Analiza: Guvern minoritar sau de coalitie in urma alegerilor din mai din Marea Britanie?

Laburistii si conservatorii sunt la mica distanta unii de ceilalti, o arata sondajele din Marea Britanie. In aceste conditii, expertii Patrick Dunleavy si Tony Travers de la London School of Economics (LSE) au vorbit, intr-o conferinta, despre posibilitatea unei coalitii in urma alegerilor din 6 mai, din Marea Britanie, sau despre cea a unui guvern minoritar. Anuntarea bugetului saptamana trecuta influenteaza si ea mersul campaniei si posibilul rezultat electoral.

Potrivit BBC, sondajele ii coteaza pe laburisti la 31%, pe conservatori la 38%, iar pe liberal-democrati la 19%, in timp ce sondajul LSE difera usor, aratand laburistii la 30%, conservatorii la 36%, iar pe liberal-democrati la 18%.

In aceste conditii, spun expertii britanici, apar doua intebari: va fi egaliate la voturi intre cele doua mari partide si, in cazul in care acest lucru se intampla, se va forma un guvern minoritar sau unul de coalitie?

Pentru a gasi un raspuns la ele, trebuie privit tabloul general al fortelor politice din Marea Britanie, nu doar cele doua mari partide reprezentate in Parlament. „Multa lume are impresia ca Marea Britanie este un sistem format din doua partide deoarece avem un parlament format din doua partide. Dar Parlamentul nu reprezinta tara. Iar aceasta este inca o problema structurala majora pe care o avem in politica britanica”, este parerea lui Patrick Dunleavy.

Liberal-democratii, al treilea partid ca reprezentare, au o problema structurala: „Este partidul tuturor, intr-un fel. In trecut, ieseau mereu pe locul trei si nu castigau nici un mandat. Lucrurile au inceput sa se schimbe si, in prezent, au 63 de mandate. Dar unele dintre acestea sunt vulnerabile, in sud-vest, unde lumea voteaza cu partidul Conservator”, explica Dunleavy. Pe de alta parte, Partidul National Britanic (BNP – de extrema dreapta, un partid nationalist, antiimigratie) si UKIP (antieuropean, care are in agenda sa retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeana) au acumulat impreuna, in alegerile europene din iunie 2009, 235 din voturile britanicilor. In discutie mai este si Partidul Verde (Green), care a luat 8% si incep sa isi atraga, treptat, alegatori. Scotia are un sitem putin diferit, in timp ce in Irlanda de Nord, este un sistem diferit.

Patrick Dunleavy crede ca daca oamenii nu ies la vot sau daca voteaza cu BNP ori UKIP, laburistii sunt avantajati. Loialitatea de clasa, care exista in trecut, a slabit foarte mult din anii ’50 incoace si constituie unul dintre motivele pentru care partidelor traditionale le este din ce in ce mai greu sa stranga fonduri. Partidul cu buzunarele cele mai adanci este Partidul Conservator, spune Dunleavy.

Nu trebuie ignorat si faptul ca prezenta la vot a scazut cu 18% intre 1992 si 2001, mai mult decat in oricare democratie liberala, socotind de la Al Doilea Razboi Mondial. Dunleavy estimeaza o prezenta maxima in mai de 54-55%.

Daca laburistii vor obtine 35% din voturi (la alegerile anterioare au obtinu acest procent, insa sondajele indica o sustinere de 31-32%) ar putea negocia o coalitie cu liberal-democratii. Pentru ei, cifrele in sondaje au inceput sa creasca, odata cu cifrele pozitive din economie. In ceea ce-i priveste pe conservatori, la inceputul lui 2009 ei se situau la 42-43%, bucurandu-se de o mare sustinere din partea publicului, insa ea a inceput sa scada, situandu-se acum in jurul a 36%. Daca vor cadea sub 35%, vor avea probleme, crede Duneleavy. „35% – un numar magic pentru ambele partide”, crede expertul britanic, in conditiile in care liberal-democratii obtin, de obicei 20% din voturi, iar celelate doua partide – BNP si UKIP cate 10%. Deci o treime din voturi iese din calcul”.

