ANALIZĂ Memorie și cultură comunitară la prezidențialele din noiembrie 2019 (I)

Cum poate fi înțeles votul din primul tur de la prezidențialele din 10 noiembrie, din acest an? Ce a contat mai mult, candidatul, partidul care explicit sau implicit l-a susținut, programul atât cât a fost sau a ajuns să fie prezentat în campanie, susținerea mediatică sau locul votării, în țară sau în diaspora? Un răspuns de genul ”toate” nu ajută. Este util, pentru înțelegerea fenomenului în discuție, să fie întreprinse analize pe fiecare dintre factorii menționați sau din seria respectivă. Deschid o astfel de discuție pe tema locului de vot, în sens de comunitate de vot. Deocamdată am în vedere numai votul din România, cele aproximativ 8,5 milioane de persoane care au votat pe teritoriul țării.

Cât a contat în variația votului cultura comunitară? Dar memoria votului la alegerile prezidențiale anterioare , din 2014? Acestea sunt cele două întrebări de cercetare de la care pornesc. Pentru răspuns am pus împreună, ”în dialog”, datele de la Biroul Electoral Central pe cele 18748 de secții de vot cu profilul socio-cultural al comunelor și orașelor de care acestea aparțin. Prin agregarea corespunzătoare a secțiilor de vot am obținut profilurile electorale ale celor 3180 unități administrativ-teritoriale (comune și orașe). În final, analiza întreprinsă a urmărit explicarea/predicția profilurilor electorale funcție de profilurile social-culturale ale comunelor și orașelor. Desigur, constatările rezultate din această relaționare nu pot fi transferate și la nivelul individual al votanților. Ele rămân relevante pentru contextul comunitar al votului individual.

Ipotezele specifice în funcție de care am organizat analiza susțin că: (H1) este de așteptat o influență a memoriei comunitare a votului de la prezidențialele din 2014 asupra ponderii votanților pentru principalii candidați , respectiv cei care au obținut peste 400 mii de voturi în țară (Klaus Werner Johannis KWJ, Viorica Vasilica Dăncilă VVD, Ilie-Dan Barna IDB, Mircea Diaconu MD și Theodor Paleologu TP); (H2) cultura comunitară, estimată prin experiența de migrație în străinătate și prin profilul de modernitate-dezvoltare a localității a acționat ca structură de selectivitate a votului, facilitând diferențiat votul pentru fiecare candidat.

În intenția de a asigura o circulație mai largă a constatărilor din analiză voi evita aspectele tehnice ale abordării. În esență fundamentez interpretarea pe analiza din tabelul 1. Doritorii de argumente tehnice le pot vedea direct în acest tabel, prin examinarea impactului pe care cei 21 de factori, notați pe rânduri , îl au asupra opțiunii de vot pentru fiecare dintre cei cinci candidați cu pondere maximă de voturi câștigătoare.

Memoria votului din 2014

Localitățile în care s-a votat puternic în favoarea lui KWJ în 2014 sunt, așa cum era de așteptat, cu situație similară la votul din turul I al prezidențialelor din 2019. Memoria votului pro-KWJ din 2014 , turul al doilea, a facilitat semnificativ, deși în mai mică măsură, și voturile din 2019, primul tur, în favoarea lui IDB, TP și MD. În schimb, VVD nu a reuși să culeagă un număr semnificativ de voturi din fostul bazin electoral al lui KWJ. Iarăși firesc, pe linie de partid, memoria votului pro-Victor Ponta a favorizat-o în 2019 în special pe VVD. Din fostul bazin electoral al lui Viorel Ponta (turul I al alegerilor din 2014) au cules voturi și KWJ, IDB, TP și MD. Datele indică în mod clar un puternic efect de memorie a votului în special pentru KWJ și, secundar , pentru VVD, pe linia fostului bazin electoral PSD-Ponta din turul I al alegerilor din 2014. Noii candidați din 2019 au preluat voturi atât din comunitățile orientate spre KWJ cât și spre Victor Ponta, în 2014. O tradiție a votului de dreapta și a celui de stânga pare să fie bine constituită în România de azi. Dintre cei patru candidați luați în considerație în cadrul de față, diferiți de VVD, cel care a reușit să atragă cea mai mare pondere din bazinul electoral al lui Victor Ponta din 2014 a fost Klaus Johannis.

