Skip to content
Economie

Anatomia unui boom dezechilibrat. De ce explozia construcțiilor nu se vede în salarii

Editor coordonator (finanțe-bănci)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Sectorul construcțiilor din România a crescut cu 16,4% în mai 2026 față de mai 2025, cel mai puternic ritm din ultimii ani pentru un sector care, în teorie, ar trebui să fie barometrul optimismului economic. Clădirile rezidențiale au condus creșterea- un avans de 32,7%, aproape dublu față de restul pieței. Pe hârtie, România construiește ca și cum ar recupera un deceniu întreg de subinvestiție.

Dar cifra care contează mai mult decât ritmul construcției e ceea ce se întâmplă cu banii odată intrați în sector. Costurile din construcții au urcat cu 10% față de anul trecut, iar prețul materialelor de construcție- cimentul, oțelul, cheresteaua, toate ingredientele fizice ale boom-ului- cu 13,2%. În același timp, salariul mediu net din construcții a crescut cu doar 6,8%.

Diferența de aproape 6,4 puncte procentuale între costul materialelor și creșterea salarială înseamnă, în termeni simpli, că valoarea generată de expansiunea sectorului e absorbită tot mai mult de costuri, nu de forța de muncă.

În fiecare joi dimineața jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale. poți să te abonezi aici la newsletterul EconoMix.

Mai interesant e cine, în interiorul sectorului, câștigă și cine pierde din acest joc. Institutul Național de Statistică împarte piața muncii din construcții pe trei tipuri de activitate: construcții de clădiri, lucrări de geniu civil (infrastructură- drumuri, poduri, rețele) și lucrări speciale de construcții (subcontractori specializați- instalații electrice, sanitare, finisaje).

„Volumul lucrărilor de construcţii a crescut în primele 5 luni ale anului, cu 12,4%, creștere înregistrată la lucrările de construcții noi (+15,3%), lucrările de întreţinere şi reparaţii curente (+9,4%) şi la lucrările de reparaţii capitale (+3,7%). Pe obiecte de construcţii, s-au înregistrat creşteri la clădirile rezidenţiale (+16,1%), construcţiile inginereşti (+14,1%) şi la clădirile nerezidenţiale (+6,4%)”, arată datele INS.

Firmele din construcții de clădiri- companiile care ar trebui, teoretic, să fie principalele beneficiare ale boom-ului rezidențial de 32,7%- au înregistrat cea mai slabă creștere salarială din tot sectorul: doar 2,2% net, sub jumătate din media pe economie. În contrast, lucrările speciale de construcții- subcontractorii, adică veriga cea mai mică din lanțul valoric al unui șantier- au avut cea mai mare creștere salarială din sector, 11,2%, iar lucrările de geniu civil au urmat cu 7,8%.

Practic, boom-ul rezidențial produce cel mai mult volum, dar plătește cel mai puțin pentru el. Banii par să curgă spre extremele lanțului: infrastructura publică, unde există presiune constantă pe forța de muncă calificată, și subcontractorii specializați, unde cererea de meseriași depășește oferta. Firmele generale de construcții de clădiri- cele care ridică blocurile din centrele urbane în expansiune- rămân prinse la mijloc, între costuri de materiale în creștere rapidă și o piață a muncii care nu le recompensează proporțional cu volumul de activitate.

Această disproporție ridică o întrebare pe care comunicatul INS nu o adresează, dar pe care cifrele o sugerează clar: cine absoarbe, de fapt, diferența dintre costurile în creștere și salariile stagnante în segmentul rezidențial- marjele dezvoltatorilor, prețurile finale ale apartamentelor, sau ambele? Răspunsul nu se găsește în acest set de date, dar tiparul- volum mare, valoare captată în altă parte- e tocmai motivul pentru care un boom statistic de 16,4% nu garantează automat un sector sănătos.

Sursa: Institutul Național de Statistică, comunicat privind indicii lucrărilor de construcții și costurile în construcții, mai 2026.