Angajații iubesc să lucreze de acasă. Dar au aceleași beneficii ca cei care merg la muncă? Un nou studiu spune că nu

Munca la distanță a cunoscut o creștere spectaculoasă a popularității după începutul pandemiei de COVID-19. Totuși, un nou studiu sugerează că această practică i-a făcut pe angajați să se simtă mai izolați social, mai anxioși și mai deprimați în comparație cu cei care lucrează fizic la birou sau în alte medii de lucru, scrie luni National Public Radio (NPR).

• Un studiu din România semnalează și el efectele negative ale telemuncii, precum izolarea socială și problemele de sănătate

„Alte studii au constatat că angajații sunt dispuși să renunțe la 4-10% din veniturile lor pentru a avea posibilitatea de a lucra de la distanță”, a spus Natalia Emanuel, economist la Federal Reserve Bank din New York și autoarea principală a noului studiu, publicat în revista Science. „Deci, există o mare dorință de a lucra de la distanță.”

Cu toate acestea, ea și colegii ei au constatat că persoanele care au joburi „remote” (muncă la distanță) au înregistrat o creștere a numărului de ore petrecute singure în timpul zilei de lucru și mai multe vizite la furnizorii de servicii de sănătate mintală. În rapoartele personale, aceștia își evaluează, de asemenea, propria sănătate mintală în mod negativ.

Cum ne schimbă munca de acasă?

Concluziile studiului sugerează că „oamenii ar putea face alegeri greșite” când vine vorba de bunăstarea lor, a arătat Nicholas Epley, profesor de științe comportamentale la Booth School of Business, din cadrul Universității din Chicago, care nu a fost implicat în studiu.

Probabil că acest lucru se datorează faptului că „este foarte ușor să recunoaștem că drumul spre serviciu e o pacoste și că traficul e groaznic”, în comparație cu anticiparea modului în care ne va afecta pe termen lung pierderea legpturilor sociale de la locul de muncă, a spus profesorul. Propria lui cercetare a demonstrat că oamenii „subestimează cât de bine vor merge lucrurile atunci când facem efortul să interacționăm cu ceilalți”, a adăugat el.

Nicholas Epley spune că Natalia Emanuel și colegii acesteia care au lucrat la noul studiu au găsit o modalitate de a răspunde la o întrebare care lui i se pune des: „Ce efect are asupra noastră lucrul de acasă?”.

„Toată lumea vrea să știe cum schimbă asta lucrurile? Și, de obicei, răspunsul este că nu putem spune cu adevărat”, e explicat el. „Nu putem spune cu adevărat pentru că oamenii nu au fost repartizați aleatoriu să lucreze de acasă sau nu, ca în cadrul unui experiment”

Locuri de muncă „remote” vs. cele „non-remote”

Pentru a ocoli această problemă, Natalia Emanuel și colegii ei au analizat datele din cinci sondaje naționale ample, privind lucrătorii americani, atât cei joburi care permit munca la distanță, precum ingineria software și marketingul – așa-numitele „locuri de muncă remote” -, cât și cei a căror activitate nu se poate desfășura de la distanță („locuri de muncă non-remote”, precum chirurgia sau ingineria mecanică).

Autorii studiului au constatat că angajații cu joburi ce permit munca la distanță au înregistrat o creștere de 58% a orelor petrecute singuri, comparativ cu persoanele care au joburi ce impun prezența ficiză. Acești lucrători au înregistrat, de asemenea, o creștere de 72% a șanselor de a-și petrece întreaga zi fără să aibă vreun contact cu alți oameni.

„Nici măcar un salut către barman, nici măcar cineva care verifică gradul de coacere al unui avocado la magazin”, a spus Emanuel. „Pur și simplu, niciun contact uman.”

Cei care lucrează de la distanță nu compensează această legătură socială pierdută prin socializare după programul de lucru, a adăugat ea. „Observăm chiar o scădere a timpului petrecut cu prietenii după programul de lucru, în comparație cu persoanele care au profesii care nu permit munca de la distanță.”

Mai multe medicamente psihotrope

Persoanele care lucrează de acasă au înregistrat, de asemenea, o creștere a simptomelor de suferință emoțională, evaluate cu ajutorul unui chestionar standardizat privind simptomele de anxietate și depresie.