Modernitate locală

Localitățile,urbane sau rurale, cu populație vârstnică, au fost favorabile în special votului pentru MD și, în al doilea rând pentru VVD. Nu a contat vârsta medie din localitate pentru KWJ, IDB și TP. Singurul, dintre cei incluși în această analiză de detaliu, favorizat la vot prin vârsta medie redusă a alegătorilor din localitate, a fost IDB. Cum era de așteptat, localitățile cu pondere mare de populație tânără au fost favorabile la vot lui Barna.

Un al doilea indicator de modernitate cu valori foarte ridicate în localitățile cu pondere mare a votului pro IDB este cel înregistrat în plan demografic. Se știe, din literatura de specialitate (Spolaore, E., & Wacziarg, R. 2019) că o rată redusă a fertilității , cu număr redus de nașteri raportat la femeile de vârstă fertilă, este semnificativă pentru un nivel ridicat de modernitate la nivel teritorial. Este ceea ce am constatat și în analiza de față. Singurul dintre cei cinci candidați incluși în analiza de față care a înregistrat o pondere mare de voturi în localitățile cu nivel ridicat de modernitate demografică este IDB.

Dezvoltare locală

Sărăcia materială este prezentă în special în localitățile în care s-a votat în bună măsură pentru VVD. Starea materială bună este specifică localităților cu pondere mare a voturilor favorabile pentru IDB și KWJ. Constatarea trimite la ideea că votul la prezidențialele din 2019 a fost puternic stratificat din punct de vedere social. Votul pro Klaus Johannis și Dan Barna a fost specific localităților bogate iar cel în favoarea Vioricăi Dăncilă a avut procente mai ridicate în localitățile sărace.

Este surprinzătoare constatarea referitoare la asocierea votului pentru KWJ cu localitățile cu nivel redus de educație și, de sens invers, pentru votul la restul candidaților. Localitățile cu nivel mediu ridicat de educație au votat în special cu Dan Barna și cu Mircea Diaconu. Cu datele disponibile este mai greu să interpretăm constatarea. Ar putea fi vorba, ipotetic, de efectul unei participări mai reduse la vot în localitățile cu nivel mediu redus de educație. Similar, este de presupus, la nivel interpretativ, că Johannis a reușit să atragă o bună parte dintre foștii votanți cu nivel redus de educație din bazinul electoral al PSD dar și că multe din localitățile cu nivel mediu ridicat în care s-a votat în 2014 pro Johannis au fost atrase în 2019 spre vot în favoarea celor doi noi candidați MD și IDB.

Experiența de migrație

Așa cum știam din analizele anterioare, pentru alte secvențe de votare (Sandu 2014, Sandu 2015,Sandu 2016), opțiunea de vot a fost semnificativ influențată, și în noiembrie 2019, de experiența de migrație la nivel local. Cazul cel mai clar este cel al VVD care a înregistrat sistematic scoruri electorale reduse în comunele sau în orașele cu număr mare de persoane plecate în străinătate și, implicit, cu o populație locală care are, direct sau indirect, o bogată experiență de cunoaștere a străinătății. Constatarea este coerentă cu ceea ce s-a văzut și în mișcările de stradă de tip 10 august 2018. În discuție aici nu este votul diasporei pentru PSD sau candidatul acestui partid ci votul celor care fac parte din ”proiecția de acasă a diasporei” (rude sau prieteni ai celor din diaspora). În cazul lui MD experiența de migrație a localității nu pare să conteze în niciun fel. Pentru ceilalți trei candidați considerați în analiză a contat experiența de migrație în străinătate la nivel comunitar, dar în mod diferit. În cazul KWJ, spre exemplu, voturile favorabile au fost mai frecvente în comunitățile care aveau un număr mare de plecați în Germania și în Austria. Poate fi vorba de localități în care populația de etnie germană a avut ponderi ridicate înaintea exodului din anii 1990. IDB a avut scoruri electorale semnificativ mai mari în localitățile cu număr mare de plecați în Italia și în Marea Britanie. Constatări de acest gen trimit la ipoteza unei selectivități a votului la prezidențiale funcție nu numai de intensitatea experienței de migrație în străinătate la nivel local ci și de țara de destinație preferată de emigranții temporar din localitatea de referință.