Liberal-democratii au obtinut 22,6% in ultimele alegeri, iar acum sondajele nu ii arata mai jos de 19%. De obicei iau cel putin doua procente in plus in alegerile generale. Dar Dunleavy crede ca nu vor putea trece de 25%, daca laburistii si conservatorii nu vor aluneca in sondaje. In general, procentul mic al liberal-democratilor a fost cauzat si de faptul ca electoratul a estimat ca oricum nu pot castiga alegerile si atunci nu si-au irosit votul pentru acest partid, preferand sa incline balanta intre cele doua mari. Insa electoratul liberal-democrat a inceput sa devina fidel.

Ideile economice ale celor doua mari partide nu difera foarte mult

Marea Britanie s-a confruntat puternic cu criza economica si financiara, astfel incat platformele economice ale principalilor competitori sunt atent analizate, cel putin de experti. Acestia au constat ca liniile de demarcatie nu sunt foarte mari. Anuntarea bugetului anual saptamana trecuta, cu 43 de zile inaintea alegerilor generale, este in masura sa influenteze lucrurile.

„Nu poate fii decat un buget politic, fara dubii. Fundalul este bine-cunoscut: criza financiara internationala, recesiunea din intreaga lume, o scadere de 6% a PIB-ului britanic din timpul recesiunii, care a lasat Marea Britanie cu un deficit mare, in jur de 165 de miliarde de lire, aproximativ 12% din PIB”, spune Tony Travers.

„Conservatorii vor vorbi mult despre deficit, laburistii – despre datoria nationala. Iar electoratul nu va fi sigur exact despre ce se vorbeste. Datoria Marii Britanii este mediocra inspre mica din perspectiva standardelor Europene. Nivelul deficitului anual este mare conform standardelor europene. Guvernul a dat o lege pentru reducerea deficitul la jumatate pana in 2014. Interesant ca un guvern trebuie sa dea o lege pentru a reduce deficitul: da masura a cat de mult politicienii au impresia ca publicul are incredere in ei. Insa angajamentul nu este diferit de agenda conservatorilor sau a liberal-dmocratilor. Au creat linii definitorii intre ei. Insa reducerea deficitului s-ar petrece mai repede sub un guvern conservator, la fel si sub liberal-democrati”, crede expertul britanic.

Tony Travers subliniaza ca bugetul Laburistilor a inclus taxe pentru bogati. Si un inceput de orientare inspre o politica industriala din partea lui Alistair Darling, „asemanator cu partidul laburist vechi, cu George Brown, ministru Economiei in anii ’60, iar nu cu Gordon Brown din [fosta] sa pozitie de ministru de finante”.

El remarca insa ca sunt „foarte putine detalii despe cum Guverul Laburist, daca ar fi sa ramana la putere, ar reduce cheltuielile publice. O parte din reducerea deficitului va trebui sa vina din cresteri de taxe si cheltuieli publice reduse. (…) O revizuire a cheltuielilor publice va avea loc ceva mai tarziu anul acesta”.

Travers argumenteaza ca daca se va veni cu un plan consistent pentru reducera cheltuielilor publice dupa alegeri, in cazul in care politicienii nu vor detalia in campanie ce anume vor face in acest sens, se pune problema legitimitatii acestor reduceri si este interesant de observat daca publicul le va accepta. „Si vedem in Irlanda, Grecia si Letonia ca raspunsul la reduceri radicale ale cheltuielilor in sectorul public, mai ales cand vine vorba de reduceri salariale, poate fi acid si materializat prin iesirea in strada”, a reamintit expertul britanic.

Partidul Laburist este disperat sa creeze linii definitorii intre partide si au nevoie s-o faca, „pentru ca Partidul Laburist si Partidul Conservator sunt mai non-ideologice decat au fost vreodata, atat in sens national, cat si in relatie unul cu altul. De exemplu libertatile civile: conservatorii au ajuns in coltul liberal, cu laburistii de partea autoritara, ceea ce in trecut era de neconceput. Ciudat, cu cat se aseamana mai mult, cu atat le este mai greu sa coopereze. Trebuie sa creeze aceste linii separatorii false si partidele tin foarte mult la ele”, crede Travers.

Unde sunt granitele dintre partide, din punct de vedere economic?

