„Ucise de plăcere”. Apel pentru interzicerea vânătorii rozătoarelor din celebra reclamă la ciocolată

Tot mai multe apeluri sunt planificate pe fondul îngrijorărilor tot mai mari cu privire la impactul crizei climatice asupra populației acestor rozătoare alpine.

Activiștii pentru drepturile animalelor se pregătesc pentru proteste și petiții menite să convingă guvernul francez să interzică vânătoarea de marmote alpine.

Sezonul de vânătoare al acestor rozătoare, care fac parte din familia veverițelor și a marmotelor, începe în septembrie, cu câteva săptămâni înainte ca ele să intre într-o lungă hibernare de iarnă, scrie miercuri The Guardian.

Deși marmota nu este o specie aflată pe cale de dispariție în Franța, se pare că populația sa este în scădere ca urmare a crizei climatice. Activiștii spun că se opun vânării acestora doar pentru distracție.

Pauline di Nicolantonio, președinta Asociației pentru Dreptate pentru Animalele din Savoia (AJAS), care a organizat proteste împotriva vânătorii de marmote în ultimii doi ani, a declarat: „Este o chestiune de natură morală. Când le spui oamenilor că vânătoarea de marmote este permisă în Franța, aceștia sunt șocați. Marmota este extrem de populară și simbolică în Savoia, unde ne aflăm noi, precum și în alte părți ale Alpilor. Nu trebuie decât să intri în orice birou de turism pentru a vedea că este logo-ul sau emblema principală”.

Marmotele, care se hrănesc în principal cu plante, sunt răspândite în zonele montane din Europa și America de Nord. Majoritatea trăiesc în grupuri familiale conduse de un cuplu dominant; atunci când sunt amenințate, emit un sunet ascuțit. La sfârșitul verii și până în toamnă, greutatea lor crește până la 8 kilograme, pe măsură ce își fac provizii de hrană pentru o hibernare de cinci-șase luni.

Există 15 specii de marmote în lume și, fiind animale sălbatice, acestea erau vânate în mod tradițional pentru carne, grăsime și blană. Astăzi, vânătoarea este permisă în anumite state din SUA și Canada, precum și în Franța, Elveția și Austria, dar este interzisă în Italia și Germania. În Franța sunt împușcate, în medie, 1.000 de marmote în fiecare an.

De generații întregi, marmota a fost celebrată de copiii francezi ca personaj al basmelor și poeziilor populare – una dintre acestea fiind scrisă de Goethe și pusă pe muzică de Beethoven –, ca mascotă a stațiunilor de schi alpine și ca simpatică vedetă a unui popular spot publicitar pentru o cunoscută marcă de ciocolată cu lapte (Milka).

De fapt, reputația de animale drăgălase a acestor rozătoare ascunde o realitate mult mai sângeroasă; o mare parte din viața lor de veghe este petrecută într-o luptă acerbă pentru dominare și teritoriu, care implică adesea uciderea părinților sau a puilor.

„Esența problemei este moralitatea vânătorii”

Christophe Bonenfant, cercetător la Centrul Național pentru Cercetare Științifică (CNRS) din Franța, afiliat Universității din Lyon, studiază marmotele din rezervația naturală alpină Grande Sassière. Semnele crizei climatice din Europa sunt cele mai evidente în Alpi, unde versanții stâncoși se fisurează, iar ghețarii se retrag într-un ritm fără precedent.

Bonenfant și colega sa, Rébecca Garcia, au observat că luptele interne și teritoriale dintre marmote devin din ce în ce mai brutale, pe măsură ce criza climatică distruge „stabilitatea socială” a acestor animale.

De asemenea, ei au remarcat că, deși aceste animale nu sunt clasificate ca fiind pe cale de dispariție, femelele nasc mai puțini pui, iar combinația dintre ciclul violenței și numărul mai mic al puilor duce la o scădere constantă a populațiilor.

„Ceea ce observăm este destrămarea grupurilor sociale, care durează mai puțin, și schimbări mai rapide ale animalelor dominante în cadrul acestor grupuri”, a spus Bonenfant.

„Fiind un erbivor, marmota se află destul de jos în lanțul trofic, dar importanța sa constă în faptul că servește drept hrană pentru carnivore precum vulturii și vulpile și, din când în când, bursucii. De asemenea, sapă tuneluri cu galerii care contribuie la aerarea solului. Nu este clasificată ca specie dăunătoare”, a adăugat cercetătorul.

Referindu-se la vânătoare, el a spus: „Nu este o specie care ridică probleme legate de conservare, așa că esența problemei este moralitatea vânătorii de animale, nu doar în Franța, ci pretutindeni, și motivul pentru care oamenilor le face plăcere să ucidă animale, pentru distracție”.

Există reglementări stricte privind vânătoarea, stabilite de autoritățile locale, care limitează numărul de marmote ce pot fi ucise și perioada de vânătoare, dar AJAS dorește o interdicție națională similară cu cea introdusă în Italia în 1992.

Fermierii denunță „o pacoste”

Fermierii francezi susțin că aceste animale reprezintă „o pacoste”, făcând găuri în câmpurile lor și provocând daune utilajelor. Federația Națională a Vânătorilor afirmă că vânătoarea de marmote este „strict supravegheată și reglementată”, iar sezonul de vânătoare durează cel mult o lună.

„Nu există nicio justificare pentru interzicerea vânătorii de marmote: specia nu este amenințată, nu există planuri de a o clasifica drept specie protejată, iar populația lor este în creștere.”

Di Nicolantonio a declarat: „Știm că sunt afectate de criza climatică, iar datele sunt îngrijorătoare. Vânătorii comandă adesea rapoarte științifice care să ateste prezența unui număr mare de marmote, pentru a justifica uciderea lor”.

„Vânătoarea lor este crudă, absurdă și nepopulară, dar nu este interzisă deoarece este considerată o tradiție. În trecut, poate că mâncam marmote, dar acum vânarea lor este pur și simplu o activitate recreativă”, a adăugat Pauline di Nicolantonio.

Marmote alpine. FOTO: © Scorpionpl | Dreamstime.com