Arestari, deportari, alegeri, Basescu, PDL, USL: De toate pentru toti

Alina Mungiu-Pippidi, politolog care in ciuda idiosincraziilor, ramane una dintre cele mai lucide si cultivate minti din publicistica romaneasca, radiografiaza cu exactitate punctul terminus al acestui an electoral si jumatate ce ne sta in fata. Intr-un editorial care in aparenta vorbeste despre Vasile Blaga dar care de fapt are o cheie mult mai profunda, domnia sa scrie:

“Dupa alegerile din 2011, preşedintele Băsescu va avea două opţiuni. Una, să-l desemneze drept premier pe şeful coaliţiei câştigătoare în alegeri – dar ştim deja că nu e amator de această alegere având în vedere oferta de pe piaţă. A doua este să încerce o altă combinaţie câştigătoare, una care să obţină majoritatea în Parlament (…) . Litera Constituţiei îi dă această latitudine, şi ştim că şi-o ia, fără probleme.”

Altfel spus: Dragii mei, daca vreti sa intelegeti ceva din harta strategica a restului acestui ciclu electoral, incepeti prin a gandi momentul cheie – ziua de dupa alegeri. Si dragii mei, place sau nu, daca va ganditi la acel moment, vedeti ca indiferent de ce credeti despre unul sau altul si scorurile sale in sondaje, Traian Basescu ramane jucatorul cheie.

De aici doua implicatii: (1) Toata senzatia de inevitabilitate a victoriei USL, senzatie pentru inducerea careia Opozitia face eforturi masive, este in larga masura o incercare disperata de a camufla realitatea distributiei concrete a centrilor de greutate in decizia politica postelectorala in 2012. (2) Unirea partidelor Opozitei intr-o alianta la tribunal, vazuta ca modalitate de a forta Presedintele sa “desemneze drept premier pe şeful coaliţiei câştigătoare în alegeri” este o conditie necesara dar nici pe departe suficienta pentru a asigura accesul la putere.

(Mai e o implicatie construibila pornind de la analiza d-nei Pippidi – ca Traian Basescu se simte suficient de stapan pe situatie ca sa fie convins ca nu are neaparata nevoie de d-nul Blaga pentru a realiza “o combinaţie câştigătoare” sau alta. Si ca d-nul Blaga intelege asta foarte bine. Fapt ce va conduce probabil la o impacare generala dupa alegerile interne din mai. Dar asta e o discutie separata).

Alina Mungiu-Pippidi are, desigur, dreptate: E naiv sa credem ca in 2012 Traian Basescu pur si simplu va preda cheile guvernului in mana unui premier USL. Nu o va face. Va incerca sa pregateasca bazele unei “combinaţii câştigătoare”. Sau poate chiar unor mai multe. Va lucra la asta si inainte si dupa alegeri. In moduri mai mult sau mai putin ortodoxe. Va preda totusi in final cheile guvernului uniunii de staga? Daca o va face, probabil ca nu va fi unui USL care arata ca acum.

Intrebare:

Este sau nu este imaginabil un scenariu in care in urmatoarele 18 luni se intampla ceva ce amputeaza sau schimba simtitor structura si baza de putere a USL? E posibil ca peisajul politic sa sufere schimbari care fac calculele de acum, pornind de la fortele si datele existente, irelevante? E posibil ca in 2012, USL-ul insusi, asa cum va fi el atunci, sa fie mai mult decat fericit sa intre intr-o guvernare de coalitie in care sa fie vioara a doua, chiar daca va avea un scor electoral foarte bun? Pe scurt: E posibil ca ecuatia “combinaţiilor câştigătoare” sa fie afectata profund de evolutii mai mult sau mai putin ortodoxe ce vor avea loc de acum pana la alegeri?

Un lucru stim sigur: Tot ceea ce am invatat despre Traian Basescu pana azi, ne spune ca va face tot ce poate ca raspunsul la intrebarile de mai sus sa fie: Da. Da. Da. Si da.

Cum? In ce fel?

De aici incepe speculatia. Ar trebui sa ne oprim. Mintea umana nu vrea insa niciodata sa se opreasca in fata bariere pe care scrie: “Stop, dincolo de acest punct intri pe taramul speculatiei!”. Asadar sa incercam sa schitam la modul speculativ, repet si subliniez, la modul speculativ, cateva idei incitate de observatiile si intrebarile de mai sus.

Sa incepem cu remarca urmatoare: Valul anticoruptie care a inceput acum cateva luni nu pare sa scada. Din contra, creste. Atinge deja cote fara precedent. Creste si creste, surprinzandu-ne de la saptamana la saptamana. Cat va creste? Unde merge? Ce va prinde in drum? Unde se va sparge si ce va izbi si darama in calea sa pana atunci? O remarca interesanta pe care realizam acum ca o putem cupla cu o declaratie interesanta a unui cunoscut lider PDL. Acesta a spus, in mai multe randuri, ceva cam de aceasta natura:

“…Nu va grabiti cu concluziile privind alegerile din 2012. Suntem ca la tenis. Va veni si randul PDL-ului sa intre “la serviciu”. Pana acum am jucat “pe serviciul” USL. Dar vine un moment cand, asa e in sport, lucrurile se schimba. Vine un moment cand PDL va trece “la serviciu”… va incepe sa mute pe tabla de sah…Asteptati sa vedeti tot campul jocului, nu doar o partea lui. Asteptati sa vedeti si strategia si miscarile PDL. Apoi trageti concluziile…”.

