Sari direct la conținut

„Am născut la Fălticeni și a fost mai bine decât în Italia. Au gestionat bine o pacientă incomodă, ca mine”

HotNews.ro
Fetița s-a născut prin cezariană, făcută de medici după declanșarea travaliului, Foto: Shutterstock
Fetița s-a născut prin cezariană, făcută de medici după declanșarea travaliului, Foto: Shutterstock

Tina, o româncă care a născut și în Italia, și în România, ne-a scris cum a decurs nașterea ei prin cezariană la Fălticeni, impresionată fiind de faptul că experiența ei a fost mai bună decât cea anterioară. Tina admite că a fost o pacientă dificilă, dar spune că toată lumea s-a purtat cu ea ireproșabil. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de mamă:

„Întâmplarea tinerei mămici din Botoșani, despre care s-a spus că a fost ignorată de medic, m-a răscolit și mă face să mă simt norocoasă că am născut la Fălticeni. În 2013, prima mea naștere a fost una naturală și a avut loc în Italia. Dumnezeu mi-a dăruit o fetiță minunată și îi mulțumesc! Cu toate că întotdeauna am spus că pentru ea aș mai trage înzecit durerile nașterii, perioada (târzie chiar) postpartum mi-a implantat niște frici de mamă iar eu, la acea vârstă, de 23 de ani, nici nu știam că există așa ceva. Pare că acelor frici le-a fost frică să mă însoțească singure, așa că le-au invitat și pe doamna Anxietate și madame Depresie.

Toate fricile și grijile au revenit odată cu a doua sarcină

Cu rugăciune, terapie și chiar tratament medicamentos, a trecut acea stare, în care mă simțeam complet debusolată din cauza gândurilor haotice pe care frica nu mă lăsa să le pun în ordine. Am rămas cu panica, iar din cauza ei nu știam dacă sunt în stare să mai duc o sarcină și să mai nasc, mai ales că între timp am dobândit o alergie la antibiotice și la alte medicamente.

După 9 ani, s-a întâmplat să rămân însărcinată. Bineînțeles că toate fricile, toate grijile au revenit. Nu știam ce simt. Știu doar că îmi doream acest copil, fiica mea își dorea de ani de zile o „frățioară”, doar că frica nu mă lăsa să fiu sigură. Primul gând am cerut preotului unde mă spovedisem cu ceva timp în urmă să mă primească. Nu a contat că suntem în cursul săptămânii sau că ora aceea era una nepotrivită, m-a primit. După ce mi-am vărsat „amarul” în cârca lui, iar el mi-a deschis o portiță din suflet, plângând, am mers la spitalul mare din Fălticeni să caut un doctor ginecolog.

CITEȘTE CONTINUAREA PE TOTULDESPREMAME.RO

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro