În noiembrie 2025, am intrat într-un amfiteatru al Politehnicii din Bucureşti și m-am trezit la o lecție a SRI despre cum se recunoaște autoradicalizarea. Exact tema programului PREVISIO, prin care Serviciul pregăteşte profesorii din România şi despre care jurnalista Medeea Stan a scris pe larg pentru publicaţia Snoop.
După o amplă prezentare despre semnele autoradicalizării în rândul tinerilor, susţinută de purtătorul de cuvânt al SRI şi de o expertă a Serviciului, unul dintre studenți s-a ridicat și a făcut exact ceea ce reprezentanții SRI recomandaseră: a verificat informația. Din nefericire pentru cei de la pupitru, a verificat-o chiar pe loc. „Voiam să vă spun că aveţi o problemă foarte mare”, a îndrăznit studentul. Şi chiar aveau o problemă.
În noiembrie 2025, am asistat întâmplător la „cursul scurt” al Serviciului Român de Informaţii despre autoradicalizarea în rândul tinerilor.
Nouă luni mai târziu, am citit documentarea excelentă făcută de jurnalista Medeea Stan pentru Snoop despre programul PREVISIO, prin care SRI pregăteşte profesori şi consilieri şcolari să identifice radicalizarea în rândul elevilor – cu un al doilea episod, despre banii proiectului.
Şi mi-am dat seama că văzusem, de fapt, versiunea pentru studenţi a aceleiaşi pedagogii de securitate.
Când radicalii ajung la putere, problema nu mai e de aritmetică
Câteva zeci de studenți s-au adunat luni, 17 noiembrie 2025, de la ora 10.00, în Amfiteatrul AN 010 din clădirea Rectoratului Universității Politehnice din București. Nu pentru a audia un curs din programa facultății, ci pentru a afla cum recunoşti un radical şi ce presupune autoradicalizarea. O prezentare care, cel puțin în teorie, le-ar putea folosi serios în viață – politehniștii știu deja că, atunci când radicalii ajung la putere, problema nu mai este una de aritmetică.
Sunt în sală pentru Iain Overton, jurnalistul britanic de investigaţie care a documentat violenţa armată şi terorismul timp de peste două decenii, căruia voiam să-i cer un interviu odată cu apariția în limba română a cărții sale „Prețul Paradisului. Cum au schimbat lumea atentatele sinucigașe”. Dezbaterea fusese organizată de Editura Corint. Înainte, însă, SRI fusese invitat să țină o prezentare despre „fenomenul autoradicalizării”.
La pupitru stau jurnalistul Iain Overton, purtătorul de cuvânt al SRI, Ovidiu Marincea şi „colega mea Gabriela, expert al Brigăzii Antiteroriste”. Aflu că e prezentată astfel, fără numele de familie, pentru a o proteja, având în vedere specificul operațiunilor în care e implicată. Dezbaterea e moderată de Sorin Ioniţă, preşedintele Expert Forum.
Mi-am notat tot ce s-a discutat. Şi am să citez pe larg din prezentare tocmai pentru că, după PREVISIO, cea mai simplă întrebare – ce anume le-au predat experții SRI profesorilor? – a primit cu greu un răspuns. Așa că urmează fișa de curs. Cu vorbele lor.
Definiţiile
Ovidiu Marincea deschide cu fraza care va sta ca o umbrelă peste întreaga prezentare: „Deşi nu toţi radicalizaţii sunt terorişti, toţi teroriştii sunt radicalizaţi”. Întâi aforismul, apoi terorismul.
Vine apoi şi definiţia: „Termenul de radicalizare este folosit pentru acei cetăţeni, acele persoane care manifestă o simpatie în favoarea unor organizaţii teroriste”, spune Marincea. Iar colega Gabriela de la Antitero completează: „Radicalizarea nu este doar un concept din cărţi sau din filme”. Reperele lor? Atentatele teroriste de la Madrid, din 2004, sau de la Londra, din 2005.
„O să vă facem o scurtă prezentare despre fenomenul de autoradicalizare, un fenomen care, după evenimentele nefericite din 2004, de la Madrid, şi din 2005, de la Londra, a căpătat o mai mare valoare pentru cei care luptă pentru prevenirea şi combaterea terorismului la nivelul Uniunii Europene şi pe întreg mapamondul”, spune Marincea.