Te uiti la “valul” mai sus mentionat. Te uiti la declaratia de mai sus. Te uiti la Traian Basescu. Te intrebi: Sunt piese pe care poti sa le pui impreuna si din a caror impreunare incepe sa se contureze o forma?! Poate ca da, poate ca nu…

Daca insa fenomenul ilustrat de “valul” in cauza continua, este clar ca va atinge mai devreme sau mai curand bazele de putere ale actualelor structuri politice din Romania. Nu in abstracto ci asa cum sunt ele constituite, aici si acum. Cele reale, in carne si oase, de pe dealurile si de prin benzinariile patriei. Or, se cam stie ce hram poarta acestea. Nimeni nu se indoieste ca exista o legatura intrinseca intre politica romaneasca si o serie de retele economice, de putere si de influenta de tip mafiot.

(Cine se indoieste, probabil ca nu a urmarit atent epopeea colegului de litere si idei, patronului si prietenului domnilor E. Hurezeanu, M. Dinescu si al celorlalti membri ai cenaclului junimist de la Realitatea. Cum nu e momentul sa ne angajam in digresiuni legate de meritele unui curent literar in raport cu altul, inchidem repede paranteza, nu inainte de a profita de conjunctura creata si a ne ridica palaria cu tot respectul cuvenit in fata spiritului maiorescian, atat de afin pitorestilor dealuri ale Moldovei. Si evident in fata tuturor edificatorilor sufletului opiniei publice nationale, prin arta, literatura si filozofia culturii maioresciene. Domnule Hurezeanu: Respect!)

Sa revenim:

Spuneam ca daca “valul” in cauza continua, este indubitabil ca va atinge foarte repede bazele de putere ale actualelor grupari politice din Romania. Prin urmare si ale USL. E posibil deci sa avem ocazia sa testam cu ochiul liber cat de rezilienta este sus-numita legatura intre partidele politice romanesti si retelele la fel de sus numite.

Si fapt este ca, tot ceea ce cunoastem din cazul altor tari despre ofensive de tip “lege si ordine” impotriva unor retele similare, de tip mafiot, este ca odate puse in defensiva si fisurate, in aceste retele se intampla doua lucruri: (a) Defectiuni si tradari si (b) lupte intestine ce umplu cu gropi, la modul fizic, padurile din New Jersey, colinele Siciliei si probabil, dealurile Moldovei. Pentru a nu mai lungi vorba, cum o buna parte a edificiul politic romanesc are, se pare, radacini adanci intr-un sistem mafiot (uneori de orientare maioresciana, alteori gherista) implicatiile sunt clare si nu mai necesita elaborare.

O implicatie legata de strategia PDL pentru perioada ce urmeaza necesita totusi o mica nota. Daca cele de mai sus sunt corecte, atunci “rebranduirea PDL”, asumarea meritelor scoaterii Romaniei din criza, cresterea economica preconizata pentru 2012, asumarea ideilor “reformistilor” (si a acestora personal) in prim planul partidului etc., sunt doar o parte a strategiei cu care Puterea intra in lupta in perioada urmatoare. O parte care este importanta dar care nu devine cu adevarat eficienta decat prin sustinerea data de o ofensiva paralela, ce are loc pe un alt front. Un front mai putin transparent. Dar, paradoxal, mult mai vizibil decat cel al strategiei electorale traditionale.

In concluzie:

Sa zicem ca cele de mai sus ni se par prea speculative. Autorul de fata e primul care sa spuna asta. Indiferent insa de cum am privi lucrurile, realitatea este ca ne aflam la sfarsitul unui ciclu politic. Unul care a inceput acum un an si patru luni. Si ca e greu de judecat ce se va intampla in 2012 pornind de la datele acestui ciclu ce se inchide in mai. Sa avem rabdare. Sa asteptam. Sa speculam. Dar sa nu uitam ca speculatia e una. Realitatea e altceva.

Runda de joc desfasurata cu cartile impartite acum un an si ceva e pe terminate. Cartile vor fi facute din nou. Vor fi impartite jucatorilor, din nou, in mai. O noua runda va incepe. E foarte posibil ca in runda urmatoare, “la serviciu” sa fie tot mai mult Traian Basescu, PDL si toti aliatii lor iar USL si aliatii sai sa fie din ce in ce mai mult “la primire”. Daca asa stau lucrurile, acest “serviciu”, dupa toate aparentele, nu va fi deloc de natura unei campanii de marketing politic cu balonase, fluturasi, mititei, videoclipuri si pliante cu poze si descrieri grafice ale implinirilor si realizarilor macroeconomice ale actualei guvernari…

Comenteaza articolul pe Contributors.ro