Corelația între profilul de vot din țară și profilul de migrație în străinătate pentru localitatea de referință se regăsește din plin și în analizele electorale anterioare (Sandu 2014, Sandu 2017a). În baza ei se poate afirma, încă o dată, că diasporele românești sunt puternic legate nu numai de țară ci și de comunitățile din care provin. Există un gen de modernizare regională a României care se desfășoară tacit, nespectaculos în funcție de cultura care se transmite, regional, din țările de destinație majoră ale românilor plecați în străinătate spre țara de origine. Stilul italian de modernizare pare să fie mai puternic în Moldova, cel german în Banat-Sibiu-Brașov, cel francez în Maramureș, cel asociat cu migrația spre țările nordice si Marea Britanie în orașele mari ale țării etc (Sandu , 2015).

Comparând analizele pentru 2014 (Sandu 2015) cu cele pentru 2019 rezultă că în cazul lui KWJ a avut loc o restrângere a ariilor de vot la nivelul regiunilor de emigrație din țară. În 2014 acesta primea voturi de intensitate semnificativă, în primul tur, din Germania și din Spania. În 2019 regiunile cu număr mare de emigranți în Spania nu îl mai susțin semnificativ.

Tabel 1. Predicția votului comunitar pentru cinci dintre principalii candidați la alegerile prezidențiale din 2019, turul I

Sursa de date electorale: Biroul Electoral Central. Detalii referitoare la indicatorii componenți ai indicelui dezvoltării umane locale (stoc de educație, capital material, vârsta medie) vezi Heroiu et al. , 2014, anexa IX. Detalii asupra indicilor de modernitate locală sunt disponibile în Sandu 2015. Bazele de date folosite pentru dezvoltarea umană locală și modernitatea locală sunt disponibile aici. Fiecare coloană de date din tabel prezintă câte un model de regresie multiplă de tip OLS (prin metoda celor mai mici pătrate). Variabilele dependente sunt ponderi ale voturilor favorabile candidatului de referință, transformate prin logaritmare (ln). Nivelurile de semnificație ale coeficienților de regresie parțială nestandardizați sunt semnificate prin numărul de asteriscuri: * 0.05, ** 0.01, *** 0.001. Toți coeficienții statistic semnificativi sunt marcați și prin umbrire. Rulare în STATA cu opțiunea cluster pentru controlarea interdependenței între unitățile teritoriale din același județ.

Selectivitatea regională a votului

Preferințele pentru diferiți candidați se înregistrează și în legătură cu regiunile urbane ale țării. În jurul fiecăruia dintre orașele mari (cu peste 200 mii de locuitori) sunt constituite regiuni urbane. Deși mai puțin discutate în literatura de specialitate din România, acestea au o funcție analitică extrem de importantă (Sandu 2017b). Ele aproximează, în bună măsură configurația regiunilor de dezvoltare ale țării. Am urmărit, pornind de la această premisă, impactul lor și asupra votului din primul tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2019. Cea mai puternică regionalizare se înregistrează la nivelul votului pentru IDB. În toate cele cinci regiuni urbane reținute pentru analiză (categoria de referință o constituie regiunile urbane sudice) votul pro-Dan Barna este semnificativ mai mare. Favorabilitatea maximă pentru acest gen de vot se înregistrează în regiunile care au ca centru Timișoara și Cluj. Situația este în bună măsură similară și cu votul pentru Theodor Paleologu. KWJ a fost votat în special în zona Clujului. Nu apare o asociere regională semnificativă a votului pentru Mircea Diaconu. Niciuna dintre cele cinci regiuni reținute în analiză nu a favorizat în mod special votul pro-Vasilica Dăncilă. În acest ultim caz a fost notată o surprinzător de puternică tendință de respingere a votului în favoarea acesteia în regiunea urbană care are Iașul ca centru. Surprinzătoare pentru că Moldova a fost, pentru o lungă perioadă, bazin electoral privilegiat pentru PSD. Pare să fie un indicator al procesului de restructurare regională a bazinelor electorale tradiționale din România.

