Alexandru Solomon: ”Carlos Sacalul a fost foarte afabil, vorbaret”

Noul lungmetraj documentar al lui Alexandru Solomon, Cold Waves: Razboi pe calea undelor, care prezinta si un interviu cu celebrul terorist Carlos Sacalul, a avut premiera internationala pe 22 octombrie, in deschiderea Astra Film Sibiu, cel mai important festival de film documentar din Romania.

A doua si ultima proiectie din cadrul Festivalului are loc vineri, 26 octombrie, de la ora 21, in sala B a Casei de Cultura a Sindicatelor din Sibiu. Filmul va fi prezentat apoi in prestigioasele festivaluri internationale DOK Leipzig si IDFA Amsterdam, inainte de a intra, pe 30 noiembrie, in circuitul cinematografic din Romania.

Rep: Subiectul noului dumneavoastra documentar pare unul foarte personal. Cum si cat v-a influentat viata Radio Europa Libera?

Alexandru Solomon: Eram prea tanar atunci ca sa imi dau seama. Am crescut insa cu vocile Europei Libere in urechi. Faptul ca tata era atat de dependent de radio pe mine ma enerva. Nu-mi placea nici politizarea excesiva a emisiunilor, probabil pentru ca am crescut intr-o lume in care implicarea politica echivala cu oportunismul.

Nu-mi puteam imagina o activitate politica reala, de semn contrar regimului (am impresia ca aceasta atitudine se perpetueaza si astazi, ca o prelungire a apatiei din anii Ceausescu).

Totusi, prezenta constanta a Europei Libere, atmosfera de clandestinitate in care ascultau oamenii, tonul razboinic al celor de la radio, senzatia certa ca ei se lupta pentru noi – toate acestea mi-au ramas. Si tocmai pentru ca pe vremuri ma enerva dependenta de Europa Libera am vrut sa fac un film pe aceasta tema.

Rep: „Europa Libera era realitatea!”, exclama in film un fost ascultator fidel al postului. In ce masura se poate spune ca Radio Europa Libera aducea, pe calea undelor, adevarul intr-o societate dominata de minciuna, in conditiile in care postul era finantat si tinut sub control de catre SUA?

Alexandru Solomon: Iata un al doilea lucru care m-a incitat sa fac filmul: prapastia dintre perceptia Europei Libere in Romania si ceea ce era acest radio de fapt. In anii ’80, nu m-am intrebat cine era in spatele acestui post de radio. Si cred ca multi gandeau ca mine.

Pe de alta parte, facand filmul, am inteles ca input-ul american in activitatea sectiei romane era foarte redus in anii ’70-’80. Radioul nu mai era dependent de CIA din 1973, iar imaginea postului ca oficina de spioni este unul dintre succesele Securitatii.

Sau poate ca si securistii erau gresit informati si nu reuseau sa gandeasca in alti termeni decat aceia de subordonare si manipulare.

Paradoxul – pe care il explic in film – este ca americanii nu foloseau Europa Libera ca sa incite la rasturnarea regimului din Romania. Din contra, ei incercau sa puna o surdina patosului redactorilor romani. Acestia – cativa dintre ei – isi asumau un rol militant, propagandistic daca vreti – in termenii in care intelegem propaganda astazi.

La acea vreme, propaganda comunista era minciuna sfruntata, in timp ce „propaganda” celor de la Europa Libera nu mintea. In acest sens, da, Europa Libera „era realitatea”, pentru ca de jur imprejur era atata minciuna. Oamenii „vedeau” realitatea ascultand vocile de la radio. M-am lasat fascinat de aceasta parabola a perceptiei omenesti.

La ani distanta, putem sa ne intrebam, filosofic, daca emisiunile respective prezentau adevarul. Probabil ca, de multe ori, faptele au fost instrumentate la microfon pentru a servi cauzei. Dar era razboi, razboi de-a binelea, chit ca numai unul mediatic. Si oamenii de la radio o spun in film, isi asuma aceasta raspundere.

Am inteles si eu ca poti lupta pentru o cauza dreapta, dar in acelasi timp sa faci parte dintr-un joc care iti scapa. Lucrurile sunt extrem de complicate, de tulburi inca – un alt motiv serios pentru a face un film.

Rep: Care considerati ca a fost adevaratul rol jucat de Radio Europa Libera in deteriorarea imaginii lui Ceausescu si, implicit, in rasturnarea regimului sau?

Alexandru Solomon: Europa Libera a lucrat ani de zile la acest lucru – prin cateva emisiuni, in special prin „Actualitatea romaneasca”. Problema este ca aceste voci nu au fost ascultate in lumea occidentala pana foarte tarziu.

Abia dupa mijlocul anilor ’80, cand au fost intrunite conditiile geopolitice pentru ca Ceausescu sa nu mai fie atat de apreciat de cancelariile din Vest, abia atunci informatiile si argumentele furnizate de Europa Libera au fost remarcate si folosite. Mass-media occidentala privea si ea cu suspiciune acest post de radio, identificat cu propaganda americana.

Vorbesc pe larg despre aceasta situatie paradoxala in film si arat concret cand si cum s-a schimbat aceasta optica – prin intermediul povestilor spuse de doi jurnalisti din Franta, respectiv Belgia.