Pentru vârsta radicalizaţilor, Gabriela invocă o statistică despre Franţa, din 2016. Despre România nu sunt cifre, zice, dar, în Hexagon, 70% dintre persoanele identificate aveau între 12 şi 26 de ani. „Ceea ce înseamnă că vârsta a scăzut foarte mult”. Daesh este singura organizaţie teroristă numită explicit în prezentare.
„Cetăţenii au început să ne anunţe”
Ideea colaborării cu SRI revine periodic pe parcursul prezentării. Ovidiu Marincea vorbește despre oamenii care observă în jurul lor indicii și anunță Serviciul:
„De foarte multe ori, cetăţenii au început să ne anunţe atunci când văd lucruri care pot indica începutul unei radicalizări sau autoradicalizări a colegului de birou, care poate în agendă avea semnul unei organizaţii teroriste sau, la birou la el, avea un mixtag cu organizaţii Daesh. Un comportament ciudat de-al colegului de facultate, de liceu. Iar toate aceste informaţii pe ajută pe noi să încercăm să prevenim acest fenomen”.
Numai că, după însemnele Daesh pe agende, criteriile devin mult mai generoase.
„Vorbim cu o persoană şi, deodată, aceasta nu mai sună ca ea”
Gabriela de la Antitero ajunge la ceea ce poate fi numit „fișa de curs”: indicatorii și factorii care ar putea conduce în special tinerii, chiar adolescenții, către comportamente radicale. Înaintea listei, însă, o precizare: „Nu e un pattern (model, n.r.) specific”. Şi încă una: „Marea majoritate a indicatorilor comportamentali sunt absolut normali, mai ales în cazul tinerilor”.
Iată indicatorii identificaţi de SRI prin vocea Gabrielei:
– Atitudinea faţă de părinţi. „E o etapă prin care toţi am trecut şi cumva toate generaţiile vor trece. Este vârsta la care ne definim ca persoane, începem să ne căutăm propriile noastre valori, considerăm că generaţiile mai vechi au nişte valori învechite. Problema e când intervine o anumită izolare de familie şi de prieteni. Iar persoana respectivă nu doreşte să menţină dialogul cu aceştia. Şi atunci se refugiază în mediul online, unde, într-o anonimitate perfectă, poate să urmărească sau să intre în contact cu anumite persoane şi anumite ideologii. Dezvoltă şi o secretomanie crescută în ceea ce priveşte noile sale interese. Dezvoltă, din nefericire, un nivel ridicat de furie şi ură. Ură faţă de colegi, ură faţă de profesori, ură faţă de părinţi şi de societate în general”, citeşte experta antitero din prezentare.
– Absenteismul şi abandonul şcolar. „pentru că consideră că şcoala nu este importantă, nu le aduce absolut nimic, poate să-şi canalizeze toată energia pentru un scop mai înalt, în viziunea lor”.
– Respingerea valorilor democratice. „Poate sună pompos, dar a respinge dialogul, a respinge ideea că celălalt poate să aibă o opinie diferită de a ta este clar un semn că îmbrățișezi cumva o ideologie radicală”
– Frecventarea unor medii extremiste. „Ori că vorbim de frecventare fizică sau frecventarea unor medii teroriste în online, pe anumite chatroom-uri sau pe anumite grupuri închise”.
– Platformele de gaming şi platformele online. „Din ce în ce mai mult sunt utilizate pentru a promova anumite ideologii radicale. Toţi aţi jucat jocuri, jucăm jocuri, ştim foarte bine de diverse jocuri cumva violente. Problema este că aici mai există şi persoane care sunt interesate, la început poate printr-o flatare sau printr-un interes deosebit, să atragă tineri vulnerabili în anumite conversaţii private şi să expună uneori ideologii radicale”.
– Indicatorii fizici, vizuali. „Dacă există o schimbare a modului în care ne îmbrăcăm. O mai mare aderenţă spre un anumit stil vestimentar sau spre anumite însemne vizibile ale unor organizaţii teroriste”.
– Indicatori de retorică şi discursivi. „De la respingerea dialogului şi la un discurs bazat pe ură. Sau vorbim cu o persoană şi, deodată, aceasta nu mai sună ca ea. Sună de parcă ar cita din ceva. Este un sentiment ca şi cum vorbele nu mai sunt ale acelei persoane, citează de undeva. Sunt cumva artificiale.”
Apoi continuă: „utilizarea unor termeni specifici: «necredincios», «şahid» (martir, n.r.), «mujahedin». Anumită terminologie care înainte nu era neapărat folosită sau cunoscută de persoana respectivă”.