Cinci tipuri de vot comunitar

Dacă analiza este detaliată la nivel de comunitate locală – oraș sau comună – atunci tabloul general al țării se schimbă. Nu mai apare numai diferențierea dintre KWJ, VVD și IDB. Harta din figura 1 prezintă sintetic acest nou tablou cu cinci tipuri de vot local, funcție de asocierea semnificativă dintre profilul de vot al localității și județ.

Județele în care au fost predominante localitățile cu vot foarte ridicat în favoarea lui KWJ sunt Sibiu, Brașov, Cluj, Timiș,Mureș și Bistrița-Năsăud. Județele cu localități orientate predominant spre votul pro-Kelemen Hunor sunt, cum era de așteptat, cele în care populația de etnie maghiară are ponderi semnificative. Votul pro-VVD este specific Olteniei, cu excepția județului Vâlcea, plus Buzăul din nordul Munteniei. Nordul Munteniei cu Argeș și Dâmbovița este caracterizat prin ceea ce am denumit ”vot de controversă comunitară”, în sensul de ponderi maxime , de nivel relativ apropiat, pentru VVD și KWJ. Același tip de vot de controversă comunitară este specific județelor din sud-estul Munteniei (Ialomița, Călărași și Buzău) și celor din sud-estul Moldovei (Vrancea, Buzău și Vaslui). Cu aceeași orientare de vot apar și localitățile din Botoșani-Moldova și Vâlcea-Oltenia.

Toate cele trei tipuri de vot local menționate anterior, cu dominantele KWJ, VVD și relativă egalitate KWJ-VVD apar, predominant în județe învecinate, în bandă continuă. Similitudinile de dezvoltare-modernitate și circulația curentelor de opinie politică par să fie, în astfel de cazuri , factorii explicativi pentru puternica regionalizare a votului.

O situație aparte are votul pro-IDB. Acesta nu apare ca fiind specific unor anume localități. Dintr-o analiză pe care nu o prezentăm aici pentru a nu încărca textul cu detalii tehnice a rezultat că voturile favorabile lui IDB tind să fie date în special în localitățile în care au existat voturi mai multe pentru KWJ, Ramona-Ioana Bruynseels (vezi cateva detalii în anexă) și, în mai mică măsură pentru Mircea Diaconu, Viorel Cataramă și Ninel Peia. Acesta este ceea ce am numit votul de diversitate la nivel local. Principala bandă continuă de județe cu manifestare semnificativă a votului de diversitate începe din nordul țării cu Maramureș-Suceava și continuă cu Iași și Neamț. Același tip de vot este specific județelor dobrogene , pentru două județe din vestul țării (Arad și Hunedoara), plus Prahova și Ilfov din Muntenia. Altfel spus votul de diversitate a candidaților este specific unor județe relativ dezvoltate.

Figura 1.Profilul de vot dominant al comunelor și orașelor pe județe

Falia izolării față de marile orașe

Am urmărit distribuția voturilor în discuție și în funcție de gradul de izolare a localităților în raport cu orașele mari. O primă constatare susține că voturile favorabile lui IDB s-au înregistrat în special în apropierea orașelor mari. Similar, deși la un nivel de intensitate mai redus, am putut constata și favorabilitatea semnificativă a votului pro KWJ și TP în apropierea orașelor mari. Prin contrast, votul în favoarea VVD a fost mult mai mare în localitățile distanțate de orașele mari. Constatarea duce spre ipoteza că izolarea teritorială favorizează votul de stânga iar apropierea de marile orașe favorizează votul de dreapta. Cum datele cu care lucrăm sunt extrem de bogate și permit o identificare a efectelor specifice fiecăruia dintre factorii incluși în tabelul 1 am putea avansa ipoteza interpretativă a rolului major al comunicării publice structurate pe axe de urbanizare-modernitate în structurarea comportamentelor de vot.