Reducerea deficitului bugetar este o chestiune de interes. Cand va incepe insa reducerea deficitului? „La un moment dat, acest lucru era clar: laburistii si liberal-democratii apreciau ca in decembrie 2011. Conservatorii spuneau ca, daca vor castiga alegerile, vor incepe in noiembrie 2010. Dar au mai indulcit-o, spunand ca vor aplica doar masuri lejere, urmand sa intensifice procesul la data propusa de celelate doua partide concurente”, spune expertul LSE.

PL si PC au declarat ca vor proteja cheltuielile in Sistemul National de Sanatate (NHS). Laburistii s-au mai angajat sa protejeze bugetele sistemului educational, sectorului politienesc.

Travers crede ca Laburistii au reusit sa induca ideea ca orice reduceri vor avea loc, le vor face de nevoie si le vor implementa incercand sa le amortizeze impactul, facandu-i pe conservatori sa para entuziasmati la ideea reducerilor cheltuielilor publice. Travers se asteapta ca in campanie laburistii sa-i acuze pe conservatori ca vor aduce un trai greu, iar conservatorii vor trebui sa argumenteze necesitatea reducerilor. „

Temele politice si campania electorala

Expertul britanic spune ca, de obicei, informatiile despre buget nu sunt bine primite de catre public si nu ajuta guvernul. Electoratul are insa doua optiuni, crede Travers, pastrarea actualului guvern, partial pentru ca s-a reluat crestera economica si optimismul daca ne uitam la cifre, partial pentru ca, intr-un fel, stii cum sunt, sau schimbarea. „Se va tine cont cine va veni cu cel mai bun plan pentru cheltuielile publice, pentru reducerea deficitului, cine are cele mai multe politici pe care publicul le vrea”, e concluzia expertului.

El mai crede ca atitudinea partidelor fata de UE nu va face o diferenta majora. „Insa creeaza o problema pentru PC, si anume UKIP. Acestia atrag un numar mic din electoratul conservatorilor, insa nu indeajuns de neinsemnat incat sa nu conteze. Iar PC trebuie sa vina cu politici care sa le includa. Insa UKIP poate atrage acele voturi intr-un sistem electoral periculos pentru conservatori”. La randul lui, Dunleavy spune: „Avem 25% UEfobi, 20% UEfili, iar restul sunt confuzi si derutati”.

In ceea ce priveste imigratia, Travers crede ca nu are greutate capitala, insa este relativ importanta. „Laburistii au adoptat un ton foarte dur vis-a-vis de imigratie in ultimul timp, un gest clasic si ciudat pe care multe guverne europene l-au avut vis-a-vis de acest subiect cand si-au dat seama ca este foarte nepopular, nestiind foarte clar daca sa se apropie de politici extremiste pe care unele partide le au in vedere sau sa explice de ce imigratia este benefica. Intr-un anumit sens, incearca sa para mai dure, explicand simultan beneficiile, ceea ce i-a cam impotmolit. Dar este, cu siguranta, mai putin importanta si nu exista dovezi care sa indice un rol important in aceste alegeri.”

Dunleavy, la randul sau, spune ca „In trecut, cand sondajele cereau parerea populatiei referitor la imigratia in Marea Britanie, era un cod pentru minoritati etnice. Ceea ce s-a schimbat este faptul ca BNP si UKIP s-au concentrat asupra imigrantilor europeni, care sunt albi, dar nu vorbesc engleza si vin din Romania sau de unde o fi venind. Si au fost eficienti in a aduce in prezent problema pentru ca nimeni in Parlament nu reprezinta acest punct de vedere. Iar pentru oamenii din UK de la coada pietei muncii este o problema ca imigranti din UE pot intra si accepta salarii mici. Iar acest aspect tinde sa ia din slujbe si sa reduca veniturile mici. Poate ca are un efect dinamic pentru economie in general, insa pentru cei afectati direct, de exemplu muncitorii mai putin calificati din regiunile rurale si unele zone urbane, a ridicat o problema serioasa. (…) Tot felul de mituri si legende se vehiculau despre africani, apoi despre asiatici, iar acum se repeta – vin aici, primesc casa, televizor etc. – pentru cetatenii UE, in special est-europeni.”