Şi tot aici: „Poziţionarea antagonistă «noi versus ei»: Întotdeauna este vorba despre o luptă, nu despre un dialog, nu despre o comunitate. Evident, ceilalţi întotdeauna greşesc şi, evident, persoana respectivă consideră că are toate răspunsurile.”
În plus: „Justificarea violenţei şi a incitării la ură. Pentru că, până la folosirea violenţei, există dezbateri de idei. Atunci când apare incitarea la violenţă, deja se intră într-o zonă care nu mai este o simplă dezbatere de idei”.
– Accesarea şi promovarea de materiale violente, cu conţinut violent. „Din nefericire, există pe internet materiale cu un ridicat conţinut violent. Şi mă refer inclusiv la cele de la atentatele teroriste care au fost comise. Şi mai există anumite filmuleţe care sunt distribuite foarte mult. Sunt filme cu un grad ridicat de violenţă, iar distribuirea lor atât de extinsă poate să inducă şi să faciliteze promovarea acestor ideologii radicale”.
– Jocurile video, pe zona de echo-chambers. „Tendinţa ca, atunci când adopţi anumite idei, să cauţi numai compania oamenilor care discută şi care au aceleaşi idei. Respingi compania celorlalţi. Şi aceste echo-chambers sunt camere, zone în care tu vorbeşti iar ceilalţi îţi răspund exact cum ai dori tu să-ţi răspundă. Şi atunci chiar ai senzaţia că acestea sunt adevăratele idei şi că toată lumea este de acord cu tine. Trăieşti într-o anumită zonă în care nu mai poţi să mai vezi altceva şi nu mai poţi să mai vezi dialogul”.
Cât de revelator e un indicator
Aceasta e lista. Felicitări! Aproape sigur cunoaşteţi un radical.
Se ceartă cu părinții. Consideră generația lor depășită. Se izolează. Este furios. Lipsește de la școală. Își schimbă hainele. Stă pe internet. Se joacă. Intră în grupuri în care oamenii gândesc ca el. Crede că el are dreptate și ceilalți greșesc.
Pentru unele criterii nici măcar nu mai avem nevoie de adolescenţi. Putem începe cu Parlamentul. Sau cu orice grupare politică suficient de convinsă că ea apără adevărul, iar ceilalți sunt fie proști, fie răuvoitori.
Sigur că asemenea comportamente pot apărea într-un proces de radicalizare. Dar cât de revelator poate fi un „indicator” pe care-l bifează şi radicalul, şi adolescentul obişnuit, şi vecinul, şi deputatul? Poate chiar şi omul care îl caută.
Şi, totuşi, are dreptate SRI?
Un raport al Comisiei Europene, publicat pentru Radicalisation Awareness Network, spune că relația dintre „echo chambers” și radicalizare este frecvent invocată, dar nu este susținută clar de dovezi empirice.
Cercetarea arată un proces mult mai complicat, în care contează interacțiunea dintre mediul online, viața offline, vulnerabilitățile personale și comportamentul concret al individului. Şi mai spune ceva aproape făcut pentru lista de mai sus: dacă nu știm cât de des apar aceleași comportamente la oamenii care nu se radicalizează, nu putem şti cât cântăresc ele ca factori de risc.
Înainte să ne sperie adolescentul care se ceartă cu părinții, poate că ar fi util să știm câți adolescenți care se ceartă cu părinții nu devin teroriști. Probabil sunt câțiva.
Terorismul s-a schimbat mai repede decât grila SRI
La Politehnică, portretul radicalului pare încă desenat cu reperele Madrid–Londra–Daesh: tânărul occidental se izolează, intră pe internet, descoperă propaganda jihadistă, spune «şahid» şi «mujahedin» şi se transformă într-un potenţial atacator. Ameninţarea, desigur, nu e imaginară.
În 2025, statele UE au raportat 45 de atentate teroriste și 486 de persoane arestate pentru infracțiuni legate de terorism. Dintre acestea, 347 au fost arestate în dosare jihadiste, 43 în dosare de terorism de dreapta, 13 de stânga și anarhist, 34 etno-naționalist și separatist, iar alte 49 au fost încadrate la alte forme sau la forme nespecificate, arată un raport Europol din 2026. Dintre cei arestaţi, 130 de persoane aveau cel mult 18 ani.
Dar acelaşi raport descrie un tablou mult mai complicat decât portretul liniar din amfiteatru: ideologii fragmentate şi amestecate, fascinaţie pentru violenţă, intersectarea extremismului de dreapta cu cadre jihadiste, propagandă din meme-uri şi GIF-uri, AI, deepfake-uri şi platforme criptate. E o diferență destul de importantă pentru o prezentare al cărei scop este tocmai să-i învețe pe oameni să facă diferențe.