Concluzii și discuție

Desigur, votul este personal. De ce alegătorii au votat într-un fel sau altul putem afla, în consecință, dacă îi întrebăm pe votanți, prin sondaje și înainte și după alegeri. Parte din condiționările votului vin , însă, și din mediul local, regional, național sau din diaspora în care aceștia trăiesc. Dacă punem în relație, precum în cazul de față, profilurile de vot la nivel de comună sau oraș cu caracteristici ale respectivelor localități atunci putem întregi tabloul determinanților votului. Este ceea ce am urmărit și în acest cadru, pe o linie de analiză pe care am urmat-o și la alte alegeri din anii anteriori.

Am constatat că există o bine structurată cultură a votului la nivel local. Marile orașe ale țării, cele cu peste 200 mii de locuitori au structurat, prin fire multiple de conectivitate și influență, spații regionale specifice, cu dinamică și cultură proprie. Nu este vorba însă numai de construcția urbană a votului ci și de o construcție prin experiențe de migrație specifice localităților. Alături de factorii menționați, sau mai exact spus, în interacțiune cu ei, lucrează la construcția socioculturală a votului și axele de comunicare-izolare în profil teritorial, istoria de modernitate-dezvoltare a localității . Comparația cu prezidențialele din 2014 spune și ea foarte mult. Nu putem spune exact cât a contat, la nivel local, amintirea despre cum ”s-a votat aici la noi” în 2014. Știm sigur însă că această memorie a votului a contat semnificativ și inerțial și pentru constituirea unor noi bazine electorale aferente candidaților independenți sau pretins-independenți.

Tabloul votului de la primul tur al prezidențialelor din 2019, reconstituit prin lentila profilurilor comunitare de vot și prin condiționări ale acestora, este diferit de cel reconstituit cu date super-agregate la nivel național sau județean.

Este suficient să privești harta votului comunitar din acest material pentru a vedea că în noiembrie 2019, la primul tur de scrutin, modele comunitare de vot au fost mult mai diverse decât cele sugerate de frecvent difuzatele hărți în trei culori –Klaus Johannis, Viorica Dăncilă și Kelemen Hunor. Comunele și orașele sunt entități socio-culturale care și-au pus amprenta puternic asupra votului. Cele cinci modele de vot pe care le-am identificat la nivel local au o puternică structurare regională. Votul pro-Viorica Dăncilă a fost specific Olteniei (cu excepția județului Vâlcea) și sudului sărac al Munteniei, plus Buzăul. Klaus Johannis a dominat votul local în Transilvania (Sibiu, Brașov, Mureș, Cluj, Alba , Bistrița-Năsăud), plus Timiș, în medii puternic sau mediu dezvoltate. Moldova nu mai are o singură culoare care venea pe drumul sărăciei . O parte este puternic marcată de votul de controversă KWJ-VVD (Botoșani, Vaslui, Vrancea , Galați) iar alta de votul de diversitate, cu ponderi semnificative nu numai ale celor veniți din partea PSD sau PNL ci și pe linia noilor candidați independenți sau presupuși a fi independenți (Suceava, Neamț, Iași). Este singulară situația localităților din județul Bacău care nu manifestă un specific accentuat precum restul județelor din Moldova. Investigații suplimentare pe temă sunt necesare.

Tot în seria caracteristicilor de regionalizare a votului intră și impactul izolării. Localitățile apropiate de marile orașe sau aflate în apropierea acestora au favorizat voturile pentru KWJ, IDB și TP iar cele depărtate , în situație de relativă izolare au înregistrat ponderi sporite de vot pentru VVD.

Votul pro Kelemen Hunor nu mai este specific localităților din Covasna și Harghita ci și multor localități din vestul țării (din Bihor, Satu-Mare și Sălaj).

