ANALIZĂ Reuters: Implicarea Chinei în acordul dintre Arabia Saudită și Iran, un test dificil pentru SUA

Acordul surpriză dintre Iran și Arabia Saudită de restabilire a legăturilor diplomatice oferă multe motive de gândire pentru Statele Unite, oferind o posibilă cale de a ține în frâu programul nuclear al Teheranului, dar și o șansă de a cimenta o încetare a focului în Yemen, potrivit Reuters.

De asemenea, conține un element care cu siguranță îi va neliniști profund pe oficialii de la Washington – rolul Chinei ca mediator de pace într-o regiune în care SUA exercită de mult timp influență.

Acordul a fost anunțat după patru zile de discuții până acum confidențiale la Beijing între rivalii din Orientul Mijlociu. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, John Kirby, a declarat vineri că, deși Washingtonul nu a fost implicat direct, Arabia Saudită a ținut oficialii americani la curent cu discuțiile cu Iranul.

Relațiile dintre SUA și China au devenit extrem de dificile din cauza unor probleme care variază de la comerț la spionaj și, din ce în ce mai mult, cele două puteri concurează pentru influență în părți ale lumii aflate departe de granițele lor.

Kirby a părut să minimalizeze implicarea Chinei în evoluția de vineri, spunând că Casa Albă crede că presiunea internă și externă, inclusiv acțiunea eficientă a Arabiei Saudite împotriva atacurilor din partea Iranului sau a reprezentanților săi, a adus în cele din urmă Teheranul la masa negocierilor.

Dar fostul oficial de rang înalt al SUA și ONU Jeffrey Feltman a declarat că rolul Chinei, mai degrabă decât redeschiderea ambasadelor după șase ani, a fost cel mai semnificativ aspect al acordului.

„Acest lucru va fi interpretat – probabil în mod corect – ca o palmă dată administrației Biden și ca o dovadă că China este o putere în ascensiune”, a declarat Feltman, membru al Brookings Institution.

Discuții despre programul nuclear?

Acordul vine în contextul în care Iranul își accelerează programul nuclear după doi ani de încercări eșuate ale SUA de a revigora un acord din 2015 care urmărea să împiedice Teheranul să producă o bombă nucleară.

Aceste eforturi au fost complicate de o reprimare violentă a protestelor de către autoritățile iraniene și de sancțiunile dure impuse de SUA Teheranului din cauza acuzațiilor de încălcare a drepturilor omului.

Brian Katulis, de la Institutul pentru Orientul Mijlociu, a declarat că pentru SUA și Israel acordul oferă o „nouă cale posibilă” pentru relansarea discuțiilor în impas în problema nucleară iraniană, cu un potențial partener la Riad.

„Arabia Saudită este profund îngrijorată de programul nuclear al Iranului”, a spus el. „Dacă această nouă deschidere între Iran și Arabia Saudită va fi semnificativă și cu impact, va trebui să abordeze preocupările legate de programul nuclear iranian – în caz contrar, deschiderea este doar optică.”, a concluzionat Katulis.

Acordul de vineri oferă, de asemenea, speranța unei păci mai durabile în Yemen, unde un conflict declanșat în 2014 a fost considerat drept un război prin intermediari între Arabia Saudită și Iran.

Un armistițiu mediat de ONU, convenit în aprilie anul trecut, a rezistat în mare parte, în ciuda faptului că a expirat în octombrie fără un acord între părți pentru prelungirea acestuia.

Gerald Fierestein, fost ambasador al SUA în Yemen, a declarat că Riadul „nu ar fi fost de acord cu acest lucru fără a obține ceva, dacă acel ceva este Yemenul sau altceva este mai greu de știut”.

Rolul tot mai important al Chinei

Implicarea Chinei în medierea acordului ar putea avea „implicații semnificative” pentru Washington, a declarat Daniel Russel, diplomatul american de top pentru Asia de Est în timpul fostului președinte Barack Obama.

Russel a declarat că este neobișnuit ca China să acționeze pe cont propriu pentru a ajuta la medierea unui acord diplomatic într-o dispută la care nu este parte.

„Întrebarea este dacă acest lucru dezvăluie ce se va întâmpla în viitor?”, a spus el. „Ar putea fi un precursor al unui efort de mediere chineză între Rusia și Ucraina atunci când Xi va vizita Moscova?”, s-a întrebat diplomatul.

În ceea ce privește Iranul, nu este clar că rezultatele vor fi bune pentru SUA, a declarat Naysan Rafati, analist senior pentru Iran la International Crisis Group.

„Dezavantajul este că, într-un moment în care Washingtonul și partenerii occidentali sporesc presiunea împotriva Republicii Islamice … Teheranul va crede că poate ieși din izolarea sa și, având în vedere rolul Chinei, să se bazeze pe protecția unei mari puteri”, a spus Rafati.

Implicarea Chinei a atras deja scepticismul Washingtonului cu privire la motivele Beijingului.

Reprezentantul republican Michael McCaul, președintele Comisiei pentru afaceri externe a Camerei Reprezentanților din SUA, a respins portretul Chinei ca mediator de pace, afirmând că aceasta „nu este o parte responsabilă și nu poate fi considerată un mediator corect sau imparțial”.

Kirby a declarat că SUA monitorizează îndeaproape comportamentul Beijingului în Orientul Mijlociu și în alte părți.

„În ceea ce privește influența chineză acolo sau în Africa sau America Latină, nu este ca și cum am avea ochelari de cal”, a spus el. „Cu siguranță continuăm să urmărim China în timp ce încearcă să câștige influență și puncte de sprijin în alte părți ale lumii, în propriul lor interes egoist”, adaugat Kirby.

Cu toate acestea, implicarea Beijingului se adaugă la o percepție a creșterii puterii și influenței chinezești care contribuie la o narațiune a unei prezențe globale în scădere a SUA, a declarat Jon Alterman, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington.

„Mesajul nu foarte subtil pe care China îl transmite este că, în timp ce Statele Unite sunt puterea militară preponderentă în Golf, China este o prezență diplomatică puternică și, fără îndoială, în creștere”, a spus el.