flora intestinală rămâne mai săracă, cu predominanță de Proteobacterii – bacterii asociate inflamației. De aici și riscul crescut de disbioză, alergii și tulburări digestive. Studiul din Communications Biology arată că dezechilibrele florei intestinale pot fi corectate în primele luni, dar timpul este limitat: după aproximativ 3-4 luni, tipul de bacterii care s-au instalat în intestinul copilului devine stabil și mai greu de modificat.

Ce pot face părinții în primele 100 de zile

Părinții pot susține acest proces prin alăptare exclusivă, evitarea antibioticelor inutile și menținerea unui mediu curat, dar nu steril. „O casă impecabilă, fără praf sau contact cu alți oameni, nu este un avantaj imunologic, ci un handicap”, spune medicul pediatru. „Copiii au nevoie de o expunere firească la microbi prietenoși pentru ca sistemul imun să învețe să distingă între «prieten» și «dușman»”.

Primele luni de viață sunt o perioadă de modelare intensă a imunității. Laptele matern, contactul piele-pe-piele și expunerea echilibrată la mediu sunt pilonii de bază. „Susținerea mamei în alăptare – poziție corectă, frecvență, hidratare – este mai valoroasă decât orice supliment”, spune dr. Bidiga. Contactul piele-pe-piele, practicat imediat după naștere și continuat acasă, facilitează transferul bacteriilor materne și reglează temperatura, ritmul cardiac și secreția hormonală a bebelușului.

Administrarea antibioticelor trebuie făcută strict la recomandarea medicului. „Antibioticele distrug nu doar bacteriile dăunătoare, ci și pe cele bune. Fiecare tratament nejustificat poate reseta flora intestinală”, avertizează pediatrul. După antibioterapie, se poate recomanda o cură scurtă de probiotice potrivite vârstei, sub supraveghere medicală.

Pentru bebelușii care nu pot fi alăptați, există formule moderne îmbogățite cu oligozaharide prebiotice, concepute pentru a stimula dezvoltarea bifidobacteriilor. Alegerea se face întotdeauna împreună cu medicul pediatru sau neonatologul, în funcție de vârstă, greutate și toleranță digestivă.

Probioticele la sugari: când sunt recomandate și care

Probioticele nu sunt soluții miraculoase, dar pot fi utile atunci când flora intestinală a sugarului este fragilă. De exemplu, după un tratament cu antibiotic, o naștere prin cezariană sau în cazul hrănirii cu formulă. Ele nu acționează singure, ci împreună cu alimentația, laptele matern și mediul în care crește copilul. „Probioticele nu sunt «medicină miraculoasă», nu garantează vindecare sau prevenire absolută, dar pot susține echilibrul microbiotei în contexte vulnerabile”, explică dr. Raluca Bidiga.

Cele mai studiate tulpini sunt din genul Bifidobacterium, care imită flora bebelușilor alăptați. Bifidobacterium longum subsp. infantis (B. infantis) are cea mai bună capacitate de colonizare timpurie și ajută la creșterea bacteriilor benefice, reducând în același timp speciile inflamatorii. Alte tulpini, precum B. breve și B. bifidum, pot fi utile, dar dovezile privind persistența lor sunt mai limitate. Tulpinile de Lactobacillus, deși populare, par mai puțin adaptate intestinului sugarilor.

Eficiența probioticelor depinde mult de momentul administrării – ideal în primele săptămâni de viață, când flora este în formare. La sugarii sănătoși, probioticele sunt bine tolerate, dar nu se administrează fără recomandare medicală.

Probioticele pot fi indicate pentru refacerea florei după antibiotice, reducerea colicilor, echilibrarea microbiotei după cezariană sau în unele tulburări digestive ușoare. „Nu promitem că un probiotic va preveni toate alergiile, disbiozele sau bolile autoimune, dar categoric scade incidența lor.”, conchide dr. Bidiga.

Când probioticele pot face mai mult rău decât bine

Probioticele sunt în general bine tolerate la sugarii sănătoși, dar nu se administrează fără aviz medical în caz de prematuritate severă (sub 34 de săptămâni), imunitate compromisă, malformații intestinale sau infecții sistemice. În aceste situații, administrarea de bacterii vii poate fi riscantă, pentru că organismul bebelușului nu este pregătit să le proceseze corect.

Medicul pediatru Raluca Bidiga subliniază că „dacă se aleg prost și se administrează fără supraveghere, pot exista riscuri, mai ales la prematuri, imunosupresați sau copii cu boli cronice”. De aceea, probioticele trebuie administrate doar sub supraveghere medicală, cu tulpini și doze adaptate vârstei și stării de sănătate.

Când e nevoie de evaluare medicală

Semnele care justifică o evaluare includ eczeme severe, dermatită atopică precoce, tuse șuierătoare, rinite persistente, diaree cronică sau stagnare în greutate. „Nu toate sunt alergii, dar toate sunt semnale că bariera intestinală și sistemul imun nu funcționează optim”, spune medicul.

Evaluarea poate include determinarea IgE totale și specifice, analize de inflamație (CRP, VSH) și monitorizarea creșterii la fiecare vizită pediatrică. Nu se recomandă analize complexe ale microbiotei („metagenomică”) de rutină, pentru că rezultatele sunt costisitoare și greu de interpretat. „Microbiomul e ca o amprentă de început: dacă o clădim bine, rămâne protector pe viață”, concluzionează dr. Raluca Bidiga.