În ansamblu se constată o puternică stratificare comunitară a votului cu orientare predominantă de dreapta sau centru-dreapta în cazul ariilor dezvoltate, prinse în marile fluxuri de comunicare urbană și pe circuite de migrație externă. În localitățile sărace, relativ izolate, votul de stânga este predominant. (În această interpretare este vorba de ideologii difuze despre polaritatea stânga-dreapta, la nivel social, nu de ideologii sistematice. În astfel de ideologii populație include și candidați, și partidele care îi susțin sau față de care candidații par să fie mai apropiați).

Ca și la alegerile anterioare, experiența de migrație a populației la nivel de localitate a contat foarte mult și pentru opțiunile de vot. Deși analiza noastră nu a vizat și votul diasporei, sunt argumente suficiente pentru a afirma că există un gen de ”proiecție a diasporei” la nivelul comunităților de origine. Rude, prieteni sau cunoștințe ale celor plecați în străinătate au contribuit substanțial la cristalizarea unei culturi a votului de acasă similar cu votul din străinătate. Nu reiau aici detalii. Trimit numai la constatarea esențială din matricea de analiză a tabelului 1, în care apare clar faptul că singurul dintre ei cinci candidați supuși analizei de detaliu care au obținut sistematic foarte puține voturi din localitățile cu experiență mare de migrație a fost Viorica Dăncilă. Ceea ce a fost valabil, din acest punct de vedere pentru Victor Ponta în 2014 (Sandu 2015) este pe deplin valabil și pentru Viorica Dăncilă în 2019. Contează nu numai câți sunt cei din localitate plecați în străinătate sau cei care s-au întors. Are un impact semnificativ și destinația de migrație din localitate. Localitățile cu multe plecări în Marea Britanie (și acestea sunt în bună măsură cele din marile orașe) au înregistrat ponderi sporite de voturi pentru Dan Barna. Ca și în 2014, ponderile mari de plecări din localitate în Germania sau Austria au favorizat votul pro-Johannis.

Cu constatări de acest gen argumentăm ideea că diaspora nu este ruptă de țară. Nici la vot, nici de 10 august (2018, 2019, …) sau în relația cu alte mișcări sociale. Lecția votului în comunitățile cu rate mari de emigrare în străinătate ar putea fi de folos și celor care nu știu cum să ignore partea de Românie obligată economic și prin dezorganizare instituțională să plece din țară.

Pentru turul al doilea este de așteptat o re-distribuire a voturilor pe logica sugerată de arcele de graf din figura pusă în anexă. În acest sens, circulația probabila va fi dinspre foștii votanți pro IDB, AP, Ramona Bruynseels și ceilalți independenți spre KWJ. În acest circuit ar putea fi și o bună parte dintre foștii votanți ai lui MD. Acest segment de votanți nu a mers, la nivel local, împreună cu voturile pro VVD . Opțiunile pentru Alexandru Cumpănașu ar putea merge mai mult spre VVD. Ce se va întâmpla cu voturile acordate lui Kelemen Hunor în primul tur nu rezultă din analiza de față. Opțiunile în favoarea acestui candidat au mers, în primul tur, în relație de excludere cu cele pentru KWJ și VVD. Non-votanții din primul tur vor conta, desigur, pentru turul al doilea. Cum nu i-am analizat în acest material , nu voi face nici comentarii de predicție în legătură cu opțiunile lor pentru cel de-al doilea tur din 24 noiembrie. Chiar și pentru non-votanții din primul tur vor conta , însă, aceiași factori pe care i-am menționat în explicarea opțiunilor locale din primul val de alegeri din noiembrie. Foarte probabil acești factori structural vor fi mai puternici decât impactul dezbaterilor publice.

Anexă: Voturile care au mers ”împreună” sau prin excludere reciprocă la nivel local

Graficul de mai jos, deși mai puțin obișnuit, mai tehnic, indică în mod clar faptul că au existat cinci modele de votare la nivel local, respectiv cele orientate majoritar spre KWJ, VVD, Kelemen Hunor, controversa KWJ-VVD și cel de co-prezență, de diversitate între independenți sau veniți prin noile partide de genul USR. Graficul confirmă clasificarea localităților din România, realizată cu o metodă diferită, în cele cinci categorii de vot menționate în textul analizei.

Citeste intreg articolul si coemnteaza pe contributors.ro