Aproape cinci milioane de lei mai târziu
PREVISIO a costat 4.973.146 de lei. SRI spune că a format 1.500 de persoane în 60 de sesiuni, iar Snoop a identificat 1.180 de oameni din educaţie, din peste 500 de şcoli şi licee. La asemenea desfăşurare de forţe, te-ai aştepta ca «indicatorii» să indice ceva.
La Politehnică, rezultatele se văd chiar în timpul prezentării. O parte dintre studenți își mută atenția spre jocurile de pe calculator. Alții caută cele mai noi telefoane. Mulți butonează ecranele. Poate sunt plictisiți. Poate sunt, pur și simplu, studenți în 2025. Poate bifează chiar atunci unul dintre indicatori.
Spre final, Gabriela le recomandă dialogul şi verificarea informaţiei: „Verificaţi! Informaţi-vă din surse credibile, inclusiv de pe site-ul nostru.”
Studentul care le-a întors prezentarea
Apoi se ridică unul dintre ei. Tânărul nu neagă terorismul. Face ceva mult mai incomod. Ia criteriile prezentate şi chiar le aplică.
„Aţi vorbit despre procesul radicalizării ca fiind caracterizat de a cădea pradă eco-chamers online. Asta mă face să gândesc că, din era Facebook, orice persoană publică trăieşte într-un eco-chamber în care îşi poate suprima criticii şi rămân doar oamenii care îi dau like. E un fenomen căruia îi cădem toţi pradă.”
Şi continuă: „Apoi, poziţionarea antagonică faţă de ceilalţi o vedem şi la «centrişti»: suntem noi, apărătorii democraţiei, ai valorilor occidentale, contra ruşilor.”
Şi mai ia un criteriu: „Apoi, mai vorbeaţi de respingerea dialogului şi a valorilor democratice. Asta se poate vedea şi când o persoană răspunde cu o argumentaţie ad hominem (atac la persoană, n.r.) din ce în ce mai frecvent.”
Apoi își spune concluzia: „Şi voiam să vă spun că aveţi o problemă foarte mare. Pentru că, dacă asta e radicalizarea, nu se rezumă numai la terorişti”.
Răspunsul Gabrielei este acesta: „Dumneavoastră consideraţi că teroriştii sunt numai de sorginte islamică. Dar terorismul este motivat ideologic inclusiv în legislaţia naţională de orice fel de ideologie. Acelea erau numai câteva caracteristici. O altă caracteristică – deşi nu e acum locul şi nu avem timpul – este, cumva, poziţionarea istorică: am avut un trecut de aur, trăim o perioadă grea pentru că suntem necredincioşi şi ne-am pierdut valorile, aşa că trebuie să revenim la acel moment. Iar această succesiune, cumva istorică, a fost folosită în multe ideologii radicale. Nu toate sunt cele, poate, la care v-aţi referi dumneavoastră”.
Remarca studentului era, însă, mai simplă – şi tocmai de aceea, mult mai dificilă: de ce indicatorii prezentaţi de experții SRI arată radicalizarea periculoasă și nu, pur și simplu, faptul că oamenii se ceartă, se izolează, se înfurie, își schimbă opiniile, intră în bule informaționale și trăiesc pe internet? Răspunsul a trecut pe lângă întrebare.
Când cultura de securitate devine cultură a suspiciunii
Pentru aproape cinci milioane de lei şi 1.500 de oameni formaţi, standardul ar trebui să fie ceva mai ambiţios decât o listă de indicatori pe care îi bifează aproape oricine. Altfel, cultura de securitate devine foarte uşor cultură a suspiciunii. Asta arată şi exemplul găsit de jurnalista Snoop, Medeea Stan – profesorul care spune că se uită „cu mai multă atenție” la un copil din Arabia Saudită „de altfel, fără nicio problemă” și la elevii introvertiți.
Iar în amfiteatrul acesta de la Politehnică, un student a văzut această fisură fără vreun proiect european, fără zeci de sesiuni de formare şi fără 5 milioane de lei. Pur şi simplu, a ascultat, a luat în serios ce i s-a spus, a verificat ce înseamnă asta în lumea reală. Exact cum îl sfătuise Gabriela, experta de la SRI.
Şi, măcar pentru câteva minute, cea mai bună lecție de gândire critică din amfiteatru n-a mai venit de la pupitru.
