Am întrebat trei familii cât au plătit pe meditațiile pentru Evaluarea Națională. Și de ce. „Am strâns din dinți cât a trebuit”
După Evaluarea Națională, am rugat trei familii, una din București și două din Constanța, să facă un calcul final privind costurile cu meditațiile copiilor în clasa a VIII-a. În situația lor se regăsesc multe familii din România, pentru că meditațiile, mai ales în orașele mari, au devenit mai degrabă regulă decât excepție. Toate cele trei familii cu care am stat de vorbă spun că au apelat la pregătirea copiilor în privat nu pentru că și-au dorit 10 linie la Evaluare, ci pentru că au constatat că notele din calagog, mari sau foarte mari, nu corespundeau cu nivelul real al copilului.
„Zecele din catalog era, de fapt, un șapte”. Când au descoperit asta, părinții lui Andrei, elev la Colegiul „Decebal” din Constanța, au înțeles că notele din școală nu spuneau întreaga poveste. Din clasa a V-a și până la sfârșitul clasei a VII-a, fiul lor a avut numai medii de 10. Nu aveau motive să creadă că întâmpină dificultăți. Totuși, înainte să înceapă ultimul an de gimnaziu, au vrut să afle dacă zecele din catalog însemna și un nivel suficient pentru Evaluarea Națională. L-au dus la o evaluare și au avut un șoc. La română, nivelul real era de aproximativ șapte, iar la matematică, unde avea tot 10 în catalog, în jur de opt. Din acel moment, copilul a început meditațiile. Nu pentru a atinge performanța, ci pentru a recupera goluri pe care le descoperiseră prea târziu.