Emil Constantinescu, pe cand era presedinte, a declarat ca, in victoria din Razboiul Rece, „Europa Libera a avut un rol cu mult mai important decat toate armatele si rachetele sofisticate…” Este o figura de stil, dar contine un dram de adevar. In timpul Revolutiei din decembrie, rolul Europei Libere a fost enorm.

Pentru ca a facut legatura dintre ceea ce se intampla la Timisoara si restul tarii.

Rep: Cum ati fost primit de fostii redactori romani ai postului, disidenti politici, cadre de partid si ofiteri de Securitate? Au acceptat toti, fara ezitare, sa colaboreze la realizarea filmului?

Alexandru Solomon: Evident ca nu toti au acceptat. Problema a fost sa ii conving pe cei din fostul aparat de Securitate si de Partid sa vorbeasca. Cu unii nu am reusit, dupa cum n-am reusit nici cu Johannes Weinrich, adjunctul lui Carlos. M-a refuzat si Paul Goma – din alte motive, pe care nu am reusit sa le inteleg.

Redactorii romani ai postului m-au primit insa cu multa caldura si le sunt foarte recunoscator. Discutiile pe care le-am avut cu ei toti se regasesc in film, chiar daca uneori nu si interviurile propriu-zise.

Rep: La fel ca si Marele jaf comunist, Cold Waves: Razboi pe calea undelor incearca sa dezlege un mister din perioada comunista. De aceasta data, este vorba despre presupusa iradiere a angajatilor sectiei romanesti din cadrul Radio Europa Libera (cu sediul la M?nchen) de catre serviciile secrete autohtone si / sau teroristi angajati de Securitate.

Credeti ca este sarcina unui autor de filme documentare sa ofere raspunsuri definitive la asemenea intrebari ale istoriei recente?

Alexandru Solomon: Nici la Marele jaf comunist, nici acum nu mi-am propus sa dau raspunsuri definitive. Daca le-as fi gasit, le-as fi dat, nu asta e problema. Dar, deocamdata, aceste raspunsuri nu exista. Dosarele SIE referitoare la actiunile contra Europei Libere nu au fost desecretizate decat in mica, neinsemnata masura.

Pe de alta parte, nu puteam sa nu imi pun problema acestei succesiuni de morti in departamentul romanesc al radioului. Succesiunea in sine e bizara, iar amenintarile cu moartea erau foarte frecvente. A existat o presiune constanta asupra angajatilor Europei Libere. Nu stiu daca am, ca realizator de documentare, vreo misiune detectivistica.

Dar faptul ca la noi se ascund in continuare responsabilitati, se pitesc dosare si se musamalizeaza dovezi nu poate sa ma lase indiferent.

Rep: Cum ati reusit sa-l intervievati pe celebrul terorist Carlos „Sacalul”?

Alexandru Solomon: A fost un efort de durata. M-am documentat, am cautat caile cele mai potrivite de a ajunge la el, am asteptat momentul, i-am scris, am revenit. Am luat-o si pe cai oficiale (mai astept inca un raspuns de la Ministerul de Justitie francez). Am incercat sa obtin un permis de vizita. Convorbirea a avut loc in cele din urma la telefon.

Am fost emotionat, probabil ca as fi facut treaba mai buna in alte conditii. Dar Carlos a fost foarte afabil, vorbaret – desigur, fara sa riste. Si se pare ca avea amintiri placute din Romania, asa incat i-am devenit simpatic. Chiar si asa, prin telefon, simti personajul. E cineva.

Rep: In afara comunicarii cu Carlos „Sacalul”, care au fost cele mai mari dificultati pe care le-ati intampinat in productia acestui documentar?

Alexandru Solomon: As spune ca, daca in perioada de cercetare volumul de munca a fost urias, dar tot timpul interesant, daca la filmare e totdeauna placut si apar lucruri noi, cel mai greu mi-a fost la montaj.

Acolo a trebuit sa dau la o parte mult material (filmasem 100 de ore), sa scot personaje (aveam interviuri cu aproape 35) si sa cantaresc foarte bine ce e esential si ce nu in povestea pe care voiam sa o spun. O poveste extrem de complicata, arborescenta, fara alb si negru, cum imi place mie. Stiam in ce m-am bagat.

Rep: La sfarsitul lui noiembrie, intentionati sa lansati filmul pe marile ecrane din tara, desi situatia cinematografelor romanesti este dezastruoasa, iar documentarele romanesti ajung in sali, in cel mai bun caz, o data pe an. Cum de nu v-a pierit inca entuziasmul?

Alexandru Solomon: Am mai facut o experienta cu Marele jaf comunist, care a rulat o saptamana si jumatate in salile romanesti. De data asta, Ada (Solomon) si cu mine ne-am hotarat sa distribuim singuri si sa ne asumam tot procesul asta. Cred ca exista public pentru alt fel de filme decat ceea ce vedem in mod normal pe ecrane, cred ca exista public pentru documentar in Romania.

Si mai cred ca recastigarea acestui public, efortul de a-l determina sa se miste din casa si sa vina la cinema trebuie repetat, sustinut prin promovare intensa si totul trebuie transformat intr-un eveniment. Pe deasupra, mizez pe mitul Europei Libere, care este inca viu.