De asemenea, acești oameni avut mai multe vizite la furnizorii de servicii de sănătate mintală și au consumat mai multe medicamente psihotrope eliberate pe bază de rețetă.

Toate aceste efecte au fost mai grave în cazul lucrătorilor la distanță care locuiesc singuri. De exemplu, aceștia au înregistrat cea mai mare creștere – de 83% – a șanselor de a-și petrece zilele fără niciun contact social.

„De asemenea, creșterea suferinței psihice este de aproape două ori mai mare pentru cei care locuiesc singuri decât pentru cei care locuiesc cu familia”, o obervat profesorul Epley.

Nu este o surpriză, adaugă el. Zeci de studii anterioare au documentat impactul negativ al izolării și al singurătății asupra sănătății noastre mintale și chiar fizice.

„Să fii singur compromite funcționarea sistemului imunitar și a sistemului cardiovascular”, a arătat Epley.

Studiile au documentat, de asemenea, că cel mai important factor care poate prezice bunăstarea și fericirea este „calitatea relațiilor sociale”, a precizat profesorul.

„Psihologii consideră că acest sentiment de legătură umană și de apartenență este absolut esențial pentru noi, ca ființe umane, și că nu putem prospera, ci suferim, dacă această nevoie nu ne este satisfăcută”, afirmă psihologul Gillian Sandstrom de la Universitatea Sussex, autoarea cărții „Once Upon a Stranger: The Science of How «Small» Talk Can Add Up to a Big Life”.

Deși concluziile noului studiu sunt importante, Epley observă că acestea „nu sugerează că fiecare birou sau angajtor ar trebui să-i oblige pe toți să vină la muncă”. Cu toate acestea, angajatorii ar trebui să țină cont de faptul că munca la distanță afectează sănătatea mintală a angajaților și ar trebui să găsească o manieră prin să facă munca la birou „mai atractivă pentru oameni”.

Pe măsură ce multe organizații încep să-și readucă angajații la muncă, după ce efectele pandemiei de COVID au trecut, sugerează Epley, acestea ar trebui să se asigure că cei care vin la birou au și alți colegi acolo. „Ceea ce oferă ei la locul de muncă și este satisfăcător este interacțiunea socială, legătura socială”, spune el.

Iar pentru cei care încă lucrează de la distanță, Sandstrom, care lucrează și ea adesea de acasă, le recomandă să se străduiască în mod intenționat să caute interacțiuni umane zilnice, așa cum face ea.

„Ies din casă în fiecare zi. Mă duc la plimbare, îmi văd vecinii, mângâi niște câini”, spune ea. „Am activitățile mele pe care le fac. Joc tenis. Am hobby-uri care înseamnă că văd și alte persoane.”

Ce arată un studiu din România

Un studiu similar, dar referitor la situația din țara noastră, a analizat răspunsurile a 1.098 de angajați români. Intitulat „Telework Implications on Work-Life Balance, Productivity, and Health of Different Generations of Romanian Employees”, studiul a urmărit efectele telemuncii asupra: echilibrului dintre viața profesională și cea personală, productivității, sănătății fizice și psihice și diferențelor dintre generații.

Studiul a fost publicat în revista științifică Sustainability, în anul 2022.

Concluzii principale la care a ajuns studiul sunt următoarele:

• Majoritatea respondenților au raportat o flexibilitate mai mare și o gestionare mai bună a timpului;
• Mulți au perceput o creștere a productivității, datorată reducerii timpului pierdut cu deplasarea și posibilității de a-și organiza programul.
• În același timp, au fost semnalate efecte negative precum izolarea socială, dificultatea separării vieții profesionale de cea personală și probleme de sănătate asociate sedentarismului și timpului crescut petrecut în fața ecranelor, indiferent că este vorba despre laptopuri, calculatoare desktop sau telefoane mobile.

Autorii studiului sunt Ioana Simona Ivasciuc, Gheorghe Epuran, Daniela Roxana Vuță, Bianca Tescașiu, cercetători de la Universitatea Transilvania din Brașov.

Angajați la birou. Imagine ilustrativă. FOTO: © Opolja | Dreamstime.com: © dotshock | Dreamstime.com